Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Securitatea şi partidul (II)


Notă informativă a lui „Mayer Iosif”, în Arhiva CNSAS

Notă informativă a lui „Mayer Iosif”, în Arhiva CNSAS

Încercările de subminare şi influenţare a exilului prin intermediul unor colaboratori ai poliţiei secrete din România comunistă.





La doi ani după eliberarea sa din închisoare, Weresch a fost contactat de către căpitanii Constantin Feraru şi Ludovic Toldan, acceptînd să-şi reia colaborarea. Din rapoartele întocmite de securişti rezultă că Weresch considera drama sa personală ca rezultat al diletantismului ofiţerilor anchetatori şi nu ca o crimă a sistemului.

Jurnal de corespondent: William Totok (Berlin)


„A susţinut că regretă că nu a informat organele noastre în întregime despre activitatea lui REB IOAN, însă nici din partea noastră nu s-ar fi făcut suficiente încercări de a-l ajuta,” notează securiştii într-un raport din 1968 după doi ani de contacte cu Weresch, în cursul cărora a cîştigat încrederea ofiţerilor, furnizîndu-le informaţii de interes operativ.

„A mai afirmat că el ne va sprijini în continuare, cerînd să-l ajutăm în sensul de a fi reîncadrat în învăţămîntul superior sau după un timp să i se aprobe emigrarea în R.F. a Germaniei [...]”, se spune în acelaşi raport.

În urma multiplelor verificări informative secrete, la care fusese supus, Securitatea s-a convins că poate fi folosit ca agent plasat în „exterior”. Ultimul examen de loialitate l-a trecut în februarie 1968 cînd i s-a permis să meargă în R.F.G. la înmormîntarea soacrei sale.

După întoarcerea sa, el predă o notă amplă, considerînd că prezenţa sa în R.F.G. a constituit „cea mai bună propagandă ce s-a putut face României socialiste”. Ofiţerii (de la D.G.I.E. - Direcţia generală de informaţii externe) încep imediat pregătirile de trimiterea lui „în exterior” cu „sarcini definitive”, făcîndu-i un instructaj contrainformativ amănunţit.

Se stabileşte cum să reacţioneze faţă de autorităţile vest-germane, i se fixează sistemul de legătură, metodele de comunicare codificate, parolele pe care le va folosi cu prilejul unor întîlniri cu un ofiţer de legătură necunoscut. (De exemplu: Cînd o persoana necunoscută îi va adresa întrebarea „Aţi mai fost în Retezat?” el va răspunde: „Am fost în Retezat de 5 ori”.) Cu alte cuvinte, agentul a fost pregătit să folosească întregul apanaj în vederea realizării sarcinilor informative primite. („El a cerut ca noi să nu-l considerăm spion, ci ca un prieten al ţării noastre”, se spune într-un raport din 1969.)

Înaintea plecării din ţară „Mayer Iosif” care acum primise un alt nume conspirativ: „Rudy”, mai furnizează şi cîteva informaţii privind viaţa culturală şi religioasă din Timişoara. Un loc aparte îl ocupă în acest context o amplă relatare analitică din toamna anului 1968 cînd cenaclul literar din Timişoara şi-a schimbat denumirea în Adam Müller-Guttenbrunn. Weresch, care scrisese deja în 1927 un studiu despre scriitorul bănăţean Müller-Guttenbrunn (1852-1923) s-a apucat după plecare să pregătească editarea operelor acestui autor.

Ofiţerul său de legătură, maiorul Aurel Crişan este mulţumit de cum s-a achitat „Rudy” de sarcinile primite şi care vizau, în primul rînd, influenţarea asociaţiei refugiaţilor germani din Banat. În acest context el fusese implicat în operaţiunea de convingere a unor lideri ai asociaţiei de a se deplasa în România respectiv ca aceştia să participe la întîlnirea cu Ceauşescu cînd acesta va vizita R. F. Germania. Pentru a evita o deconspirare, întîlnirile cu „Rudy” au avut loc doar în cursul numeroaselor sale vizite în România.

În 1974 a terminat monografia dedicată scriitorului Müller-Guttenbrunn, iar Securitatea îl încuraja să „strecoare” cît mai multe informaţii „în care demască politica de deznaţionalizare a populaţiei nemaghiare din Ungaria şi Transilvania, dusă de guvernul de la Budapesta încă de la înfiinţarea Statului Naţional Maghiar.” Un montaj din cartea lui Weresch, „Viaţa, gîndirea şi creaţia lui Adam Müller Guttenbrunn 1852-1923”, cu cele mai incitante citate critice la adresa politicii maghiare a fost înmînat lui Ceauşescu personal - ca dovadă a eficienţei Securităţii în combaterea „iredentismului maghiar”.

În semn de recunoştinţă Securitatea facilitează unor rude ale lui „Rudy” plecarea din România. În 1978, cu puţin timp înainte de a-şi înceta activitatea de colaborare, „Rudy” (fiind acum în vîrstă de 77 de ani) îl mai denunţă pe un student vest-german care a scos pe cineva din ţară cu un paşaport fals.
La trei ani înaintea revoluţiei, Hans Weresch a murit pe data de 16 iulie 1986 la Freiburg, în Germania.

Ilustraţie:
Monografia dedicată lui Müller-Guttenbrunn (1975)

Addenda:

[27 iulie 1968. Raport privind sarcinile informative ale lui Weresch, aprobat de şeful Securităţii, Ion Stănescu]

CONSILIUL SECURITĂŢII STATULUI
INSPECTORATUL DE SECURITATE AL JUDEŢULUI TIMIȘ
= STRICT SECRET =
Exemplar nr. 1
27 iulie 1968

SE APROBĂ
PREŞEDINTELE CONSILIULUI SECURITĂŢII STATULUI
ION STĂNESCU

RAPORT
- privind trimiterea definitivă în cooperare cu D.G.I.E.,
cu sarcini informative în R.F.G., a informatorului
WERESCH IOAN conspirativ „MAYER IOSIF”.

„MAYER IOSIF” profesor în ştiinţe filozofice şi filologice, în prezent pensionar, în vîrstă de 66 ani, cetăţenia română, naţionalitatea germană, căsătorit, nu are copii, domiciliat în Timişoara str. C. Negruzii (sic!) nr. 11.
În anul 1922 a terminat liceul apoi un an facultatea de filologie din Cluj, după care pleacă în Germania , terminîndu-şi studiile în 1926.-

Între anii 1926 – 1960 funcţionează ca profesor la fostul liceu german „BANAŢIA” şi ulterior lector la Facultatea de filologie din Timişoara, cu unele întreruperi între anii 1944 – 1947, perioadă în care a lucrat în agricultură şi ca funcţionar la diferite întreprinderi din Timişoara.

Pînă în 1944 a activat în cadrul grupului etnic german, de asemenea ca director ajunct la fostul liceu „BANAŢIA” şi inspector al şcolilor catolice din Banat.
Nu dipunem de date din care să rezulte că ar fi fost o persoană de bază al cercurilor fasciste din Timişoara.

După 23 august 1944, „MAYER IOSIF” participă în mod activ la acţiunile social-culturale, fiind folosit de organele locale pentru influenţarea pozitivă a cetăţenilor de naţionalitate germană din Banat .
***

„MAYER IOSIF” a fost recrutat ca informator în anul 1957 (sic!) conlucrînd cu organele noastre pînă în 1960, cînd a fost arestat şi condamnat la 16 ani muncă silnică. În această perioadă „MAYER I. ” a furnizat informaţii pe baza cărora organele noastre în 1960 au trecut la arestarea unor elemente, documentarea activităţii lor de trădare de patrie şi deferirea acestora justiţiei.
Tot în această perioadă informatorul a fost dirijat pe lîngă REB ION element duşmănos.

După arestarea lui REB ION organele de anchetă au apreciat că informatorul n-a fost sincer faţă de noi, fapt ce a constituit motive pentru deferirea lui justiţiei, în acelaşi lot cu elementele despre care a furnizat iniţial informaţii.
În anchetă informatorul – după cum afirmă el – a fost supus unor metode brutale de anchetă fiind determinat să declare fapte ireale.

După 4 ani de detenţie, respectiv în 1964, a fost eliberat pe baza decretului de amnistie. De la această dată „MAYER IOSIF” nu a fost angajat în cîmpul muncii. În prezent are un venit de 400 lei lunar (ajutor social) şi în plus se ocupă cu meditarea unor copii în mod particular.

În perioada detenţiei soţia sa neavînd nici o sursă de venituri, s-a angajat ca femeie de serviciu, a vîndut lucrurile din casa astfel, că în prezent cele cîteva obiecte de strictă necesitate pe care le are sînt împrumutate de la cunoştinţe.
În anul 1966, organele noastre au trecut la contactarea sa, menţinîndu-se legătura cu el pînă în prezent.

La prima discuţie „MAYER IOSIF” a acceptat conlucrarea în continuare cu organele noastre, condiţionată de două probleme şi anume, fie reabilitarea morală şi materială a sa, ori acordarea vizei de plecarea lui definitivă în R. F. a Germaniei.

Faţă de cele de mai sus, organele noastre i-au promis că-l vor sprijini pentru obţinerea vizei de plecare în R.F.G. fapt care pînă în prezent nu s-a realizat.
În perioada de după 1966 „MAYER IOSIF” a furnizat informaţii valoroase organelor noastre îndeosebi cele obţinute cu ocazia deplasării sale în R.F.G., privind activitatea informativă dusă împotriva ţării noastre de către centrul bisericii catolice din Freiburg.

Raportăm că-n luna ianuarie 1968 informatorului i s-a dat viza de plecare temporară în R.F.G., pentru a participa la înmormîntarea soacrei sale.
Cu această ocazie NISCHBACH, şeful organizaţiei catolice „CARITAS” din Freiburg, i-a oferit suma de 27000 D.M. special colectată de la diferite personalităţi din R.F.G., originar din Banat, propunîndu-i să rămînă definitiv în exterior, propunere pe care nu a acceptat-o.
*
Organele noastre dispun de date din care rezultă că anumite elemente din R.F.G. au făcut încercări şi demersuri pentru scoaterea lui „MAYER IOSIF” din ţară .

La data de 20 iunie 1968, „MAYER IOSIF” a predat ofiţerului de legătură un memoriu cerînd în acelaşi timp o discuţie cu şeful inspectoratului, care a avut loc la data de 18 iulie 1968.
Cu această ocazie „MAYER IOSIF” a arătat următoarele probleme:
- A fost condamnat pe nedrept, fapt ce i-a distrus existenţa morală şi materială.
- Nu acuză pentru aceasta instituţia ci pe acei ofiţeri care l-au anchetat şi exercitat presiuni morale şi fizice asupra sa.
- Rămîne în continuare un patriot al ţării noastre şi legat de Banat , unde a crescut şi la care ţine foarte mult.
- Roagă să fie reabilitat în mod public că numai această formă de reabilitare ar putea să-i refacă situaţia lui morală şi materială, iar dacă acest lucru nu este posibil să i se aprobe plecarea sa definitivă în R.F.G., unde-şi va putea reface situaţia sa.
- A dat asigurări că ne va sta la dispoziţie şi ne va furniza informaţii ce ne interesează din R.F.G.

CONCLUZII
Apreciem că „MAYER I.” în activitatea sa pe care a desfăşurat-o cu organele noastre a dat dovadă de bunăvoinţă şi aport concret în demascarea unor elemente duşmănoase.

Considerăm că trimiterea lui în justiţie a fost o greşeală a organelor noastre.
„MAYER I.” deşi condamnat şi nereabilitat a dat dovadă că este un cetăţean corect, care-şi respectă cuvîntul, fapt dovedit cu ocazia vizitei pe care a făcut-o în R.F.G., cînd putea să nu se mai reîntoarcă.

În exterior informatorul are o serie de relaţii ce ocupă poziţii importante în organele guvernamentale şi în administraţia de stat din R.F.G. şi Austria , ce pot fi exploatate în interesul muncii noastre.

Nu avem motive care să ne determine să credem că odată plecat informatorul ar putea să facă provocări împotriva ţării noastre, cel mult există posibilitatea de a refuza să mai colaboreze cu noi.

În sprijinirea celor de mai sus ne servesc următoarele argumente:
„MAYER IOSIF” este un element orgolios, prin recunoaşterea legăturii cu organele noastre s-ar înjosi.
În ţară are un frate şi alte rude apropiate de care este ataşat şi pe care doreşte ca în viitor să-i viziteze.
Informatorul se erijează a fi un element de vîrf al intelectualităţii germane din Banat, a căror situaţie nu ar vrea să o „înrăutăţească” printr-o comportare nedemnă a sa în R.F.G.

PROPUNERI
1). Aprobarea plecării definitivă a informatorului „MAYER IOSIF” în R.F.G., şi instruirea sa în colaborare cu D.G.I.E. asupra sarcinilor ce interesează organele de securitate.
2). Legătura cu informatorul să se ţină din ţară conform unui plan ce se va întocmi şi supune aprobării ulterior.
3). Să se aprobe demersuri pentru obţinerea unui act juridic de reabilitare a informatorului care să-i fie prezentat cu ocazia primei vizite pe care o va face în ţară .

(ss) Inspector şef,
Lt. colonel
TURC IOSIF

(ss) Şeful Secţiei III a
Căpitan,
Gruia Gheorghe.

ACNSAS, SIE 8817, vol. 1/ 2, ff. 1-6
XS
SM
MD
LG