Linkuri accesibilitate

„Cred că numai o femeie e in stare să transforme shopping-ul într-un eveniment de importanţă naţională.”


Jurnal săptămânal cu Violeta Gîra.





A făcut studii la Universitatea Valahia din Târgovişte. A activat mai mulți ani în calitate de jurist la serviciul național „Locuința”. Acum este juristă în cadrul unei companii de construcții. Violeta Gîra est autoarea tradiționalei rubrici Jurnalul Săptămânal.



Jurnal săptămânal cu Violeta Gîra



Luni, 24 oct. 2011

Obligaţiile de mamă ale unui copil de aproape trei ani mă fac să mă trezesc pe la miezul nopţii. E luni dimineaţă şi preocupările săptămînii ce urmează îmi inundă gândurile. Începutul unei zile de muncă iar îmi oferă emoţii pozitive şi iar mă bucur că am un serviciu la care merg cu plăcere. Nu s-ar putea spune că e bine plătit, ceea ce uneori mă deranjează. În schimb, la capitolul satisfacţie morală şi profesională îmi îndeplineşte toate aşteptările. Îi datorez acest lux soţului meu Petru, care, pentru a asigura traiul familiei şi pentru a-şi realiza propriile vise, „şi-a amînat” ambiţiile legate de studii superioare, renunţând cu stoicism la un capitol deloc de neglijat din viaţa unui om – carieră şi realizări profesionale. Sper ca această stare a lucrurilor din familia noastră, şi nu numai, să fie doar o chestiune de timp.

Gîndul că săptămîna aceasta, pentru a rezolva pozitiv o însărcinare de serviciu, trebuie să recurg la coruperea justiţiei îmi provoacă emoţii negative. Nu vreau să fac asta! Nu pot! E împotriva a ceea ce simt. Totuşi îmi trebuie un rezultat pozitiv. Simt frustrare şi constrîngere. În schimb, azi am descoperit piesa „Johnny”, interpretată de Gilla. Superb. Mi-a uns sufletul cu miere.

Seara am mers la o baie rusească unde Dragoş, mezinul familiei, a căzut în bazin. Salvatorii au reacţionat prompt şi totul s-a terminat cu bine. Dragoş ne-a explicat cu un uşor suspin în voce că s-a ascuns sub apă, dar a venit tati al lui şi l-a găsit.

Marţi, 25 oct. 2011

O zi ciudată de tot… de aia în care te cauţi şi nu te regăseşti. Abia spre seară am găsit echilibrul mult căutat şi a apărut perspectiva rezolvării unor probleme materiale. Cauza zbuciumului interior e o pereche de cizme care costă exact cît salariul meu lunar şi, în dorinţa disperată de a le avea, m-am mobilizat în căutare de soluţii. Cred că numai o femeie e in stare să transforme shopping-ul într-un eveniment importanţă naţională. Ei, întîmplarea…, ca întotdeauna, a produs minunea. Am găsit o pereche asemănătoare de cizme la un preţ care îmi mulţumea buzunarul.

Miercuri, 26 oct. 2011

O dimineaţă atît de senină, de curată. Centrul capitalei e superb... cu străzi înfrunzite, galbene. E toamna cu tot ce poate însemna ea mai frumos într-o urbe: agitaţia ciorilor pe cerul dimineţii, vînt răcoros, nori şi ceaţă. E superb!

Am ajuns la serviciu fără maşină şi au fost suficiente doar şapte minute ca să intru cu adevărat în toamnă. Uneori, să renunţi la confort - merită. După masă, Bianca, primul meu născut, elevă în clasa întîi, a ieşit din clasă cu ochi zglobii, anunţându-mă triumfător că a luat două note de zece. Apoi, cu ochi mai cuminţi..., m-a întrebat: „Mama, omul dacă munceşte din greu, merită recompensă?” Răspunsul meu a fost afirmativ. Răsplata ei a fost un ruj igienic pentru copii..., dar roz şi parfumat.

Joi, 27 oct. 2011

După amiază „am descoperit” că astăzi e hram în localitatea mea de baştină. Straniu; cum am putut să uit? Deşi această sărbătoare pentru mine a fost întotdeauna un eveniment, anul acesta, absenţa de la el nu m-a afectat în nici un mod. Mă întreb de ce? În schimb, am avut o seară frumoasă în familie. Petru a pregătit cina. O face rar, doar... când e inspirat, însă atunci cînd o face – e ireproşabil! Mă întreb oare de ce bucătarii de geniu sunt bărbaţi? Mâine la gradiniţă se sărbătoreşte „Toamna de aur”. Împreună cu Bianca am meşterit cîteva piese din legume, pe care Dragoş a vrut să le mănînce. Ambele am fost inspirate. A fost o zi la sfîrşitul căreia m-am culcat împlinită şi am adormit exact în două secunde!

Vineri, 28 oct. 2011

Chiar sunt recunoscătoare destinului pentru serviciul pe care îl am. Am un şef care merită tot respectul. Deşi de profesie este inginer-constructor, am şansa „să fur” zilnic din talentul său de om de afaceri, de negociator, de jurist chiar, dar în primul rînd să primesc lecţii de omenie. Cred că sunt o norocoasă. La începutul jurnalului vă spuneam că săptămînă aceasta, pentru a rezolva pozitiv o însărcinare de serviciu trebuie să recurg la coruperea justiţiei. Aflu azi că o parte a problemei s-a rezolvat. Judecătorul meu nu e corupt! Şi atunci: „Cu-atît mai bine țării, şi lui cu-atît mai bine!... vorba poetului. Îmi mai rămâne să îndeplinesc pozitiv însărcinarea de serviciu. Dar asta e deja problema săptămânii viitoare.
XS
SM
MD
LG