Linkuri accesibilitate

Ivan Deneș: cel mai aproape de a fi infiltrat de Securitate în secția română a postului de radio Europa Liberă.






Un punct de vedere de Neculai Constantin Munteanu


Locul 3. Ivan Deneș. Personaj mai mult decât interesant. Viața lui pare un roman și chiar mai rău decât atât. A fost cel mai aproape de a fi infiltrat de Securitate în secția română a postului de radio Europa Liberă.

Scriitor vag, bun traducător din germană, engleză, maghiară și franceză, a emigrat, aparent legal, în Israel în 1971. In realitate a fost „trimisul” legendat al Securității, cu numele de cod „GX-36”.

Practic, a lucrat neîntrerupt pentru Securitate din 1948 pînă în 1989. Trimiterea în occident, unde a lucrat cu numele „Krauss” și „Konrad”, fusese precedată de o lungă colaborare cu Securitatea, ca informator de succes. Ca Aurel Bantaș a dat informații despre deţinuţii politici lor, a căror soartă a împărtășit-o. Sub numele „Alecu Sîrbu" a facilitat confiscarea de către Securitate, printr-o spargere înscenată, a primei variante a manuscrisului cărții lui Belu Silber, „Monarhia de drept dialetic”.

Nu s-a acomodat cu viața din Israel, a emigrat în Germania și a fost angajat la concernul de presă „Axel Springer”, de orientare net anticomunistă. Normal, drumul lui s-a interesectat cu cel al oamenilor de la Europa Liberă, unde a început să colaboreze, sub pseudonim sau sub nume lui. Noel Bernard, care i-a apreciat calitățile reale de jurnalist, vorbitor de patru limbi străine și foarte o bună capacitate de analiză și de sinteză, i-a propus angajarea.

În perioada de probă l-a ajuns din urmă trecutul negru. Foști deținuți politici aflați în exil s-au mobilizat exemplar și au reușit să probeze că în închisoare Deneș a participat la „reeducarea” care a precedat de eliberarea din 1964 și i-a turnat pe reclacitranți.

Angajarea a fost stopată, Deneș s-a întors la „Axel Springer”, dar a rămas în relații bune cu Europa Liberă și cu oamenii ei. Călătorea des în România, oferind Europei Libere ample materiale documentare, despre situația din țară, pentru care era remunerat. Cinci dintre ele le mai am și astăzi. Sunt excelente. Detesta comunismul, varianta lui ceaușista, mai ales. Asta nu l-a împiedicat să colaboreze și cu Securitatea, la fel de fructuos și tot pe bani, oferind informații despre Europa Liberă și despre oamenii ei.

Apare obsedant în dosarul Europei Libere, „Melița și eterul”, dar și în dosarele individuale ale oamenilor de la Europa Liberă, mai ales ale directorilor. Are caracteristicle unui spion sadea, nu doar simplu informator. Era convocat pentru instruiri, la București, dar și în alte orașe europene, i se dadeau sarcini, era plătit.

Harnic, articulat, săritor, i s-au trasat sarcini în planurile de securității pentru compromiterea lui Noel Bernard, a lui Emil Georgescu și a lui Paul Goma, probabil și a altora. A prezentat planurile casei și biroului lui Bernard, cu indicarea exactă a locului în care erau ținute scrisorile ascultătorilor.

Identificat după aparția cărții „Melița și Eterul”, s-a luat legătura cu el. N-a negat colaborarea cu Securitatea. A avut o explicație de un cinism năucitor. Pentru el informația era o marfă! A vândut-o celui care a plătit mai bine. I-a trădat pe toți cei care l-au plătit. Și-a trădat și prietenii din țară, lista celor turnați de el la Securitate e enormă.

I s-a sugerat să-și scrie memorile. Avea ce povesti. A refuzat. Vroia să-și dedice ultimii ani de viață scrierii unei nuvele despre ultima noapte a lui Spinoza! Paradox, evreul de stânga a murit ca apropiat al unor cercuri de extrema dreapta, cu obsesii antisemite.

A murit terorizat de gândul că noii lui comilitoni politici ar putea afla că toată viața a fost în slujba unui regim totalitarist comunist.
Arghirofil, afemeiat și alcoolic, a murit sărac, măcinat de alcool, frustrări, datorii, divorțuri și pensii alimentare.

Un păgubos care, în visele lui de glorie, se va fi imaginat ca un Richard Sorge al războiului rece. N-a avut statura necesară, nici la propriu, nici la figurat. Merita, totuși, un loc mai sus în acest top. Alții au fost mai harnci decât el, iar dosarul furnizat de SIE, parțial ilizibil, nu pare complect. Ca om a fost ticălos, un gunoi. Dar rămâne un personaj interesant. Literar vorbind. Spre deosebire de Bălăceanu Stolnici care este doar un gunoi.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG