Linkuri accesibilitate

Despre recensăminte


Uniunea Europeană lasă fiecare țară să-şi stabileasca criteriile pe care le doreşte în cadrul unui recensamânt.



Legislația europeană a recensămintelor nu se ocupă de modul în care sint colectate datele, ci de felul in care sint ele armonizate ulterior, astfel incat rezultatele sa fie comparabile de la o tara la alta. În rest, Uniunea Europeana lasa fiecare tara sa-si stabileasca criteriile pe care le doreste in cadrul unui recensamant. De aceea, multe din intrebarile si rubricile continute in formularul actualului recensamant din Romania nu au nimic de-a face cu legislatia europeana, ci sint doar rezultatul unor decizii ale legislatorilor nationali.

Dicționar europeean: despre recensăminte
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:21 0:00
Link direct



Întrebarile privind apartenenta etnica si religia nu au, astfel, nicio relevanta la nivel european. Ele ar fi vazute total diferit de la o tara la alta. In Franta, de pilda, este strict interzis a stoca date despre apartenenta etnica sau religioasa a cetatenilor. In Franta, o asemenea intrebare in recensamant ar fi de neconceput. Nu exista date oficiale despre compozitia etnica sau religioasa a populatiei franceze. Ideea republicana franceza este ca aceste date sint inutile, sau chiar daunatoare, intrucat toata lumea este egala in fata legii.

Intreaga reticenta franceza in fata unui asemenea recensamant poate fi trasata pina la al Doilea Razboi Mondial, cind se stie la ce au folosit fisierele oficiale care ii recenzau, printre altii, pe evrei. Exista insa, desigur, si cei care afirma ca interdictia de a strange date etnice in Franta se explica mai degraba prin spaima de a descoperi care este astazi adevarata importanta a comunitatii arabo-maghrebine.

În Belgia vecină, situatia e exact inversa. În Belgia e obligatoriu sa declari apartenenta la unul sau altul din cele trei grupuri etnice oficiale: flamanzi, francofoni sau germanofoni, pentru ca actele de identitate trebuie elibarate intr-una din aceste trei limbi. Tot asa, trebuie stiut prin lege cine e flamand si cine e francofon, ca sa se decida la ce scoala poate merge fiecare, sau cu ce partide poate vota.

Declararea etniei, sau macar a limbii preferate, este asadar obligatorie. In schimb, nici in Belgia nu ar exista in recensamant o intrebare privind religia, intrucat, data fiind stricta separare a bisericii de stat, religia este considerata o chestiune strict personala, precum este si orientarea sexuala. Asa cum nu e treaba guvernului daca cutare cetatean e gay sau hetero, nu e treaba lui nici daca acesta se roaga acasa la o cruce, la Schtroumpfi, sau la energia cailor din Deltă.
----------------------------

De când este un stat independent, Republica Moldova a avut un singur recensământ, cel din 2004, care a arătat că etnia dominantă care locuieşte aici ar fi moldovenii, peste 78 la sută din totalul populaţiei, iar de naţionalitate română s-ar fi declarat doar ceva peste 2 procente din cele aproape 3 milioane de cetăţeni.

Datele acelui recensământ pot fi însă considerate susceptibile de denaturări. Asta pentru că la încheierea lui, preşedintele grupului internaţional de experţi, canadianul John Kelley, avea să declare la Chişinău că echipele de observatori au raportat cazuri în care recenzorii încurajau respondenţii să declare că sunt moldoveni, şi nu români şi să sugereze Biroului Naţional de Statistică să nu ia prea în serios acele date considerate a fi denaturate.

Presa locală la fel a atenţionat că majoritatea recenzorilor care au participat atunci la procesul de intervievare au fost angajaţi politic, reprezentat partidul aflat atunci la putere, PCRM.

Într-adevăr, acel recensământ a fost organizat de un guvern comunist care, aşa cum se crede, l-a folosit pentru a-şi întări poziţiile de apărător al moldovenismului înaintea alegerilor parlamentare care urmau să aibă loc peste un an.

Acum, când autorităţile se pregătesc pentru un nou recensământ în 2013, Boris Gîlcă, coordonator la Fondul ONU pentru populație în R. Moldova, spune că ar fi important ca autorităţile să nu repete greşelile din trecut:

„Partidul de guvernământ de atunci a dorit să ascundă numărul populaţiei române din Republic Moldova şi prin aceasta s-a diminuat importanţa acestui exerciţiu. Multe date de la acel recensământ nu sunt folosite nici până acum. Sper foarte mult că viitorul recensământ nu va fi unul politic, iar chestionarele şi metodologiile trebuie deja iniţiate şi pregătite.”

L-am întrebat pe expertul fondului ONU pentru populaţie dacă nu crede necesar ca autorităţile să renunţe să-i mai întrebe în cadrul viitorului exerciţiu pe cetăţeni de ce etnie sunt şi ce limbă vorbesc:

„Este la discreţia guvernului. Dacă mă întrebaţi părerea mea, eu cred că statul trebuie să cunoască cu certitudine ce etnii, naţionalităţi trăiesc în acest stat. Pentru a-i proteja, pentru a le dezvolta cultura etc.,” crede Boris Gâlcă.
Previous Next

XS
SM
MD
LG