În România a încetat din viață la vârsta de 94 de ani Ion Diaconescu, un militant anticomunist cu rol important în revenirea țării la democrație după decenii de dictatură. Relatează de la București Sabina Fati.
Corespondenţa zilei de la Bucureşti
Ion Diaconescu a fost ultimul mare lider taranist si unul dintre putinii politicieni romani care au venit in viata publica avind un bagaj substantial de cunostiinte politice si economice, dobindite in vremuri democratice, in perioada interbelica. Ion Diaconescu a murit la 94 de ani, nemultumit ca Partidul National Taranesc Crestin Democrat pe care l-a condus din 1995 pina in 2001 a ramas in afara jocului parlamentar si ca este divizat in doua fractiuni care se bat pentru mostenirea istorica a formatiunii.
Ion Diaconescu este nepotul cunoscutului lider politic al Romaniei interbelice, Ion Mihalache, cel care a fondat Partidului Țaranesc imediat dupa Primul Razboi Mondial si care mai apoi in 1926 a fost de acord cu fuziunea dintre aceasta formatiune si Partidul National patronat de Iuliu Maniu. In urma fuziunii a rezultat Partidul National Taranesc in care Ion Diaconescu a intrat inca de la 19 ani, in 1936, consolidindu-si cariera, pentru ca in 1947, cind comunistii au dezintegrat partidele democratice, sa fie arestat si condamnat la munca silnica. Perioada intre 30 de ani la 47 si-a petrecut-o in cele mai dure inchisori comuniste, iar apoi cu domiciliul fortat, unde l-a cunoscut mai bine si pe Corneliu Coposu, cel care avea sa devina liderul opozitiei anticomuniste dupa 1989.
Ion Diaconescu a stiut sa conduca politica taranistilor cu eleganta si fara vanitate: a stiut sa refuze functiile care-l depaseau si sa nu cada in ridicol, dar pe de alta parte nu a avut suficienta intuitie pentru a-si salva partidul din cadere libere, fiindca dupa esecul de la alegerile din 2000 nu si-a mai revenit niciodata. Mereu auto ironic, Ion Diaconescu spunea intr-unul din ultimele interviuri ca este „expirat”, fiindca doarme prea mult si nu mai vede bine sa citeasca. Este unul dintre ultimii politicieni romani, poate chiar ultimul, care nu a profitat in nici un fel de functiile detinute, care nu s-a imbogatit si nu a dobindit mai mult confort in urma anilor petrecuti in Parlament si in fruntea unui partid de guvernamint si asupra caruia nu au planat nici un fel de suspiciuni.
