Linkuri accesibilitate

Dreptul la protecție al jurnaliştilor de investigație


Miting de comemorare la Moscova a jurnalistei Ana Politkovskaia la 4 ani de la asasinarea ei
Miting de comemorare la Moscova a jurnalistei Ana Politkovskaia la 4 ani de la asasinarea ei

Adevărul scos la lumină de către jurnaliştii de investigaţie oriunde în lume este asociat de cele mai dese ori cu riscuri sporite.



Mulţi dintre aceşti jurnalişti se gândesc la familiile lor pe care le-ar putea expune pericolului şi se întreabă dacă merită să-şi asume riscul de a scrie un adevăr care, de multe ori, rămâne nebăgat în seamă. Totuşi, mulţi aleg să deconspire reţele criminale, să dezvăluie afaceri murdare ale politicienilor. Aleg să rişte şi să muncească onest, sperând ca investigaţiile lor să facă lumină şi să ajute oamenilor.

Dreptul la protecție al jurnaliştilor de investigație
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:48 0:00
Link direct


La o conferinţă internaţională a jurnaliştilor de investigaţie, desfăşurată săptămâna trecută la Kiev, Ucraina a readus în discuţie problema riscurilor în jurnalismul de investigaţie şi nevoia de asociere a jurnaliştilor pentru a se proteja. I-am întrebat pe mai mulţi jurnalişti din diferite colţuri ale lumii, cum reuşesc să deconspire scheme frauduloase şi în acealaşi timp să evite pericolele.

Jurnalistul kenian Muhamed Kasim, care realizează investigaţii jurnalistice în mai multe ţări de pe continentul african, spune că cel mai mult se teme pentru familia sa, dar trebuie să meargă înainte şi să scrie, pentru că altfel nu se va produce schimbarea în regiune: „Înainte să plec din Nairobi am primit trei ameninţări la telefonul mobil adresate mie şi părinţilor mei. Nici nu ştiu ce va fi când voi reveni. Până acum nouă dintre colegii mei jurnalişti au fost ucişi. În Africa este foarte dificil să lucrezi jurnalist de investigaţie, sunt multe sindicate mafiote, dar trebuie să mergem înainte, să nu ne oprim, pentru că altfel nu vom schimba situaţia”.

Jurnalista Ruhi Hamid realizează documentare TV de mai mulţi ani în Pakistan, ţară declarată în 2010 drept cel mai nesigur loc din lume pentru jurnalişti. Este greu, dar dacă eşti onest, curajos reuşeşti, spune jurnalista: „Când mergi să faci reportaje din ţări cum ar fi Pakistan sau Afganistan trebuie să fii extrem de precaut. Acolo există riscul să explodeze o mină, să fii răpit sau familiile despre care scrii să se răzbune, dacă nu respecţi deontologia profesională. Eu încerc să protejez familiile despre care scriu în primul rând, pentru că eu am cetăţenie engleză şi pot fi protejată de ambasadă, dar cei despre care scriu rămân să înfrunte regimul din aceste ţări...”

Problemele cu care se confruntă jurnaliştii din Ucraina sunt caracteristice pentru tot spaţiul ex-sovietic, iar metodele de presiune sunt de cele mai dese ori ameninţarea cu procese penale, prin mijloace fizice şi reducerea la tăcere sau la autocenzură, spune jurnalistul Igor Ciaika: „În Ucraina sunt câteva organizaţii de media puternice care acordă asistenţă juridică profesionistă jurnalistilor aflaţi în dificultate. Totuşi jurnalistii trebuie să respecte câteva reguli care să le asigure protecţia. Este important să nu mergi la intrevederi cu persoane dubioase de unul singur sau în locuri negunoscute”.

Jurnalistul român Paul Radu coordonează anchete jurnalistice în cadrul Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP). Articolele coordonate de el, grupate sub genericul „Offshore Crime Inc.”, s-au învrednicit zilele trecute de cel mai prestigios premiu al jurnaliştilor de investigaţie „Daniel Pearl” acordat odată la doi ani pentru investigaţii despre crima organizată, realizate de jurnalişti din mai multe ţări.

Paul Radu spune că atunci când jurnalistul lucrează într-o reţea, riscurile se împart între membri şi asta îi asigură siguranţă: „Dacă de exemplu scrii despre corupţie şi crimă organizată în Moldova şi lucrezi cu jurnalişti şi din Ucraina, şi din Rusia şi din România, fiindcă crima organizată şi corupţia se întinde pe tot acest teritoriu când e vorba despre cazuri foarte mari, e mult mai puţin periculos, decât atunci când un jurnalist lucrează, să zicem de capul lui, fără să spună nimănui la ce lucrează, fără să aibă un sistem prin care să-şi asigure securitatea, evident, atunci riscul este mult, mult mai mare şi atacatorii au mai multe şanse să-l facă să tacă şi să nu publice”.

Anul trecut, cel puţin 205 jurnalişti au fost ucişi în timp ce îşi făceau meseria. Mexic şi Pakistan sunt cele mai periculoase ţări din lume din acest punct de vedere.
Previous Next

XS
SM
MD
LG