Linkuri accesibilitate

Mario Vargas Llosa: Literatura şi căutarea libertății


„Căutarea libertății este doar o parte a căutării unei lumi unde respectul pentru lege şi drepturile omului e universal.”





La 15 noiembrie, scriitorul peruan Mario Vargas Llosa, laureat al premiului Nobel pentru literatură, va primi premiul Alexis de Tocqueville din partea think tank-ului american „Independent Intitute”, în cadrul manifestărilor de celebrare a 25 de ani de la înființarea acestei organizații. Special pentru această ocazie, Mario Vargas Llosa a scris un eseu despre libertate. Lucian Ştefănescu rezumă acest eseu.


După ce măturiseşte că a abandonat miturile marxiste ce i-au fascinat pe atât de mulți din generația sa, Mario Vargas Llosa afirmă că a găsit un adevăr ce trebuie împărtăşit într-un mod pe care el îl cunoaşte cel mai bine: prin intermediul artei literelor. Llosa explică că, deşi romanele sale au fost lăudate de critici, atât de stânga, dar şi de dreapta, care apoi s-au distanțat de ideile exprimate în acele romane, opera sa nu poate fi separată de idealurile ei.

Asta pentru că funcția romancierului e de a spune adevăruri eterne şi universale, cu ajutorul instrumentului numit narațiune. Semnificația unei narațiuni ca obiect de artă nu poate fi separată de mesajul ei, exact aşa cum perspectivele de libertate şi prosperitate ale societății nu pot fi separate de principiile care stau la baza ei.

Mario Vargas Llosa, 2009
Mario Vargas Llosa, 2009
Potrivit scriitorului peruan, în Statele Unite termenul de „liberal” a ajuns să fie asociat cu stângismul, cu socialismul, şi cu un rol ambițios al guvernului în economie, şi mulți dintre cei care spun că modul lor de a face politică este unul „liberal” favorizează, de fapt, pe față, măsuri ce au ca scop să dea la o parte inițiativa liberă: unii dintre cei care afirmă despre ei înşişi că sînt liberali au o mare ostilitate față de afaceri; ei protestează zgomotos chiar împotriva ideii de libertate economică, şi promovează acel tip de societate nu foarte diferită de experimentele utopice eşuate ale regimurilor fasciste şi socialiste.

În America Latină şi Spania, cuvântul „liberal” a însemnat inițial o persoană ce susține libertatea, dar stânga din aceste părți ale lumii foloseşte acum eticheta respectivă ca pe o invectivă. Are conotația unei politici „conservatoare” sau reacționară, şi înseamnă mai ales lipsa oricărei griji pentru săracii acestei lumi.

În opinia lui Mario Vargas Llosa, parte din această confuzie pare a se datora, în mod cu totul ironic, chiar unora dintre cei ce promovează economia de piață în numele vechiului liberalism. Aceştia au făcut uneori mai mult rău libertății decât au făcut marxiştii şi socialiştii.

E vorba de cei care, în numele pieței libere, au sprijinit dictaturi latino-americane, a căror conducere represivă a fost considerată necesară pentru a permite funcționarea afacerilor, dar trădând înseşi principiile drepturilor omului ce stau la baza economiilor libere.

Llosa vorbeşte apoi despre aceia care au redus, cu răceală, toate chestiunile ce țin de umanitate la economie, şi care spun că piața e un panaceu; făcând asta, ei ignoră rolul ideillor şi al culturii, care sînt adevărata fundație a civilizației. „Fără tradiții şi credințe comune care să insufle viață în democrație şi în piață, suntem reduşi la darwiniana luptă atomizatoare a unor actori egoişti pe care mulți la stânga îi consideră, pe bună dreptate, drept inumani”, scrie autorul peruan. Mario Vargas Llosa ajunge în acest punct la partea centrală a argumentului său: ceea ce se pierde pe colectivişti este de primă importanță în domeniul libertății individuale pentru ca societățile să înflorească şi economiile să prospere. Acesta este miezul adevăratului liberalism: toate libertățile individuale sînt parte a unui întreg indivizibil. Libertățile
Când adevărul liberal e uitat, avem de-a face cu ororile dictaturii.

politice şi libertățile economice nu pot fi separate unele de altele. Când adevărul liberal e uitat, avem de-a face cu ororile dictaturii naționaliste, fasciste, comuniste, ale cultului personalității, ale terorismului, şi ale atât de multor sălbăticii care definesc, din păcate prea mult, epoca modernă. Problema, continuă laureatul premiului Nobel, nu e atât de pronunțată în Statele Unite, dar şi aici există în continuare dificultăți isvorâte din abandonarea acestor principii cheie. Mario Vargas Llosa afirmă că mulți se agață de speranța că economia poate fi planificată central: educația, asistența medicală, locuințele, finanțele şi sistemul bancar, controlul criminalității, transportul, energia şi încă multe altele urmează eşuatul model de comandă-şi-control, discreditat de atât de multe ori.

În loc să se gândească la o mai mare libertate, continuă Llosa, unii se gândesc la soluții etatiste şi naționaliste pentru a rezolva dezechilibrele comerciale şi problemele legate de migrație.

Mario Vargas Llosa, 1982
Mario Vargas Llosa, 1982
Scriitorul peruan nu-şi pierde însă speranța: sistemul american încă îngăduie exprimarea deschisă a nemulțumirilor - marca unei societăți libere, şi atât stânga cât şi dreapta au folosit în mod sănătos această îndrăgită libertate. În întreaga lume, crede Mario Vargas Llosa, anti-americanismul şi anticapitalismul sînt în declin. În America Latină, cu excepția Venezuelei şi a Cubei, dictatura (în varianta ei socialistă de tip vechi, sau fascistă) e moartă, şi reformele de piață cuprind chiar regimurile care îşi spun de stânga.

Căutarea libertății, scrie Mario Varga Llosa în încheierea eseului său pentru „Independent Institute”, este doar o parte a căutării unei lumi unde respectul pentru lege şi drepturile omului e universal. O lume fără dictatori, fără terorişti, fără ațâțători la război şi fără fanatici, o lume unde bărbați şi femei de toate naționalitățile, rasele, tradițiile şi credințele pot coexista în cultura libertății, o lume în care granițele fac loc acelor punți pe care oamenii trec spre atingerea scopurilor lor, limitați doar de voința individuală şi de respectul pentru drepturile celorlalți.

„Este o căutare căreia i-am dedicat scrisul meu, şi atât de mulți au observat asta. Şi nu e aceasta o căutare căreia merită să-i dedicăm înseşi viețile noastre? Răspunsul e clar, dacă ne gândim la ce e în joc.”
  • 16x9 Image

    Lucian Ştefănescu

    Lucian ȘTEFĂNESCU (născut la Cluj în 1959), ziarist, corespondent la Biroul RFE/RL de la București (din 1991) și apoi redactor în Serviciul românesc al Europei Libere de la Praga.

Previous Next

XS
SM
MD
LG