Linkuri accesibilitate

Nu există reguli europene pentru un referendum, de-ar fi şi pentru simplul motiv că cel puțin o țară, Belgia, interzice prin lege orice fel de referendum.


În asta, țările Uniunii Europene diferă total. Astfel, Irlanda impune de fapt câte un referendum național pentru cea mai mică modificare a Constitutiei. In schimb, in Belgia referendumurile sînt interzise. Există explicatii istorice pentru situatii atat de opuse. In Belgia, totul vine de la referendumul asupra regalitatii, dupa al Doilea Razboi Mondial, cind, data fiind colaborarea regelui de atunci cu ocupatia nazista, populatiei i s-a pus intrebarea daca sau nu doreste ca Belgia sa ramana un regat, sau ca monarhia sa fie abolita. Dat fiind ca s-a ajuns atunci aproape la un razboi civil, s-a decis ca in Belgia sa nu se mai organizeze niciodata referendumuri.

Dicționar european: Referendum



Si prin alte parti referendumurile sint criticate, nu doar pentru faptul ca rezultatul lor nu are o valoare legala, dar si pentru ca, pe deasupra, ele pot face sa iasa la suprafata cele mai rele porniri colective. Astfel, toti statisticienii sint de acord ca pina si in tarile europene care interzic, cu toatele, pedeapsa cu moartea, un referendum ce ar pune intrebarea: „doriti introducerea pedepsei cu moartea pentru violatorii de copii“ s-ar incheia cu un majoritar si rasunator DA.

La scara mai mica, lucrul a fost verificat recent in Slovenia, unde guvernul a pus prin referendum populatiei intrebarea daca e de acord cu construirea unei moschei in capitala, Ljubljana. Evident ca raspunsul populatiei, invalidat de altfel de curtea suprema, a fost negativ.

Desigur, practic peste tot referendumul nu are o valoare legala, insa el ii poate influenta pe legislatori, mai ales acolo unde sint cunoscute datele votului regional. Exista si tari, precum Elvetia, in care referendumul e un pivot central al vietii politice. In general, insa, politicienii sint de acord ca referendumul, chiar atunci cind nu are o valoare legala, este mai degraba o manevra populista.

Una din cele mai aspre critici impotriva utilitatii referendumului a venit de la politicianul britanic, fost Comisar European si ultimul guvernator britanic al Hong-Kongului, Chris Patten. Acesta a spus, textual: „Guvernele care organizeaza referendumuri sint guverne slabe. Referendumul este fundamental anti-democratic, si nu e de mirare ca a fost folosit atat de des de Mussolini si de Hitler.“
----------------------

Cu un an în urmă, Alianţa pentru Integrare Europeană a dorit să modifice Constituţia şi să introducă alegerea şefului prin vot universal direct. Pentru că legea supremă prevede alegerea preşedintelui în parlament prin votul a o treime din deputaţi, iar majoritatea constituită în urma unor anticipate nu reuşise să întrunească acest număr necesar de mandate. Alianţa mai avea un argument greu de tăgăduit - în toţi anii de când există această prevedere, preşedintele fusese ales o singură dată fără mari complicaţii, pe timpul guvernării comuniste.

Deşi sondajele anticipau că peste două treimi din cetăţeni sprijină ideea alegerii şefului statului de către popor, la referendum nu s-au prezentat nici o treime din alegători, atât cât era necesar ca acesta să fie declarat valabil.

Unii au spus atunci că acest eşec a arătat cât de periculos este un astfel de exerciţiu pentru o democraţie în devenire. Alţii - că sunt de vină partidele de la guvernare care n-au ştiut să se mobilizeze pentru organizarea plebiscitului. Cei mai mulţi au spus totuşi că referendumul ratat a arătat cât de imprevizibili sunt moldovenii la vot şi cât de accentuat este votul de protest în Republica Moldova.

La alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, ca urmare a masacrului din 7 aprilie asupra tinerilor, oamenii ieşiseră masiv la vot în zi de lucru şi în plin sezon estival şi dăduseră jos guvernarea comunistă. Noua guvernare liberal-democrată avusese un an la dispoziţie ca să afle şi să spună adevărul despre evenimentele din aprilie 2009, dar nu a reuşit. Mai mult, s-a împotmolit în scandaluri de corupţie la care organele de anchetă şi justiţia nu au reacţionat adecvat. În rezultatul referendumului ar fi intervenit dezamăgirea şi indiferenţa, mai spuneau experţii în timp ce alianţa se obişnuia cu eşecul.

Aşa sau altfel, efectul referendumului eşuat din septembrie 2010 mai este resimţit şi acum. Criza politică nu s-a rezolvat, iar partidele aflate la guvernare nu s-au mai încumetat să apeleze la consultarea populară pentru găsirea căii de ieşire din blocaj, fiind nevoite şi astăzi să caute calea pentru alegerea şefului statului.
XS
SM
MD
LG