Datoria regiunii transnistrene pentru gazele rusești se apropie de 3 miliarde de dolari, după ce Tiraspolul nu a plătit nici o para în ultimii doi ani concernului Gazprom. Radu Benea l-a întrebat pe economistul de la Tiraspol, Serghei Melnicenko, până când pot trăi transnistrenii pe datorie.
Datoriile transnistrene la Gazprom
În Transnistria este destul de răspândită opinia că oricât de multe gaze naturale ar consuma regiunea şi oricât de vechi şi de mari ar fi datoriile neachitate, „Mama Rusie” oricum o va elibera într-o zi de această povară. Însă percepţia respectivă este una total greşită şi chiar periculoasă, crede economistul din Tiraspol Serghei Melnicenko: „Toată lumea uită de existenţa economiei de piaţă şi că această pârghie poate fi utilizată în plan politic. La noi însă predomină percepţia euforică cum că Rusia va uita de datorii sau, chiar dacă va trebui să plătim, vom achita numai pentru consumul curent, iar de datorii vom fi scutiţi, aşa cum URSS a iertat Irakul. Dar toată lumea înţelege că dacă întreprinderilor transnistrene li s-ar livra gaze la preţul lor real, atunci toate întreprinderile s-ar opri, pentru că mărfurile nu vor mai fi competitive.”
Concernul rus Gazprom livrează regiunii transnistrene gaze la acelaşi preţ ca şi Republicii Moldova. În trimestrul doi, o mie de metri cubi au costat 323 de dolari. Însă administraţia regiunii vinde gaze întreprinderilor transnistrene la un preţ de două ori mai mic - de 124 de dolari, iar tariful pentru populaţie este şi mai mic cu câteva zeci de dolari. Banii sunt acumulaţi pe un cont special la Tiraspol, însă nu ajung la Gazprom, ci sunt folosiţi de administraţie pentru plata pensiilor şi a salariilor. Acest lucru l-a recunoscut recent şeful legislativului din Tiraspol Anatoli Kaminski, care a declarat presei ruse că aceşti bani reprezintă o sursă importantă pentru bugetul regiunii, al cărui deficit a ajuns în acest an să fie de aproape 100 de procente. Kaminski a mai spus că fără această subvenţionare din partea Federaţiei Ruse, Transnistria nu ar fi putut să existe. Datoriile pentru gazele consumate de regiunea transnistreană, formal, revin Republicii Moldova, deşi consumul se calculează separat. Acestea constituiau la mijlocul anului cu tot cu penalităţi 2,87 de miliarde de dolari. Transnistria nu a achitat nimic pentru gazele naturale în ultimii doi ani.
Este o problemă extrem de serioasă nu atât pentru Chişinău, ci întâi de toate pentru Tiraspol, crede economistul Serghei Melnicenko:
„Este o bombă cu efect întârziat. Cine va plăti această datorie? Ce generaţii? Şi cum se va folosi de această situaţie Rusia? Nu este clar.”, mai spune expertul de la Tiraspol.
