Linkuri accesibilitate

Proiecte pentru tineret în mediul rural


Elena Spinachi
Elena Spinachi

Elena Spinachi: „vreau să văd cum pot să ajut la îmbunătăţirea relaţiilor moldo-transnistrene.”





Primul lot de dicţionare şi cărţi în limba română care şi-au făcut loc printre cărţile în grafie chirilică pe rafturile bibliotecii din satul natal Baurci, raionul Căuşeni a fost cea mai importantă acţiune socială a Elenei Spinachi, încă pe cînd era elevă. „Astfel am cîştigat primul nostru proiect şi am zis că dacă noi trei oameni putem să aducem atîta ajutor de ce să nu facă mai mulţi oameni?”

Şi pentru că satul este locul unde spiritul de echipă este ca la el acasă, mobilizarea consătenilor nu a fost o problemă pentru Elena Spinachi, o tînără de doar 21 de ani: „Am organizat o campanie în tot satul care să meargă la cules roade, sau să facă ordine în cimitire, sau să sădească pomi.”

Elena Spinachi a încercat să aducă în topul preocupărilor legislativului probleme locale, fiind deputată în fracţiunea reintegrarea Republicii Moldova în Parlamentul tinerilor: „Pentru mine este foarte sensibilă problema transnistreană şi îmi pare foarte rău cînd cu un văr de al meu, cu o mătuşă sau unchi trebuie să trec cu paşaportul pentru a face o vizită şi de aceea mi-am zis că uite vreau să fiu în această fracţiune vreau să văd cum pot să ajut la îmbunătăţirea relaţiilor moldo-transnistrene.”

În scurt timp însă, Elena a înţeles că tribuna Parlamentului nu este locul cel mai potrivit pentru tinerii care ar putea şi ar dori să schimbe lucrurile din ţară. Or, să ajuţi un om care sa-ţi spună un un sincer mulţumesc îţi dă mai multă satisfacţie decît să vociferezi de la tribune publice, mai spune Elena Spinachi, care îşi testează vocaţia în sectorul neguvernamental.

„Eu dacă consider că implicîndu-mă într-un proiect pot ajuta cu ceva eu mă implic. De exemplu ai mers într-un centru într-un internat şi ai învăţat nişte copii să scrie un CV, aceasta este un rezultat în aşa proiecte mă implic cu mare drag. În proiecte de genul cum să stopăm corupţia în Republica Moldova nu mă implic, nu văd rezultat.”

Astfel, tineri pe care îi familiarizeaza cu scrisul pe blog sau cu fotojurnalismul, persoanele vulnerabile cărora le întinde o mînă de ajutor, dar şi mai mulţi copii pe care îi face să înţeleaga ce drepturi, au constituie lumea Elenei Spinachi: „Nu sunt specialistă nu sunt profesionistă, dar vreau ca minimul pe care îl cunosc eu, să-l cunoască şi alţii. Şi împreună să învăţăm mai mult şi mai mult, şi mai mult. Cînd mă duc într-o grupă de copii de clasa a cincea eu mă comport ca o elevă de clasa a cincea, eu zîmbesc cu ei, eu fac glume de vîrsta lor, dar şi învăţăm să-şi cunoască drepturile, cum să fie activi şi cum să se comporte la şcoală.”

În mare parte acţiunile sociale în care se implică sunt din mediul rural, pentru că aici, spune Elena politicile de tineret sunt nişte documente sterile, trecute formal pe agenda autorităţilor locale.

Părere împărtăşită şi de Sorin Mereacre, preşedintele Fundaţiei Est-Europene care finanţează mai multe proiecte pentru tineret în mediul rural: „Atunci cînd se întîmplă că ei încearcă să schimbe ceva, dar administraţia publică locală, sau cea centrală, sau comunitatea nu îi sprijină ei se simt frustraţi şi asta ne crează foarte mari probleme inclusiv nouă, deoarece noi trebuie să le explicăm că nu e aşa de uşor să mişti lucrurile înainte.”

Probabil că aceeaşi ambiţie de a schimba situaţia din ţară a scos tinerii la protestele din aprilie 2009. Poate că decisivă fusese vocea lor atunci răsunată în Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru guvernarea democratică de astăzi. Dar faptul că de doi ani nu avem un preşedinte, dar nici politici de tineret bine puse la punct, confirmă cuvintele lui Sorin Mereacre - nu este aşa de uşor să urneşti carul din loc.
Previous Next

XS
SM
MD
LG