Linkuri accesibilitate

Lovitură liberă: Frazier, cîndva


Fostul campion mondial Joe Frazier în ianuarie 2011 la New York

Fostul campion mondial Joe Frazier în ianuarie 2011 la New York

Un mare sportiv a plătit scump pentru că sportul nu face excepție de la regula umană și iubește ușurința, teribilismul și cuvintele mai mult decît efortul și voința.






Joe Frazier a murit acum cîteva zile, la 67 de ani, după 30 de ani de box, un titlu mondial și o nedreptate fără sfîrșit. Frazier a devenit faimos și a suferit pe nedrept în umbra lui Cassius Clay, rebotezat Muhammad Ali, cel mai iubit și, poate, cel mai dotat boxer al tuturor timpurilor. Fără Clay, Frazier ar fi fost un campion mondial mai stabil și mai repede uitat. În umbra lui Clay, Frazier a fost un campion mondial de domnie scurtă și a devenit o amintire de lungă durată.

Cei doi s-au ciconit de trei ori, la începutul anilor ’70. Clay era campion modial la categoria grea, atît în box cît și în relații publice. Talentat și
Traian Ungureanu

Traian Ungureanu

guraliv, superb și enervant, Clay a sedus opnia publică și a devenit rapid idolul cauzelor politice pacifiste, liberale și chiar anti-americane.

Frumusețea sportivă a lui Clay a fost adoptată de agenda politică a mediilor de informare. Refuzul de prestare a serviciului american s-a soldat cu deposedarea de titlul mondial dar și cu simaptia eternă a presei pentru Clay protestatarul.

Frazier a fost tot ce nu era Clay. Un sportiv de forță, nu de talent, un luptător feroce lipsit de grație, un creștin practicant, om de famile și fidel valorilor americane clasice. În 1970, pe timpul suspendării lui Clay, Frazier a cucerit titlul modial. După un an, cînd suspendarea lui Clay a fost ridicată, cei doi s-au întîlnit într-o gală legendară, la Madison Square Garden New York. Vreme de 14 reprize, Frazier a atacat din toate pozițiile și, în cele din urmă l-a sleit fizic pe Clay. În repriza a 14-a un croeșu de stînga formidabil, arma preferată a lui Frazier, l-a doborît pe Clay. Frazier era campion mondial absolut.

Victoria lui Frazier a fost derutantă. Publicul a fost șocat și a început să îl deteste pe Frazier. Frazier însuși a terminat partida anihilat fizic și a fost dus din ring direct la spital. Dar victoria fost reală și incontestabilă.
Revanșa a avut loc după trei ani, tot la New York. A fost din nou un meci strîns dar Clay a învățat ceva și a învins net la puncte.

A treia întîlnire a avut loc în 1975 la Manilla, în Filipine. A fost, probabil, cea mai intensă, cea mai bună și cea mai șocantă luptă pentru titlul mondial vreodată văzută. Frazier a atacat cu o ferocitate incredibilă și a ignorat complet loviturile de întîmpinare ale lui Clay. În repriza a 14-a, Clay era depășit fizic. Frazier boxa orb, cu fața acoperită de sînge, dar continua să atace. La sfîrșitul reprizei, antrenorul lui Frazier a intervenit și a declarat abandonul elevului său. Frazier nu i-a iertat-o niciodată. Apoi, a venit declinul.

Frazier a mai boxat fără succes cîțiva ani și s-a retras însoțit de clișeele și prejudecățile plecate din insultele lui Clay și reluate de presă. Un om care a greșit doar pentru că a fost contemporanul și, uneori, învingătorul lui Clay s-a ales cu o imagine și cu o umlință nemeritate. Remarcile rasiste ale lui Clay care l-au descris pe Frazier ca maimuță au fost primite cu simpatie și au demonstrat că acuzația de rasism e rezervată, adesea, celor ce nu se încolonează alături de deținătorii corectitudinii oficiale. Frazier a murit trist și fără reabilitare, în ciuda pledoariilor venite de la mari boxeri și mari cunoscători ai boxului.

Un mare sportiv a plătit scump pentru că sportul nu face excepție de la regula umană și iubește ușurința, teribilismul și cuvintele mai mult decît efortul și voința. Cu toate astea, valoarea lui Joe Frazier, unul din ultimii campioni ai boxului clasic, a intrat în istorie și va fi redescoperită cîndva.
XS
SM
MD
LG