Linkuri accesibilitate

Grație internetului și a câtorva instituții de presă mai independente, societatea rusă poate avea senzația că se exprimă liber – dar este o libertate limitată, pe care Kremlinul o tolerează.


Astăzi se împlinesc 5 ani de la asasinarea jurnalistei ruse Anna Politkovskaia, de la ziarul „Novaia Gazeta”, cunoscută pentru relatările curajoase pe tema situației din Caucazul de nord.
Nu este ușor să fii ziarist în Rusia, unde atacurile împotriva jurnaliștilor sunt printre cele mai frecvente din lume, iar regimul înăbușește libertatea cuvântului. Cu toate acestea, unele publicații își păstrează atitudinea critică față de conducători. Iar redactorii acestor organizații de presă spun că sunt îngrijorați nu numai de capriciile puterii, ci mai ales de faptul că nimeni nu-i ascultă. În partea a doua a unei serii dedicate celei de-a cincea aniversări a asasinării Annei Politkovskaia, de la „Novaia Gazeta”, corespondentul Europei Libere, Gregory Feifer s-a oprit la problema cenzurii în presa din Rusia. O relatare tradusă și prezentată de Mircea Țicudean.

În 2003 un reporter îndrăzneț de la ziarul rus independent „Novaia Gazeta” investiga acuzații vizând serviciul de informații al Rusiei, FSB, când s-a îmbolnăvit grav, subit. A murit după câteva zile, iar apropiații lui spun că a fost otrăvit.

Altă figură cunoscută a ziarului „Novaia Gazeta”, Anna Politkovskaia, era o critică vehementă a războiului din Cecenia până ce a fost asasinată în urmă cu cinci ani, la 7 octombrie 2006. Cu doi ani mai devreme, în 2004, Politkovskaia se plânsese că ar fi fost victima unei tentative de otrăvire, tocmai când se pregătea să plece la Beslan, să relateze despre drama ostatecilor dintr-o școală.

Anul trecut, organizația „Reporteri fără frontiere” a semnalat faptul că pentru asemenea acte nimeni n-a fost pedepsit încă în Rusia, care a ajuns în clasamentul libertății presei pe locul 140 din 178 de țări.

Redactorul-șef adunct al ziarului „Novaia Gazeta” Andrei Lipsky crede că morțile violente de ziariști au avut un efect grav asupra atmosferei din lumea presei, că unii au început să se teamă. Lipsky insistă însă că ziarul său nu evită nici o temă relevantă, oricât ar fi de riscantă, dar adaugă că redactorii trebuie să fie mai atenți la propria siguranță.

În Rusia de astăzi, continuă corespondentul nostru Gregory Feifer, cele mai multe publicații respectă regulile nescrise ale autocenzurii, evitând subiecte care l-ar putea supăra pe premierul Vladimir Putin și pe oamenii lui. Când regula e nesocotită, urmează represalii.

Andrei Lipsky, de la „Novaia Gazeta”, spune că în Rusia ziarele nu primesc pur și simplu ordin să se închidă; autoritățile au alte metode: trimit poliția financiară, inventează cazuri de calomnie, invocă legislația împotriva extremismului și terorismului ș.a.m.d.

Novaia Gazeta” a fost dată în judecată de mai multe ori, inclusiv în 2002, când o bancă importantă a câștigat procesul în care cerea despăgubiri de jumătate de milion de dolari – o sumă care însemna sfârșitul redacției. Până la urmă, altă instanță a stabilit însă că pagubele pe care banca sugera că le-ar fi suferit din cauza ziarului au fost inventate, iar „Novaia Gazeta” a supraviețuit.

Lipsky spune că răsturnarea de situație și de verdict s-a datorat presiunilor internaționale. El mai crede că autoritățile au pe de altă parte un fel de interes de a menține impresia că în Rusia există și presă independentă, și tolerează până la un punct ziare de tip „Novaia Gazeta”.

Ideea este împărtășită și de Denis Volkov, care monitorizează presa la centrul Levada, cel mai important institut de sondare a opiniei publice din Rusia. Denis Volkov spune că grație internetului și a câtorva instituții de presă mai independente, societatea rusă poate avea senzația că se exprimă liber – dar este o libertate limitată, pe care Kremlinul o tolerează.

„Poți să vorbești despre orice, atâta vreme cât te adresezi cercului tău restrâns”, spune Volkov.
O altă problemă a presei ruse, continuă corespondentul nostru Gregory Feifer, este a proprietății. De când Vladimir Putin a venit prima oară la putere în 2000, ca președinte, majoritatea publicațiilor importante au trecut din mâinile unor oligarhi concurenți în cele ale unui grup mai omogen de proprietari, interesați în colectiv să intre în grațiile Kremlinului.

Ziarul de afaceri „Kommersant”, una din cele mai respectate publicații rusești, a fost considerat relativ independent până ce a fost vândut în 2006 miliardarului din industria oțelului Alișer Usmanov. Chiar și acum însă, deși în general este considerat fidel puterii, „Kommersant” tot mai publică informații detaliate pe teme de care alte ziare se feresc.

Andrei Lipsky spune că explicația este instinctul de afacerist al lui Usmanov: „Dacă nu mai publici în ziarul tău nici o știre bombă, atunci ce fel de afacere mai este, cine o să-l citească?”, întreabă, retoric, ziaristul Lipsky.

Corespondentul nostru Gregory Feifer spune că situația ziariștilor din provincie este încă și mai dificilă, pentru că acolo presa este atacată nu doar de autoritățile și legile centrului, ci și de șefii locali. Mulți ziariști ruși sunt întristați însă mai ales de lipsa de ecou public a muncii lor.
În opinia lui Andrei Lipsky, aceasta se datorează liniei de demarcație pe care rusul de rând o trage între viața lui de familie și lumea dimprejur. Rușii știu că în țară e corupție, dar și că nu pot schimba această stare de lucruri, așa că își spun: „ce-mi pasă mie, eu am viața mea, pe care mi-o aranjez cum vreau”.

Deși internetul este în Rusia mult mai liber decât presa tipărită și tot mai popular, spune corespondentul nostru, el încă nu a provocat o schimbare de mentalitate capabilă să ducă la apariția unor mișcări și curente sociale moderne solide.

O altă problemă a presei electronice este că a devenit ținta atacurilor hackerilor – o situație în care s-a găsit și site-ul „Novaia Gazeta”, împreună cu multe alte pagini de internet ale publicațiilor și cu unele blogguri.
XS
SM
MD
LG