Linkuri accesibilitate

Arestarea lui Sorin Ovidiu Vântu şi a prietenului său Liviu Luca, pentru devalizarea PetromService este o acrobaţie care-o să-i lase betegi pe mulţi surprinşi cu mâinile prin conturile acestor patroni de partid şi de stat.



Politicienii dansează cu săbiile pe muzica celor mai recente sondaje de opinie şi au început să-şi întindă procentele de mâine pe pâinea albă de azi. Dar cel mai clar semn că puterile statului sunt vlăguite este că dansul săbiilor a început să le cresteze obrajii. N-au suficientă putere să-şi omoare adversarii, ci doar să-şi reteze degetele.

Sinteza săptămînii politice românești cu Sorin Șerb


Iată, de pildă, soarta Partidul Democrat Liberal, la putere, atârnă de un fir de păr din capul preşedintelui Băsescu. Acesta e preocupat de propria posteritate şi ar vrea să cureţe partidul de uscături. Vrea să refacă încrederea în partid, să aibă pe cine se baza în viitor, când şi-o pierde imunităţile, dar pentru aceasta trebuie să zidească pe cineva la temelie.

Monstrul corupţiei a fost sacrificat în Cluj şi avea două capete aparţinând PDL: vicepreşedintele Consiliului judeţean şi primarul municipiului. Se spune că amândoi s-ar fi dedulcit la vacanţe făcute pe banii de mită şi că ar fi extras din parteneriatul public-privat ce i-a învăţat politica de partid: bani din piatra seacă a drumurilor şi din praful gospodăririi oraşului. Au petrecut, zice-se, momente de neuitat alături de sponsorii lor care le-au transformat mandatul într-o continuă sărbătoare. În treacăt fie spus, cei doi au fost suspendaţi din partid de deputatul PDL Daniel Buda, şeful Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor care bloca anul trecut, pe temeiul unor chichiţe procedurale, cereri ale Direcţiei anticorupţie referitoare la fostul ministru al tineretului, deputata PDL Monica Iacob Ridzi.

Ce deosebire o fi între aşa-zisele acte de corupţie de la Cluj şi pretinsa devalizare a Ministerului tineretului, nu vom şti nicicând... Putem doar bănui că justiţia, balerina oarbă din dansul săbiilor, a făcut doar un ocol ritualic pe la Cluj, prin curtea instituţiilor unde actualul premier Emil Boc şi-a făcut mâna de administrator. Capul rostogolit al primarului de azi substituie cumva sacrificarea predecesorului, actualmente prim-ministru. Pe lângă sensurile magice ale sacrificiului, se adaugă un calcul politic realist: anume că alegătorii Clujului vor avea timp de reflecţie pentru viitoarele alegeri locale. Cine ştie, poate că actualul prim-ministru îşi mai încearcă norocul o dată.

Dacă decapitarea publică a primarului din Cluj ar trebui să fertilizeze vlăguitele rădăcinile etice ale partidului de guvernământ, arestarea lui Sorin Ovidiu Vântu şi a prietenului său de lanţ şi ghiuluri, Liviu Luca, pentru devalizarea PetromService este, cu siguranţă, o acrobaţie care-o să-i lase betegi pe mulţi surprinşi cu mâinile prin conturile acestor patroni de partid şi de stat. Odată în plus se vede că, în atmosfera sulfuroasă a culiselor politice, banii nu au miros.

Dacă ne uităm pe lista de debitori politici ai celor doi, groasă cât o carte de telefoane directe şi fire roşii, ne apucă vertijul. Unii dintre demnitari nu se simt nici ei prea bine cu capul. De pildă, pe Mircea Geoană nu mai are cine-l relaxa, după încercarea colegilor săi de a-l da jos de la tribuna Senatului. Mircea Geoană a pierdut alegerile prezidenţiale, nu doar pentru că avea o foame care nu inspira încredere, ci şi pentru că s-a relaxat, în prezilele celui de-al doilea tur de scrutin, în braţele lui Sorin Ovidiu Vântu, cu capul pe portofelul de la piept.

Astăzi, dl Geoană suferă de hiperinflaţie identitară: el se consideră, concomitent, al doilea om în stat, dar şi un fel de lider al opoziţiei, stârnind pasiuni în partid şi foamea de putere a adversarilor care speră să capete majoritatea în Senat. Dl Geoană a pornit o mică revoluţie în propriul partid, de care profită pescuitorii în ape tulburi. Şi a fost scutit o vreme de represalii, de teamă că va migra la alt partid cu tot cu miezul moale al grupului parlamentar PSD.

Preşedintele partidului, Victor Ponta, este singurul sacrificat al acestui incident. El va trebui să renunţe la debarcarea lui Geoană, acceptând ghionţii daţi de sufleori din culise, altfel i se taie sforile şi cade neputincios, chiar dacă socrul lui, cel care a cerut de la tribuna Senatului demisia lui Geoană, îl ţine în cârcă. Pare mai degrabă un război între foşti şi actuali şefi ai PSD. Revoluţionarii de profesie din partid au uitat să-şi pună faţa umană, preocupaţi să-şi canibalizeze membrii.

Oricum, de câteva mandate încoace, politicienii care se bat bezmetici pe funcţia de şef al Senatului se fac că nu ştiu că, indiferent cine ocupă fotoliul, acela intră pe lista de inventar a lui Vântu. Nicolae Văcăroiu, alt tigru economic din hârtie glasată, a fost şef nu doar la Senat, ci şi mascota lui Vântu la Banca de Investiţii şi Dezvoltare. Stătea la masă, cum s-a obişnuit de când era la planificare, cu sifoanele prin care se sifonau banii şi-şi turna din când în când un şpriţ, să se menţină vigilent macroeconomic. Pe lângă aceştia, alţi prieteni din Partidul Naţional Liberal, PSD sau PDL par pescari amatori şi n-ar putea fi acuzaţi decât de braconaj în ape primejdioase. Cu o justiţie atât de economicoasă în mişcări, aşteaptă cu toţii noi imunităţi şi prescrierea faptelor.

Dar şi PNL, al treilea partener al menajului, are mari migrene, este tulburat la creierul politic şi are membre convulsive de partid care o iau razna când ţi-e lumea mai dragă. Adriana Săftoiu, campioană la contorsionism politic, mascota preferată a preşedintelui Băsescu, astăzi deputat PNL, spune că preşedintele partidului (care, de altfel, a scos-o din spumele furiei prezidenţiale ca pe Afrodita din mare) a luat-o razna şi că îşi ridică frustrările la rang de filosofie de partid. Nu ştim la ce filosofie se referă.

Viziunea politică a lui Crin Antonescu e tulburată de chimismul relaţiei contra naturii cu liderul PSD. Şeful PNL a început să fie locuit de propria statuie ştearsă de praf de argaţii partidului. Practică absenteismul politic şi consideră că tăcerea e de aur iar scurgerea timpului este cel mai bun agent electoral. De aici aspectul său tineresc şi supraponderal.

Capetele întinse la comandă pe gardul politicii ar vrea să ne spună ceva. Este acesta semnalul că mascotele trebuie să spargă rândurile, să revină la matcă? Politicienii se pregătesc de alegeri. PDL face descăpăţânări premeditate, dând la cerere mulţimii capul lui Moţoc în diverse ipostaze, ca să-i mulţumească pe cei proşti, dar mulţi. O face cu o oarecare seninătate, ştiind că-i vor creşte la loc alte capete cu care să-şi împietrească adversarii. Partidele din opoziţie au, însă, un somn paradoxal care le suceşte gâtul. Sunt nişte culturişti ale căror oase plesnesc de prea mulţi muşchi şi steroizi chiar în ajunul marilor competiţii. Au obosit să aştepte promisa masă festivă şi au început să-şi canibalizeze mascotele.
XS
SM
MD
LG