În lipsa unei clarificări asupra Ucrainei, tot flancul estic al UE a fost împins în paranteze. Cu alte cuvinte, UE nu are nici chef, nici spor, nici curaj să avanseze în relația cu partenerii mai mici. Moldova e un exemplu clar.
După euforia nedisimulată din ultimii 2-3 ani, relația UE-Moldova a intrat într-o perioadă de discreție evidentă. Incertitudinea în relațiile cu Ucraina a creat la Bruxelles un blocaj care s-a răsfrînt imediat asupra celor cîteva certitudini din zonă. Moldova a rămas copilul lăudat dar a devenit, mai nou, și copilul neglijat.
Situația e cu atît mai complicată cu cît diminuarea interesului european nu e dictată doar de impasul ucrainian ci de o mutație mult mai amplă.
În fond, criza monedei și implicit a instituțiilor europene continuă să se agraveze. Ea a trecut de la nivelul unei avarii serioase la rangul nefericit de amenințare existențială. Rezultantele pentru politica externă și în special pentru politica de vecinătate a UE sînt evidente. Presiunea crizei a împins Uniunea spre calcule de bilanț rapid și prorități urgente. Estul a devenit, brusc, prea îndepărtat, prea complicat și prea incomod. În schimb, Balcanii de vest s-au simplificat și au trecut între urgențe.
Sub inițiativă germană, politica de vecinătate a UE a rămas cu adevărat activă mai degrabă în relațiile cu Serbia, Muntenegru, Albania, Macedonia, Kosovo și Bosnia Herțegovina. Sigur, Croația e ca și admisă dar Muntenegru, Macedonia, Bosnia Herțegovina și Kosovo au în față probleme pentru care nu par încă pregătite. Însă interesul european e clar așezat în această zonă. Cu alte cuvinte, UE dă impresia că a decis să facă tot ce se mai poate face pentru a recupera această zonă, înainte ca paralizia să scoată din cursă politica de vecinătate. În mod implicit, UE pariază sau, mai bine zis, și-a restrîns pariul, mizînd pe state mici dintr-o zonă mult mai ușor de influențat.
Problema partenerilor de pe flancul de est a devenit prea complexă în raport cu presiunile crizei și cu pesimismul din ce în ce mai evident al UE în fața propriilor chestiuni interne. Semnalul transmis statelor din Balcanii de Vest spune tot: folosiți 201 pentru că 2012 și tot ce vine după ar putea fi ani închiși.
S-ar putea să fie, oricum, prea tîrziu. UE are în față o criză mult mai vastă decît căderea financiar bancară și ar putea fi complet confiscată de încleștare, pentru mult-mult timp de acum înainte. În aceste condiții, politica de vecinătate, atît cît va rezista ea, va fi un joc formal și, în orice caz, lipsit de putere. Moldova s-ar putea trezi strivită sau ignorată între confuzia creată de Ucraina și urgența forțată în relațiile cu Balcanii de Vest.