Luni
Astăzi m-am trezit la 6:30 – lucru neobisnuit pentru mine. De obicei ma trezesc la 7-30, apoi trec prin ritualul de trezire, îmbracare, mincare si îmi duc fiica Alexandra la gradinita.
Jurnalul săptămînal redactat de Angela Nicolaou
Saptamina aceasta am inceput sa lucrez in calitate de psiholog-trainer în cadrul unui proiect international. Tot astazi am susţinut al doilea examen pentru doctorantura la limba engleza. Examenul a fost destul de usor. Culmea e ca viitorii doctoranti aveau diferite fituici din care copiau; unii chiar aveau tupeul sa-i intrebe pe altii răspunsurile la intrebari.
M-a mirat numarul doritorilor de a fi doctoranti. M-am gîndit că dacă trec toti examenul – bugetul Universitatii de Stat s-ar fi marit cu un milion si jumatate de lei. Anul acesta contractual de studii s-a majorat de trei ori si costa între 11 – 18 mii lei. Am impartasit acest gind cu cei de lingă mine la care mi s-a spus ca majoritatea opteaza pentru locuri la buget. Deci, locuri de buget sunt foarte putine, doritori sunt prea multi, taxele pentru contract sunt prea mari, calitatea studiilor a ramas aceeasi. Aceasta e situatia. Mă întreb: de ce statul are nevoie de 300 de doctoranti? Dacă toţi vor fi doctori cine va lucra si va plati impozite statului? Interesant, unde se invata pentru funcţia de Presedinte?
Marţi
De dimineata am fost libera si am lucrat la costumul fiicei mele Alexandra. Azi a fost matineul dedicat toamnei. Sasica a jucat rolul reginei toamnei: „Eu sunt toamna-imparateasa pe pamint moldovenesc, mai frumoasa decit mine, nicaieri nu mai gasesti” imi recita ea aseară. Am adunat frunze de diferite culori, am cumparat crizanteme si i-am facut o coroana de regina, am pregatit cosul cu fructe, i-am impodobit rochia si am dus toate la gradinita.
Dupa amiază m-am dus pina la universitate sa aflu nota de la examen. Am luat 9. M-a bucurat acest fapt pentru ca un alt scop a fost atins. Pacat ca aceast eveniment nu pot impartasi cu iubitul meu sot OLEG, care a decedat acum trei luni …
Am intrebat-o pe secretara daca au primit nota noua doar cei care au optat pentru studii cu contract sau si cei la buget. In loc de raspuns am primit un zimbet enigmatic. Doamne! Cred ca in tara acesta doar REGINA-TOAMNA E SINCERA. Ea vine la timp si de fiecare data cu daruri asteptate care nu ne dezamagesc.
A doua jumatate de zi am participat la training. Seara m-am intors acasa pe jos, savurind manifestarile toamnei in culoarea frunzelor, in mirosul aerului, in culoare cerului. Intr-adevar Toamna e regina si imi place acest anotimp.
Miercuri
La 8 dimineata m-am intilnit cu trainerul american. A avut dorinta sa auda ceva mai mul despre background-ul meu si părerea despre training. Proiectul e mare. Pe parcursul desfasurarii acestuia apar tot felul de conflicte intre parti. Fiecare trage plapuma asupra sa, acuzind pe celalt ca face acest lucru, ceea ce impiedica proiectul sa se desfasoare din plin. Seamana cu un conflict intre parinti si copii, unde copilul e partea moldoveneasca, iar parintele este partea internationala. Deci copilul vrea sa fie independent si doreste sa inventeze bicicleta. Dar nu vrea sa se foloseasca de schita de baza a bicicletei sau macar descrierea acesteia. Copilul e motivat, creativ si dornic sa fie independent… dar…
Tot ce ce intimpla la noi in tara da dovada ca noi suntem permanent in proces si fără rezultat. Noi tot timpul stim cum e mai bine. Stim cum sa construim drumuri, dar nu avem drumuri bune, stim cum trebuie sa functioneze sistemele de irigare, dar caram apa cu caldarea, stim cum sa facem politica, dar pina acum n-am ales presedintele. Suntem intr-un mare r…t si pretindem ca mirosim a parfum.
Joi
Astazi toata ziua am muncit. In pauza de masa am fost sa-mi comand carti de vizita care mi s-au terminat. Firma la am apelat s-a manifestat ca un profesionalist. Au facut totul timp de trei ore. Culmea e că tot la această firmă am apelat acum doi ani tot pentru a-mi face carti de vizita. Atunci au avut nevoie de o lună de zile si mi le-au refacut de doua ori. Ei bine, totusi am avut incredere in serviciile lor si nu am fost dezamagita. Cei care greşesc au dreptul la o a doua şansă.
Vineri
Paradox: americanii şi europenii ne dau bani si tot pe ei suntem suparati, tot pe pe ei vrem sa-i invatam cum anumea sa lucreze intre ei. De ce suntem asa? Daca vecinul are o casa cu un etaj – noi ne construim cu doua, daca vecinul iese cu gardul in drum cu cinci centimetri – noi luam jumatate de metru? De ce nu ne bucuram de posibilitatea de a invata ceva nou, dar criticam si supunem totul suspiciunii si scepticismului? De ce tot timpul concuram unul cu altul si nu colaboram? Chiar este rau daca cistiga ambele parti, sau pentru noi este important ca sa nu cîştige alţii? De ce sa nu invatam paradigma succesului si mereu folosim paradigma insuccesului? Poate ca de mici copii suntem comparati cu cei care sunt mai frumosii, mai talentati, au mai bune note si nu ne percepem pe noi ca pe noi înşine? Cind o sa incepem sa avem relatii de parteneriat, lipsite de invidie, agresivitate si dispret?
*Angela Nicolaou. Absolventă a Facultății de Psihologie a Universității de Stat, magistru în psihologie, psihoterapeut.
