Scumpirea gazelor naturale a fost şi continuă să fie grija princială a oamenilor la începutul iernii. Nici anul acesta nu face excepţie şi aceste scumpiri au efecte clare şi asupra evoluţiei economiei Moldovei. Relatează Liliana Barbăroşie.
Impactul scumpirii gazelor asupra economiei moldovene
Un studiu cu privire la impactul scumpirii gazelor asupra economiei prezintă noi dovezi ale dependenţei catastrofice a economiei moldoveneşti de gazul rusesc. Ponderea acestuia în coşul energetic al Moldovei este cea mai mare în regiune, de 63 la sută. Doar armenii şi beloruşii consumă la fel de multe gaze în raport cu totalitatea resurselor energetice necesare pentru viaţă. Pentru comparaţie, experţii dau exemplul Georgiei, cu o pondere de 36 la sută a gazelor în coşul energetic.
În loc să fi investit milioane de lei în construcţia de noi conducte spre localitati rurale, autorităţile ar fi trebuit să cheltuie banii pentru construcţia gazoductului Ungheni-Iaşi, conchide expertul de la IDIS Viitorul, Ion Muntean: „Proiectul Ungheni-Iaşi nu este foarte costisitor. Valoarea lui este de vreo 20 de milioane de euro. Dacă Republica Moldova şi-ar fi propus să diversifice sursele de energie, acest proiect fi putut fi realizat în 3-4 ani şi lucrurile s-ar fi schimbat.”
Prin această conductă, Republica Moldova ar fi putut obţine în viitor acces la alte surse de gaze naturale decât cele ruseşti, iar efectul imediat ar fi fost întărirea poziţiilor în negocierea tarifelor cu monopolistul rus Gazprom, mai spune autorul studiului, Ion Muntean.
În opinia sa, autorităţile ar trebui să facă tot ce le stă în puteri ca să obţină desincronizarea tarifelor Gazprom-ului de cotaţia petrolului la bursele internaţionale. Aşa cum au reuşit italienii sau nemţii. Cedarea CET-urilor sau altor întreprinderi energetice pentru care ar manifesta interes Federaţia Rusă în schimbul unor reduceri la tarife, aşa cum ar fi sugerat recent demnitarii moldoveni, ar fi însă un prêt mul prea exagerat, mai crede Ion Munteanu:
“Exemplul Moldovagaz trebuie să fie o lecţie pentru autorităţi. Pentru că acest gen de întreprinderi, cum sunt şi CET-urile, sunt aducătoare de profit şi o dată scăpate de sub control, există riscul să fie un alt domeniu în care nu am putea controla preţurile. CET-urile trebuie păstrate în proprietatea statului şi făcut parteneriat public-privat. ”
Pentru a reduce dependenţa excesivă de un singur furnizor, adică de Gazprom, experţii recomandă sporirea importului de gaz lichefiat, prin portul românesc Constanţa. După părerea lui Ion Muntean, bioenergia şi economisirea drastic a resurselor ar fi alte două soluţii salvatoare pentru problema preţurilor galopante la gazele naturale din Federaţia Rusă. În ultimii ani au existat cel puţin trei strategii de stat care prevedeau acest lucru, fara a fi urmate insa de acţiuni concrete.
“De exemplu la capitolul eficienţă energetic. În 2007 trebuia să avem fond de eficienţă energetică, în 2010 - agenţie de eficienţă energetică. Dar abia acum parcă încep lucrurile să se mişte. A fost chiar pornit un proiect de mai multe milioane. Să vedem… ”
Soluţiile avansate de experţi, deşi nu sunt nici noi, dar nici steril- academice, au fost tratate mereu cu mult scepticism de autorităţile responsabile de acest domeniu. Factori decizionali justifică reactia spunând că dacă ar fi atât de lesne de realizat, recomandările experţilor ar fi demult aplicate în practică. Ce-i drept, Ministerul Economiei de curind s-a aratat interesat de promovarea practicilor avansate de folosire a resurselor energetic regenerabile. În decembrie urmeaza a fi organizata o ceremonie în care vor fi prezentate cîteva dintre caurile de de suces, care ar trebui să probeze avantajele abordării europene a consumului de resurse energetice.
