Turbulențe în lumea muzicii și actualități politice

Lumea muzicală, culturală, pare să parcurgă în ultima vreme o perioadă de turbulențe, legate mai mult sau mai puțin de politică, dar pe care, în general, nici muzicienii, nici criticii nu se îmbulzesc să le trateze ca atare.

Cultură și politică la Europa Liberă

La București, Orchestra Filarmonică „George Enescu” se răzvrătește, încă odată, împotriva directorului ei. La Moscova, Orchestra Academică de Stat ce poartă numele dirijorului Evgheni Svetlanov, se răzvrătește împotriva dirijorului ei șef, în același timp și director, într-un conflict încheiat cu demiterea acestuia de către ministrul rus al culturii. La Londra, patru membri ai Orchestrei Filarmonice sînt suspendați din activitate pe timp de nouă luni, pentru a se fi exprimat public, în numele formațiunii din care fac parte, împotriva participării Orchestrei Filarmonice a Israelului la Festivalul Proms și la concerte la o Academie de muzică. In Statele Unite, prezentatoarea unei populare emisiuni de radio, „Lumea Operei”, este concediată de postul de radio public, după ce se află că a participat la o acțiune de stradă a mișcării „Ocupați Wall Street-ul”.

Departe de a fi similare, acțiunile enumerate ale unor membrii ai lumii muzicale internaționale au totuși un punct comun: politica sau, mai exact, imergența acesteia din ce în ce mai vădită în viața culturală. Incidentele merită, desigur, privite mai atent, raporturile muzicienilor cu politica fiind de natură și implicații deosebite de la un caz la altul.


Mourir pour des idées (Georges Brassens)

La București, răzvrătirea este împotriva unor decizii administrative privindu-i pe membrii Orchestrei filarmonice, impuse de o politică în cultură, impregnată de birocrație și lipsită, s-ar spune, de orice viziune pe termen mai lung. Muzicienii îl tratează pe directorul Filarmonicii bucureștene, drept țap ispășitor, dar nimeni nu pare să se revolte împotriva adevăratului rău, cel al politicii ministeriale în domeniul culturii și a legislației care o guvernează.

La Moscova, scandalul împotriva directorului Orchestrei Simfonice Academice de Stat a izbucnit în urma unor remarci denigratoare la adresa unui tînăr solist armean, concurent la competiția Ceaikovski de anul acesta, remarci ce foloseau un stereotip perceput ca rasist.


Conflictul ce era de fapt subteran, de lungă dată, datorită practicilor dictatoriale ale dirijorului, prelungit timp de vreo două luni la lumina zilei, s-a amplificat determinînd în cele din urmă Ministerul culturii să-l demită pe cel vinovat, pe Mark Gorenstein. Dar, nici aici, nimeni nu a pus degetul pe rană, argumentînd împotriva unor remarci cu caracter rasial sau a practicilor autoritare. De vină a fost doar... „conflictul”!

In Marea Britanie, dezbaterea în jurul suspendării celor patru membrii ai Orchestrei Filarmonice din Londra a fost - grație unei prese cu adevărat independente și responsabile - extrem de amplă. Dar, nici acolo, nu se poate spune că raportul dintre decizie și politică a fost cel evidențiat. Nu apelul la embargo cultural împotriva Israelului a fost pus în cauză, ci doar implicarea numelui Orchestrei într-o acțiune cu iz politic.

Directorul executiv și președintele orchestrei londoneze au declarat că suspendările au fost menite „să trimită un mesaj puternic și clar că acțiuni de acest gen nu vor fi tolerate; ...orchestra nu va restrînge niciodată dreptul instrumentiștilor ei de a se exprima liber, dar o astfel de exprimare trebuie să fie independentă de Orchestra Filarmonică în sine” deoarece „pentru OFL, muzica și politica nu se amestecă.”

In sfîrșit, cazul american vorbește cumva de la sine, moderatoarea emisiunii „Lumea Operei”, Lisa Simeone, colaboratoare doar externă, neangajată a NPR (Radioul Național Public), fiind demisă pe motivul de a fi încălcat codul de etică al instituției, prin participarea ei la o demonstrație a mișcării „Ocupați Wall Street”. Dacă Simeone însăși, în declarațiile ei, compara situația cu epoca MacCarthismului, un blogger al cotidianului „Washington Post” încerca să dezamorseze și să ridiculizeze acuzațiile de afiliere politică ale moderatoarei imaginînd un dialog cu publicul ei: „Ascultători ai radioului public! V-a îngrijorat mult că postul dvs. de radio subminează capitalismul prin transmisiile sale ale ciclului „Inelul Nibelungilor? Sînteți obosiți de spălarea creierelor copiilor dv. de mesajele socialiste din... Traviata?”

Dincolo de glumă, nu este greu de sezizat insinuarea politicii în cultură și posibilele derapaje și manipulări din toate părțile. Nu este pentru prima oară în istoria culturii și, probabil, nici ultima...