Linkuri accesibilitate

Un interviu cu Petre Guran, directorul filialei ICR în R.Moldova.


La Chişinău s-a deschis a doua bienală internaţională de pictură, organizată la Muzeul naţional de artă - ocazie pentru Vasile Botnaru de a sta de vorbă cu Petre Guran, directorul Institutului cultural roman „Mihai Eminescu” din R.Moldova, președintele juriului.


Agenda culturală: Petre Guran despre Bienala Internaţională de Pictură



Europa Liberă: A fost greu să alegeţi învingătorii?

Petre Guran: „Da, a fost greu. A fost greu în primul rând fiindcă suntem într-un univers, în care gusturile personale sunt puternice, vorbesc de membrii comisiei şi din orizonturi diferite, adică au fost atât din breaslă, şi asta aş vrea să subliniez. Au fost şi din afara breslei, chiar eu sunt un exemplu. Dar îi felicit pentru curajul de a fi ales oameni din afara breslei, fiindcă riscă asemenea evenimente să fie foarte închise în breaslă. Or, aici tocmai e de felicitat că evenimentul s-a deschis către public puternic. Deci, un eveniment chiar al societăţii chişinăuiene, fiind diferite opinii, diferite gusturi, diferite experienţe culturale, decizia a fost dificilă. Şi din cauza faptului că au fost foarte bune lucrări în concurs. N-aş putea spune dacă premiul doi neapărat e în rangul al doilea faţă de premiul întâi, dacă premiul ICR e mai puţin decât premiul Fundaţiei Sturza, spre exemplu. Eu personal am votat pentru premiul Fundaţiei Sturza, dar susţin cu putere şi alegerea făcută pentru premiul unu, doi. Calitatea lucrărilor a făcut ca negocierea noastră să fie dificilă, dar interesantă. S-a transformat într-o adevărată dezbatere despre prezentul şi viitorul picturii, rolul picturii în societatea contemporană, interacţiunea între breaslă şi societate, strategii de a ieşi tocmai din universul muzeului, din universul expoziţional înspre societate. Toate acestea fac din această bienală un eveniment cultural de respiraţie largă.”

Europa Liberă: Dumneavoastră personal când aţi pledat pentru lucrarea favorită, ce criterii au fost primordiale? Originalitatea? Măiestria? Actualitatea?

Petre Guran: „M-aţi nimerit, ca să spun aşa. M-aţi ghicit – era chiar în titlul textului semnat în Catalogul Bienalei. Sunt cuvinte la care ţin foarte mult – măiestrie, meşteşug, şcoală. E foarte important ca în asemenea domenii să-şi spună în primul rând talentul, munca, dar şi pregătirea foarte serioasă a cuvântului. Cred că originalitatea e foarte greu cu adevărat în lumea artei contemporane s-o identifici. În condiţiile în care originalitatea la un moment dat a dus gestul artistic până la limite şi chiar dincolo de limite, mă gândesc la avangarda artistică, care în secolul 20 a cunoscut derive importante şi derive ideologice, a venit momentul să fie punctată, să fie subliniată valoarea seriozităţii demersului artistic, profunzimea lui şi cunoştinţele, pregătirea artistului respectiv. Talentul fiind altceva decât originalitatea, adică de multe ori talentul poate să se exprime cu mai mare putere într-o operă într-o aparenţă conservatoare, să spunem aşa.”

Europa Liberă: E o îndeletnicire populară astăzi în mediul tinerilor? Sau lumea devine mai pragmatică? Care e impresia Dumneavoastră?

Petre Guran: „Nu, există alt fenomen, şi anume o ruptură care s-a produs progresiv între necesitatea pe care o are orice om de a privi un obiect frumos, de a se înconjura de obiecte şi de un spaţiu semnificativ estetic şi şcoala artistică, aş spune, şcoala de bel arte. Eu am pledat pentru reunificarea – adică pe de o parte pentru ieşirea celui din breaslă, celui cu şcoală artistică în întâmpinarea societăţii. Vorbeam despre muzeul Moll, sau muzeul din Moll, sau moll-ul muzeu, adică aceste spaţii care astăzi invadează oraşele contemporane. Sunt spaţii în care tinerii îşi petrec timpul, care au şi ele o stilistică, chiar dacă unui profesionist această stilistică poate să nu-i placă. Ele trebuie să se întâlnească cu şcoala, de arata făcută de oameni cu pricepere, cu meşteşug, cu măiestrie, cum am spus. Şi atunci nu vom mai putea spune că nu e o meserie pentru tânărul de astăzi, dar deocamdată, cum aţi subliniat, cum aţi remarcat, există o ruptură între şcoala de artă şi gustul public, şi alegerile estetice ale unei societăţi, bun aşa cum este, fiind în tranziţie de la comunism la capitalism, sau astăzi de la capitalism la nu ştim noi ce altceva. Or, pe de o parte e şi o provocare pentru şcoală, dar trebuie să spunem pentru şcoala de bel arte, e o provocare şi pentru sistemul de educaţie, pe de altă parte. Adică în şcoli trebuie investit mai mult în formaţia estetică, asta este adevărat.”
XS
SM
MD
LG