Linkuri accesibilitate

Dorin Vaculovschi despre raportul regional ONU referitor la excluderea socială în țările de tranziție.




În ce măsură Republica Moldova este un mediu favorabil pentru oameni să se bucure o perioadă mai îndelungată de o viaţă sănătoasă şi creativă? Ce este sărăcia? Doar lipsa banilor în buzunar? Sau şi pierderea tuturor beneficiilor pe care ar putea să le ofere o societate modernă? Vom încerca nişte răspunsuri în această dimineaţă cu dl doctor, conferenţiar universitar Dorin Vaculovschi, decan al facultăţii de Economie Generală şi Drept de la Academia de Studii Economice a Moldovei.

Europa Liberă: Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare va lansa cu începere de astăzi un raport regional ce cuprinde o analiză a ceea ce se numeşte excluziunea socială din ţările în tranziţie ale Europei şi Asiei Centrale, inclusiv R. Moldova. Raport care arată, între altele, că în R. Moldova circa 40% din populaţie este exclusă, în condiţii de sărăcie, din procesele sociale, economice si civice. Dvs., dle Vaculovschi, aţi contribuit magistral la partea de raport care vizează ţara în care vorbim, acum. Pentru început, aceste circa 40%, acest deficit de participare normală a cetăţenilor la viaţa cotidiană şi diverse activităţi sociale din societate arată R. Moldova într-o lumină destul de proastă, nu?

Interviul dimineții la Europa Liberă: conf. Dorin Vaculovschi despreparticularitățile fenomenelor de excludere socială în Moldova


Dorin Vaculovschi: „Da, desigur. Deoarece excluziunea socială este un fenomen care în ultimii ani devine tot mai în vogă, discutat şi utilizat tot mai des în politicile de protecţie socială, inclusiv şi de politici economice, ele transformându-se deja în politici inclusive. Deoarece deseori se întâmplă că nu lipsa de bani sau deficitul de anumite resurse este cauza. Uneori se întâmplă că politicile inadecvate, cadrul instituţional discriminatoriu uneori poate să fie cauza excluziunii acestea şi atunci acest lucru poate să se răsfrângă asupra calităţii vieţii oamenilor.”

Europa Liberă: Dle Vaculovschi, haideţi să lămurim un lucru: aşa de fapt cum aţi şi reuşit să precizaţi, sărăcia nu este egală doar cu lipsa banilor în pungă, iar omul sărac nu este bătut de soartă doar cu neputinţa de a cumpăra ceva, dar şi cu faptul de a fi îndepărtat de la beneficii sociale, economice, politice, culturale. Care ar fi în, Republica Moldova, principalelor grupuri ale populaţiei care pot fi considerate excluse social?

Dorin Vaculovschi:
„Vedeţi că aceste grupuri au fost analizate şi scoase în evidenţă în raport şi noi putem să le numim pe următoarele: aceştia sunt copii sau familiile cu mulţi copii, aceştia sunt tinerii, acestea sunt familiile cu venituri reduse (aici putem vorbi în primul rând despre familiile a căror lucrători au activitate de bază în agricultură sau familiile în cadrul cărora sunt persoane eliberate din detenţie, persoanele cu dezabilităţi, persoanele în vârstă, adică pensionarii ca atare).

Şi, cel mai interesant, aici pot fi numite şi familiile în cadrul cărora există persoane migrante. Adică observaţi că persoanele migrante, pe de o parte contribuie la bunăstarea familiei, dar pe de altă parte aceste familii se confruntă şi cu riscul excluziunii sociale, adică izolarea de la reţelele sociale existente – educaţie, sănătate, protecţie socială, cultură ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Dar cum se explică, din punctul dv. de vedere, acest fenomen? Pe de o parte banii dacă nu curg gârlă, totuşi picură din exterior, de la gastarbeiteri, iar familiile acestora iată se pomenesc excluse din atâtea şi atâtea exerciţii.

Dorin Vaculovschi:
„Iată chiar şi studiul acesta cantitativ, care s-a făcut în baza bugetelor gospodăriilor casnice, a arătat că familiile în cadrul cărora sunt persoane migrante într-adevăr nu se confruntă în cea mai mare măsură cu sărăcia, riscul sărăciei este de două ori mai mic decât în alte familii, dar în acelaşi timp, dacă vorbim din punct de vedere al excluziunii sociale, în aceste familii există mari probleme.

Mai ales dacă este vorba despre protecţia copiilor şi necesităţile acestor copii. Ei doar mai au nevoie şi de comunicare, şi de afecţiune părintească, dar dacă familiile sunt dezintegrate, despre ce afecţiune noi putem vorbi. Abandonul şcolar printre aceşti copii…

Dar dacă vorbim despre persoanele în vârstă ai căror copii sunt plecaţi peste hotare, iarăşi observăm aceeaşi problemă – apatia, multe fenomene de acestea nedorite care conduc iarăşi la autoizolarea acestor persoane. Frica, anxietatea ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Excluziunea socială are mai multe feţe, ca să spunem aşa: aceasta poate fi economică, de la viaţa socială şi serviciile sociale, culturală, de la participarea politică. După Dvs., care sunt cele mai vizibile urmări ale acestui buchet al tipurilor de excludere?

Dorin Vaculovschi:
„Pentru Republica Moldova în situaţia aceasta eu aş spune că ele toate se intercalează una cu alta şi una o condiţionează şi pe cealaltă. Noi nu putem spune că dacă există doar excluziunea economică, ea nu se va răsfrânge şi asupra excluziunii de la serviciile sociale, sau de la excluziunea culturală. Depinde cum noi înţelegem această excluziune culturală...

Dar trebuie să înţelegem altceva: că fenomenul excluziunii sociale se cercetează de nu demult. Pentru prima dată el a fost menţionat într-un raport al primului-ministru în Franţa, în 1975. Şi de atunci se creează această teorie a excluziunii sociale care se îmbogăţeşte cu noi forme, noi tipuri de excluziune socială. Şi odată cu complicarea vieţii, creşterea gradului de civilizare, se scot în evidenţă tot noi şi noi forme de excluziune, pe care societatea trebuie să le scoată în evidenţă şi să găsească metode să le depăşească.”

Europa Liberă: O întrebare foarte simplă: în asemenea situaţie, ce trebuie de făcut? Măcar pentru a diminua pagubele…

Dorin Vaculovschi:
„Deci, dacă vorbim despre excluziunea socială ca obiect de cercetare, ea nouă ne permite să abordăm dintr-un alt punct de vedere politicile de politicile de protecţie socială. Politicile sociale să devină incluzive şi atunci accentul se pune nu atât pe asigurarea cu resurse, ajutoare materiale ş.a.m.d., dar pe acele servicii care transformă aceste politici în politici incluzive şi atunci accentul se pune pe calitatea serviciilor.

Vreau să menţionez în acest context ultima lege care a fost lansată, implementată în 2011, Legea privind serviciile sociale integrate care eu sper că va contribui la perfecţionarea sistemului de protecţie socială din Republica Moldova şi va transforma politicile sociale în politic incluzive, realmente incluzive.”

Europa Liberă: Am văzut, cu titlu de recomandare, în studiu o listă întreagă de strategii menite să asigure un leac pentru procentul atât de mare al excluderii sociale. Care dintre aceste strategii vi se pare cea mai importantă, în condiţiile mai mult sau mai puţin specifice din Republica Moldova, cel mai sărac, cum este considerat, stat din Europa ?

Dorin Vaculovschi:
„Eu, ca economist aş pune accent pe politicile economice viabile, politici de creştere calitativă economică care nu conduce doar la creşterea PIB-ului, dar şi la posibilitatea creării locurilor noi de muncă. Pentru că problema neocupării este o problemă direct legată de excluziunea socială. Persoana neintegrată în câmpul muncii, ea deja poate fi considerată exclusă. Nu de aceea că ea nu are acces la anumite resurse, dar anume că ea nu este integrată în anumite activităţi utile pentru societate. Ea se ocupă de alte activităţi care uneori pot fi şi deviante.

Dacă această creştere economică va contribui realmente la formarea noilor locuri de muncă productive, atractive, care realmente conduce şi la creşterea calităţii vieţii, iată aceasta şi va fi un semnal bun de depăşire a unei forme de excluziune socială şi a unei incluziuni sociale în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Ştiţi cum se spune: plâng şi cei bogaţi, iar din punctul de vedere al multora, bogăţia tot ar fi un factor de autoexcludere a unui personaj sau altul din concertul cultural, de exemplu. E o problemă sau îi lăsăm, deocamdată, în plata domnului pe cei bogaţi?

Dorin Vaculovschi:
„Nu. Aceasta tot este o problemă pe care tot nu putem să o lăsăm deoparte. Ştiţi, sunt persoane care indiferent de statutul lor material, oricum se autoexclud. Iar această auto excluziune poate fi pe principii religioase, pe principii ale tradiţiei, pe principii culturale, dar şi pe principii discriminatorii.

Iată la noi de exemplu oricât de mult nu se vorbeşte despre egalitatea de gen, dar noi avem diverse forme de discriminare, când soţia fiind deja integrată în gospodăria casnică, este impusă să aibă grijă de casă şi să nu iasă, eu ştiu, acolo în lume. Să aibă grijă de gospodărie. Aceste fenomene sunt destul de răspândite la noi în Republica Moldova. Cumva şi ele trebuie, prin educaţie, prin sensibilizarea societăţii, depăşite.

Europa Liberă: Ca să nu mai vorbim, dle Vaculovschi, de clasa politică, care, iată, în mare parte se autoexclude de la preocupările pentru interesele cetăţeanului simplu. Dle Vaculovschi, vă mulţumim.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG