Linkuri accesibilitate

O valiză plină de ciocolată. Viața pianistei Sofia Cosma


Lincoln Mayorga și Sofia Cosma pe afișul filmului la MoHu Art Festival.

Lincoln Mayorga și Sofia Cosma pe afișul filmului la MoHu Art Festival.

Un documentar istoric în premieră la Festivalul MoHu, St Albany, New York 2011.







La un festival de artă și film american din Statul New York este proiectat astăzi în premieră un film în memoria unei pianiste de excepție, Sofia Cosma, emigrată din România în Statele Unite în 1980. Victor Eskenasy a stat de vorbă cu Lincoln Mayorga, realizatorul filmului și vă împărtășește cîteva informații și impresii despre film.

Festivalul MoHu”, - la care este proiectat în premieră documentarul extrem de emoționant despre pianista binecunoscută în anii ’60-70 în România, intitulat „O valiză plină de ciocolată. Viața pianistei Sofia Cosma” - este caracterizat drept o „celebrare a vitalității artelor și culturii în regiunea capitalei statului New York, în aria delimitată de rîurile Mohawk și Hudson”. Intre celelalte filme de interes prezentate la Festival sînt „O întîlnire cu Simone Weil” de Julia Haslett și „Vocile celor de la 911, World Trade Center”.

Un film-omagiu american prinos pianistei Sofia Cosma (1914-2011)


O valiză plină cu ciocolată”, titlul filmului omagiu, are nevoie de o explicație. Eliberată din Gulag în 1948, Sofia Gurevich-Cosma, sosea în România venind de la Viena, la începutul anilor ’50, pentru a se reuni cu tatăl copilului ei, și el un deportat în lagărele sovietice din Kazahstan, cu singură avere, o valijoară cu ciocolată. Vînzarea micii comori i-a ajutat să trăiască și să achiziționeze chiar un pian Blüthner, de la o familie care părăsea România.

Filmul rememorează, prin interviuri cu Sofia Cosma și familia ei, ceea ce ar putea fi numite, „viețile” unei pianiste excepționale. Născută în 1914, într-o mică localitate din Rusia țaristă, într-o familie de evrei, cu un talent muzical evident de la vîrsta de 4 ani, Sonia-Sofia Gurevich, s-a mutat cu familia întîi la Moscova, apoi în Letonia și a studiat cu un celebru profesor de pian al vremii, născut la Chișinău, Julius Isserlis, pe care l-a urmat la Viena și care, spune ea, i-a fost ca un tată.

Sofia Cosma în ajunul deportării în Gulag

Sofia Cosma în ajunul deportării în Gulag

La Viena, la cel mai important concurs european de pian al timpului, în 1933, un mare pianist din juriu, elev al lui Franz Liszt, Emil Sauer, o propunea pentru premiul întîi. Vrerea altor mari pianiști, între care Alfred Cortot, care l-a impus pe Dinu Lipatti, a făcut să fie, în final, laureată cu cel de-al patrulea premiu.

O mare carieră i se deschidea în față dar intrarea lui Hitler în Viena, la care a asistat, martoră și a atrocităților timpului împotriva evreilor vienezi, apoi refugiul la Riga, capitala Letoniei, invadată și ea la începutul celui de-al doilea război mondial de către sovietici, avea să-i bulverseze total destinul.

Arestată de KGB, a fost deportată cu alte mii de letoni, întîi în Siberia, apoi într-un lagăr în Kazahstan. Avea să învețe acolo, povestește ea în filmul realizat de Lincoln Mayorga, că „pîinea semnifică viața”, întreaga-i energie concentrîndu-i-se pentru a supraviețui condițiilor de infern ale Gulagului și protecției copilului ei. A avut în tot acest timp muzica „în cap și în mîini”, dar timp de peste zece ani nu a mai atins clapele unui pian. Doar cîteva zile de fericire în lagăr, cînd i s-a permis să cînte la un armoniu, adus scurtă vreme din sectorul prizonierilor de război. Schimbul de pîine și supă contra veșmintelor de corp, din bumbac, ale prizonierilor japonezi, i-a permis să-și protejeze mai bine copilul, împletindu-i o mică rochie.



Un extras din filmul dedicat Sofiei Cosma


Realizatorul filmului, Lincoln Mayorga a întîlnit-o în anii ʼ70 cînd, mi-a relatat el, „am primit un telefon, în 1978, de la ginerele Sofiei Cosma, care m-a întrebat dacă nu-i pot aranja o conexiune pentru a obține un angajament de concert în Statele Unite. [...] Mi-a adus un disc Electrecord, cu Burleska de Richard Strauss, și am înțeles imediat că era vorba de o mare artistă... Am aranjat un concert la care a cîntat Ceaikovski și am făcut o înregistrare LP, astăzi transferată pe CD și cu acel prilej am auzit istoria ei extraordinară.”

Lincoln Mayorga i-a devenit un fidel admirator și, auzind în 1980, de intenția Sofiei Cosma de a veni și rămîne în Studiind acasă la București privită de copii ei

Studiind acasă la București privită de copii ei

Statele Unite, i-a propus unei prietene, studentă la cinematografie să facă un film despre viața, spune el, „acestei femei extraordinare”. Cu două prietene și proiectul de film aprobat de UCLA a plecat la București în vara lui 1980, cu două camere de luat vederi de 16 mm și cu un magnetofon Sony profesional.



„Eram foarte naivi. Nu știam nimic despre brutalitatea regimului lui Ceaușescu, despre faptul că am fi putut avea necazuri mari, aparatele de filmat confiscate, iar noi închiși. Am mers în apartamentul Sofiei Cosma, am intervievat-o, Sofia Cosma la București în 1980

Sofia Cosma la București în 1980

am filmat scene dintr-o piață la București și plecarea ei din România, iar după sosirea ei în Statele Unite cîteva din evenimentele esențiale din viața ei de concert.



Proiectul a interesat Televiziunea din Los Angeles dar pînă la urmă a trebuit să-l suspendăm din lipsă de bani...”

Cu trecerea anilor, Lincoln Mayorga a devenit un elev și prieten apropiat al Sofiei Cosma și i-a promis că va termina cu orice preț filmul. După multă muncă, înregistrări suplimentare, ale unui concert cu Guarnieri Quartet și ale celui cu Filarmonica din Moscova, cînd pianista a fost invitată în Rusia, după 1990, după filmări ale lecțiilor și mărturii ale studenților ei, realizatorul a încheiat filmul anul acesta, chiar în ziua dispariției Sofiei Cosma în februarie.

Pentru Lincoln Mayorga „Ea a fost persoana cea mai plină de inspirație pe care am cunoscut-o vreodată; ea mi-a Realizatorul filmului, pianistul și pedagogul Lincoln Mayorga

Realizatorul filmului, pianistul și pedagogul Lincoln Mayorga

schimbat în mod cert viața, iar după ce am cunoscut-o pe a ei, nu mă voi mai plînge niciodată de nimic...; a fost o iluminare...” - spune realizatorul filmului.

Documentarul omagial, un adevărat document istoric, își urmează acum propriul destin, trimis spre vizionare Festivalului de la Cannes, Institutului de Film American, Festivalului Filmului evreiesc de la Atlanta, la Sundance Film Festival în Utah ș.a.m.d. Poate, dacă Sofia Cosma nu a mai fost niciodată, după 1989, invitată să cînte în România, ca măcar acest film omagial, să-și găsească drum spre tinerii muzicieni de la București și Chișinău.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG