Linkuri accesibilitate

Anume pentru virtuţile sale literare am recitit Groapa.



O carte colcăind de viaţă – dar şi de necurăţenii, adevărat ambalate într-o savuroasă limbă de mahala –, este Groapa lui Eugen Barbu, Gramar, 2008, roman transcris de 13 ori (sic!) înainte de a fi dat la tipar, acum 54 de ani. Aceeaşi scriere e trecută astăzi printre cele 100+1 capodopere ale romanului românesc, în ciuda personalităţii controversate a autorului, care a sfârşit prin a fi exclus din rândurile USR.

Groapa, mahalaua nemernică în care sunt obligaţi să trăiască aceşti oameni aruncaţi la marginea societăţii, nu e o lume izolată, o entitate geografică de sine stătătoare, ci o consecinţă zguduitoare a unui fel de viaţă odios, în care fericirea este dată numai unora şi se obţine, aşa cum se vede şi în această carte, cu mijloace care îngrozesc pe cititor. Voiam să mai adaug că titlul cărţii nu are referinţe numai la un spaţiu cunoscut, ci şi la «groapa morală» în care erau siliţi să trăiască mahalagii Cuţaridei”, se confesează autorul în Jurnal, în 1974, după ce criticul Virgil Ardeleanu o spusese abrupt în 1963: „Nu credem că greşim dacă afirmăm că interesul enorm cu care se efectuează lectura se datorează puternicei impresii de trăit, de adevăr. Arareori am întâlnit (…) pagini care să realizeze cu mai multă forţă iluzia vieţii”.

Or, „dacă recitim azi romanul, fără prejudecăţi – polemizează criticul Alex Ştefănescu, peste patru decenii – constatăm că impresia dominantă este nu de viaţă, ci de literatură. Eugen Barbu nu uită nici o clipă de calitatea lui de scriitor”. Anume pentru virtuţile sale literare am recitit Groapa, iar frumuseţea stilului a ţâşnit de pretutindeni, aşa că voi cita la întâmplare: „Nea Fane, gură bogată, de-i zicea şi Carambol, că-i plăcea să joace biliard, avea ceasul lui când se oprea-n faţa lui Stere, se uita în prăvălie şi dădea bună seara. Lucra la morgă, despuia morţii, le făcea el cu dresuri, îi îmbălsăma, umbla-n om cum ai căta într-un raft (…) Scuipa des, cu scârbă şi-avea o vorbă a lui, de-o ştiau toţi:
– Bă, dacă dreptatea ar fi o sârmă, aş îndrepta-o eu!”
Să-i facem dreptate şi scriitorului Eugen Barbu, umblând la raftu-i de cărţi.
14 nov. ’11
XS
SM
MD
LG