Linkuri accesibilitate

Actul fondator al Aliantei Nord Atlantice (NATO) a fost semnat la Washington in aprilie 1949.



Actul fondator al Aliantei Nord Atlantice - NATO a fost semnat la Washington in aprilie 1949 si, de la inceput, a avut ca membri, in afara de principalele tari europene abia iesite atunci din razboi, Statele Unite si Canada, precum si tari care aveau sa nu intre niciodata in Uniunea Europeana, si anume Norvegis si Islanda. O adevarata alianta transatlantica, asadar, insa care de la inceput nu a fost decit suma posibilitatilor militare ale membrilor ei, astazi in numar de 28. Vreme indelungata, NATO nu a avut structuri militare permanente, altfel decit sub forma unui comandament, care insa nu dispunea de trupe proprii.



Ca raspuns la fondarea NATO, tarile blocului comunist au creat in 1955 Pactul de la Varsovia, care avea sa se distinga prin invadarea Cehoslovaciei in 1968, in urma „Primaverii de la Praga“.

Pe plan politic, NATO a avut de la inceput o istorie complicata. Instalat initial la Paris, a trebuit sa se mute in anii 1960 la Bruxelles si Mons, in Belgia, in urma deciziei generalului De Gaulle de a retrage Franta din structurile de comanda ale NATO. Franta nu avea sa revina in intregime in NATO decit patru decenii mai tirziu, dupa ce Sarkozy a devenit presedinte. Sediul ramane insa la Bruxelles.

Tot asa, pe plan politic, NATO a jucat un mare rol in evitarea unui razboi intre Grecia si Turcia prin faptul ca ambele tari au fost primite ca membri, vazandu-se astfel obligate sa coopereze. Cei doi membri pun insa si greutati Aliantei. Astfel, Grecia blocheaza de mai bine de un deceniu primirea Macedoniei in NATO, in vreme ce Turcia blocheaza primirea Ciprului.

Prima interventie militara a NATO a avut loc la o jumatate de secol de la fondare, in martie 1999, in Serbia si Kosovo, in scurtul razboi care a dus la declararea independentei provinciei Kosovo. Doi ani mai tarziu, in urma atentatelor de la New York, NATO a invocat pentru prima oara faimosul articol 5 din carta sa fondatoare, articol care spune ca daca un membru al Aliantei este atacat, toti ceilalti se considera atacati la randul lor.

Au urmat interventia din Afghanistan si cea din Golful Aden, impotriva piratilor din Somalia. In Irak, in schimb, NATO nu a intervenit ca organizatie, ci doar a pus pe picioare o misiune de antrenare a fortelor locale.

Desigur, trebuie adaugata aici si interventia de anul acesta din Libia. Pe plan militar, organizatia ramane insa foarte criticata pentru lipsa de cooperare reala pe teren intre fortele celor 28 de membri actuali. Ca orice mare organizatie internationala, NATO are si o structura greoaie, cu Statele Unite, principalul membru, luand de multe ori decizii unilaterale. In sfarsit, sa mai spunem ca de la inceput s-a hotarat ca secretarul general NATO sa fie intotdeauna un european, in vreme ce comandantul structurilor militare trebuie in mod obligatoriu sa fie un american.
XS
SM
MD
LG