Un roman ce începe ca o poveste de groază nu atât pentru, cât despre copii, şi care te ţine cu sufletul la gură preţ de 300 de pagini este Lupta din miezul iernii, de Jean-Claude Mourlevat, Curtea Veche, 2008.
Într-o ţară nenumită vine la putere, în urma unei lovituri de stat, Falanga. După 15 ani, în internatul de fete unde sunt crescute vlăstarele celor care s-au opus, cu preţul vieţii, falangiştilor, domneşte o asemenea teroare, încât Helen Dormann se cere la „mângâietoarea” ei, şi nu e decât octombrie! Însoţită de Milena Bach – după ce că a fost desemnată o colegă ce va fi pedepsită în cazul în care nu se întorc la timp –, fetele se întâlnesc pe drum cu Milos şi Bartolomeo, grăbiţi la rândul lor să ajungă în internatul de băieţi.
Lovitură de teatru – Milena şi Bartolomeo dispar fără urmă, iar temutul Bombardone Mills este deja asmuţat să-i prindă. „Să adulmeci, să hărţuieşti, să prinzi şi să omori… iar de această dată nu avea o singură pradă, ci două! Plăcere dublă…” Astfel intră în scenă oamenii-câini, acele corcituri bestiale ce i-au hăituit pe opozanţii din Rezistenţă şi care se animă brusc când e vorba de o nouă vânătoare de oameni. Estimp, înspăimântătorul Van Vlyk, unul dintre conducătorii Falangei, asmute personalul internatelor de fete/băieţi, ca şi cum aceştia n-ar fi suficient de cruzi: „Vă repet, dacă simţiţi că se naşte în dumneavoastră sentimentul compasiunii pentru vreunul sau vreuna din cei ce stau în internat, amintiţi-vă că aceste fiinţe nu sunt ca dumneavoastră şi cu mine (…) ei sunt o ameninţare pentru societatea noastră, aşa cum au fost şi părinţii lor”.
Trec peste încercările – deloc puţine! – cărora le fac faţă eroii noştri, pentru a ajunge spre final la scena asaltului paşnic al bastionului Falangei, reţinând această idee (poate prea optimistă, dar care stă totuşi în picioare): „Mama a murit singură, în miezul nopţii, înţelegi? Nu a văzut nici măcar dinţii care au sfârtecat-o. Aici, este în miezul zilei, Bart! Uită-te în jurul tău! Uită-te la miile de oameni! Sunt martori. Ne protejează cu privirile lor!”
24 oct. ’11
