Linkuri accesibilitate

Valentin Crudu: „societatea moldovenească nu este pregătită pentru reformă”.





Sunt peste un milion de copii cu dizabilităţi în Europa Centrală, de Est şi CSI, nevoiţi să stea închişi acasă sau separaţi în aşa-numite instituţii rezidenţiale. Sunt zeci de mii de asemenea copii în Republica Moldova care, izolaţi în acest fel, au tot dreptul să considere că sunt trataţi deseori ca nişte suboameni nevrednici de aceleaşi şanse de educaţie ca restul semenilor lor. Ce încercări se fac pentru a schimba soarta acestor copii? Vom discuta în această dimineaţă cu domnul Valentin Crudu, şeful Direcţiei Învăţământ Preşcolar, Primar şi Secundar general de la Ministerul Educaţiei.

Europa Liberă: Un model reformator de incluziune educaţională a copiilor cu dezabilităţi este testat acum în mai multe raioane ale Republicii Moldova. Mai mulţi copii cu cerinţe educative speciale sunt sau ar trebui să fie alături de semenii lor în şcolile obişnuite. Pentru început, ne puteţi spune cum a apărut acest model de incluziune educaţională a copiilor cu dezabilităţi, model care, iată, este testat sau aplicat în prezent, cu începere de la 1 septembrie, dacă nu mă înşel?

Interviul dimineții la Europa Liberă: cu Valentin Crudu despre proiecte de integrare a copiilor cu dizabilități și învățămînt reformat


Valentin Crudu: „Da, aveţi dreptate, vreau să comunic cetăţenilor care ne ascultă astăzi că într-adevăr este vorba de Valentin Crudu

Valentin Crudu

dezvoltarea educaţiei incluzive şi în R. Moldova. Este un model care pe larg se aplică în întreaga lume, practic în toate ţările dezvoltate, atunci când copii cu cerinţe educaţionale speciale nu sunt izolaţi şi instruiţi în diferite instituţii de tip internat, dar sunt instruiţi în localităţile unde s-au născut, alături de colegii, semenii săi.

Acest model a început să placă şi comunităţii
Unde este vorba despre reforme mai întâi avem rezistenţă, ca apoi încetul cu încetul să ne mişcăm.

pedagogice din Republica Moldova, poate mai puţin întregii societăţi. Deoarece există anumite reticenţe la această reformă. Şi în genere acolo unde este vorba despre reforme mai întâi avem rezistenţă, ca apoi încetul cu încetul să ne mişcăm.

În acest sens vreau să mai adaug că Ministerul Educaţiei împreună cu partenerii săi, Ministerul Muncii, Protecţiei Socială şi a Familiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Finanţelor, mai multe ong-uri sub umbrela UNICEF-ului, au elaborat, şi guvernul a probat în iulie 2011, programul naţional privind dezvoltarea educaţiei incluzive pe o perioadă de 10 ani.”

Europa Liberă: Ajungem şi la reticenţele despre care vorbeaţi dv. ceva mai sus. Vroiam pentru început să precizez cine sunt, de fapt, aceşti copii, câţi sunt, cum au fost identificaţi pentru raioanele pilot?

Valentin Crudu:
„Noi astăzi în Republica Moldova conform statisticilor avem copii cu dizabilităţi, cu nevoi educaţionale speciale, ceva mai mult de patru mii. Bineînţeles că acestea sunt datele oficiale pe care le are astăzi Ministerul Educaţiei de comun acord cu direcţiile raionale.” […]

Europa Liberă: Se vorbea de mai mult, de zeci de mii, de vreo 17 mii?

Valentin Crudu:
„Da, dar vorbim astăzi despre copii care sunt în şcoală de vârstă între 7 şi 16 ani. Dar, totodată, vreau să vă zic că prin ce este binevenit acest pilot? Acest pilot este binevenit prin faptul că vom merge din localitate în localitate şi sunt sigur că avem copii cu cerinţe educaţionale speciale care deja astăzi sunt în şcoală. Au anumite dezabilităţi uşoare şi pur şi simplu aceşti copii la moment nu primesc acea asistenţă pe care ar trebui s-o primească în cadrul unei instituţii de învăţământ.

În pilot noi prima sarcină pe care o avem este evaluarea copiilor din fiecare localitate în raioanele în care vom merge. Este vorba despre cinci raioane şi în municipiul Chişinău. Deci vă daţi bine seama că este o activitate nouă pentru toţi noi, din aceste considerente Ministerul Educaţiei a considerat că mai întâi ar fi bine să mergem pe pilotarea acestui model de educaţie pe o perioadă de 4 ani de zile. Şi iată în patru ani de zile, conform planului pe care urmează să-l aprobăm acum, noi o să avem foarte, foarte multe activităţi, inclusiv prima activitate care a derulat deja este evaluarea copiilor.”

Europa Liberă: Cum le-a fost, ca să revin sub alt aspect la întrebare, cum le-a fost evaluat gradul lor de pregătire, pentru că este uşor de presupus că în condiţiile în care s-au aflat până acum, nu s-au bucurat de chiar cea mai elevată instruire şi chiar au avut de suferit în multe cazuri de atitudinea preconcepută, sau reticentă dacă nu chiar dispreţuitoare şi a cadrelor didactice, şi a societăţii în general, probabil într-o măsură mai mare a părinţilor copiilor fără aceste probleme?

Valentin Crudu:
„Aveţi perfectă dreptate şi vreau să zic că într-adevăr nu este pregătită societatea moldovenească, atât pedagogică, cât şi restul societăţii, pentru această mare reformă. Sunt mai multe aspecte care, dacă e de discutat, trebuie să le discutăm într-o emisiune specială. Dar vreau să vă zic că mizăm foarte mult pe profesorii noştri şi pentru ca să poată să lucreze cu copii cu nevoi speciale a fost elaborat un modul de formare continuă şi toţi profesorii unde vom merge cu pilot vor fi instruiţi.

Cu atât mai mult pe perioada reformei sistemului de îngrijire a copilului, sau sistemului rezidenţial, şcolilor internat, au fost efectuate mai multe instruiri cu o parte din profesori unde li s-au adus la cunoştinţă noi tehnici, metodologii de lucru cu această categorie. Şi avem o componentă specială, o componentă care sper să ia foc şi ţine de componenta piar.

Adică încercăm să aducem întregii societăţii noţiunea de incluziune şcolară, avem foarte multe dezbateri la nivel local, acolo unde vor fi identificaţi mai mulţi copii care trebuie să frecventeze instituţia de învăţământ generală, dar ei din anumite considerente au fost scoşi din această localitate şi trimişi în şcolile internat. Vom avea foarte multe discuţii pe paralele cu părinţii copiilor, mai ales cu părinţii copiilor care trebuie să accepte ca paralel cu copii lor, sau alături de copii lor să se instruiască şi copii cu cerinţe educaţionale speciale.”

Europa Liberă: Există un Regulamentului-cadru de funcţionare a instituţiei de învăţământ general incluziv. Ce fel de standarde trebuie să întrunească o asemenea instituţie?

Valentin Crudu:
„Vreau să vă zic că probabil cei care încearcă să ne impună nouă un regulament separat al unei şcoli incluzive puţin greşesc aici. Noi nu putem să vorbim despre un regulament separat. Este vorba despre regulamentul şcolii generale, care va fi completat cu un capitol, el deja este elaborat, cu un capitol care ţine de dezvoltarea educaţiei incluzive. Pentru că aşa cum vorbim noi, toate şcolile din Republica Moldova trebuie să fie incluzive.

Este o altă problemă aici. Că poate nu toţi copii cu cerinţe educaţionale speciale ar putea să fie integraţi în şcolile generale, pentru că oricum sunt şi dezabilităţi foarte severe care nici sub o formă nu vor putea fi socializaţi sau şcolarizaţi în şcoli generale. Dacă e să vorbim despre educaţia incluzivă, atunci este vorba despre standardul minim care trebuie să fie pus la dispoziţia copiilor. Bineînţeles că nu prea sunt pregătite şcolile noastre, dacă e să vorbim din punct de vedere al infrastructurii.”

Europa Liberă: Cele 15 şcoli pilot, cum sunt adaptate necesităţile copiilor respectivi? Rampe de acces, alte ajustări?

Valentin Crudu:
„O să facem şi o să dezvoltăm toate aceste modele în timpul pilotării în perioada aceasta de patru ani de zile. Deoarece aveţi perfectă dreptate. Nu sunt adaptate instituţiile. Astăzi avem numai trei instituţii de învăţământ, inclusiv una în municipiul Chişinău, care şi-au construit pe parcursul ultimilor cinci ani de zile infrastructura respectivă.

Vorbesc în Chişinău despre liceul „Pro-succes” unde doamna director are astăzi copii în cărucioare, pe rotile, şi vreau să vă spun că este destul de reuşit. Deci, copii vin, părinţii s-au încadrat, s-au obişnuit şi copii cu dezabilităţi bineînţeles că au acces la etaje în această instituţie.”

Europa Liberă: Vorbeaţi de nevoia de a convinge părinţii să accepte prezenţa copiilor cu nevoi speciale în aceste şcoli. Eu îmi amintesc despre o petiţie a unui grup de părinţi dintr-un sector al Chişinăului care spuneau că nu vor să vadă copii în cărucior alături de copii lor sănătoşi şi mă gândesc cum ar putea fi convinşi. E nevoie chiar de un accept al acestor părinţi?

Valentin Crudu:
„Nu este nevoie să existe accept. Deci n-o să mergem să le cerem voia dânşilor, dar de la caz la caz, de la situaţie la situaţie, vom merge şi pe discuţii cu părinţii. Pentru că în mare parte, în mare parte zic, copii se împrietenesc unii cu alţii, pentru că au acces nu doar în cadrul instituţiei de învăţământ, au acces şi după lecţii, şi în magazine, dacă vorbim de localităţile săteşti, şi pe toloacă unde joacă împreună fotbal.

De aceea problema poate să apară pentru unii părinţi şi lucrul acesta ne-a demonstrat-o atunci când am mers în reforma sistemului rezidenţial, îngrijirea copilului, începând cu 2007 când am început reintegrarea copiilor din şcolile internat în şcolile generale, copii sănătoşi.

Acolo am avut unele probleme, mai ales în centrele raionale şi oraşele noastre. Atunci când părinţii veneau şi spuneau că nu vor ca copilul lor să înveţe alături de un copil care este orfan, copil care nu are îngrijire, care trăieşte cu bunica. Am avut astfel de situaţii şi trebuie să fim gata şi să putem să le prevenim.”

Europa Liberă: Poate un argument pentru aceşti părinţi este şi recenta descoperire că spartanii, de fapt, nu-şi aruncau cum se considera copiii pe care nu-i considerau destul de sănătoşi şi puternici în prăpastie. N-au fost găsite dovezi să se considere în acest fel în urma cercetărilor specializate care au fost făcute. Suntem totuşi în alte vremuri decât cele în care au trăit spartanii. Cum sunt selectaţi profesorii, dle Crudu, pentru această misiune deloc uşoară, pentru că dincolo de pregătirea obişnuită este necesară o pregătire mai specială de comunicare cu aceşti copii şi de armonizare, dacă doriţi, a relaţiilor dintre copii cu dezabilităţi şi cei consideraţi obişnuiţi...

Valentin Crudu:
„Obişnuiţi sau sănătoşi… Vreau să vă zic că aveţi perfectă dreptate, dar nu ne-am pus ca scop ca să facem o selecţia a profesorilor. Noi mizăm foarte mult pe profesionalismul de care dau dovadă astăzi profesorii noştri de la instituţiile de învăţământ generale. Cert este că vom avea foarte mult de muncit, mă refer la profesorii care intră în acest pilot.

Ne-am gândit şi la studenţii facultăţilor pedagogice care vor absolvi la anul viitor să zicem anumite facultăţi. Şi acolo am elaborat un modul de formare iniţială, pentru ca ei venind unii în anumite instituţii de învăţământ unde vor fi deja copii cu cerinţe educaţionale speciale să ştie deci anumite tehnici cum trebuie să lucreze cu ei.

Sper că vor fi foarte înţelegători şi nu este cazul să descoperim noi teorii şi noi istorii. Deci vom lucra după curriculumul de bază, bineînţeles că pentru anumite categorii de copii curriculumul va fi adaptat, va trebui să lucrăm cu profesorii şi managerii de instituţii ca să cunoască cum ar trebui să o facă, vom lucra în paralel cu colegii noştri de la protecţia socială pentru a vedea cum propunem diferite exerciţii de recuperare a copiilor, poate tot în baza instituţiilor de învăţământ; lucrăm cu Ministerul Finanţelor pentru a identifica noi posturi care urmează să fie în şcoală pentru această categorie de copii, să zicem pedagog sau educator de sprijin, sau pot fi şi alţi specialişti pe care urmează să-i identificăm în cadrul acestei pilotări.”

Europa Liberă: Nu ne rămâne decât să vă urăm succes. Vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG