Linkuri accesibilitate

Tinerii nu sunt tentaţi să devină profesori din cauza salariilor mici şi… nu numai.


Astăzi este ziua profesorului şi, deşi în această breaslă există multe probleme şi multe nemulţumiri – legate de condiţiile de muncă şi de salarizare, totuşi, a aflat Alla Ceapai la Institutul Pedagocic Ion Creangă din Chişinău, studenţii sunt hotărâţi să îşi urmeze vocaţia şi să devină acei profesori de care are nevoie generaţia tânără din Moldova.


Noua generaţie de profesori



Contingentul din aulele Universităţii Pedagogice perpetuează feminizarea meseriei de profesor. La fel ca şi în anii precedenţi, după cum aflu de la decanat, la facultatea de pedagogie nu este nici un băiat. Doar la facultatea de istorie sînt cîţiva tineri care s-ar putea să ajungă cadre didactice, dacă ... Tocmai despre acest „dacă” discut cu Vasile Ţînţari, student la anul patru.

Universitatea „Ion Creangă”

Universitatea „Ion Creangă”

„Profesia o alegi cred că după salariu, după ceva ce o şă-ţi aducă un venit. Dar ştim toţi că salariile profesorilor sunt foarte mici, dar totuşi dacă o să dăm cu piciorul în această profesie nu o să avem acel nivel de intelectuali în societatea noastră, problema este că totuşi din cei care absolvim această Universitate Pedagogică, această menire, mai puţini lucrează în acest domeniu pentru că totuşi statul nu asigură acel minimum de trai al unui profesor.”

Vasile Ţînţari e de părere că mai există o explicaţie, de ce tinerii nu sunt tentaţi să fie profesori.

„Noi chiar dacă ne-am dori să venim în unele şcoli, pentru a aduce tehnici noi şi metode noi de predare, acolo sunt acei profesori de peste 70-80 de ani care se ţin cu ambele mîini de postul lor, s-a implementat aşa o anarhie în şcolile din ţară şi legea nu prevede ca profesorii care sunt pensionari să rămînă acasă şi asta ne face ca unii să nu rămînă ca profesori şi să-şi schimbe profesia.”

O altă studentă de la pedagogie, Irina Pascari spune că a ales această profesie, deoarece este ... una de familie – ea speră să devină a treia generaţie de cadre didactice.

„Pedagogul încă din antichitate este ca un formator. El poate să-şi cîştige autoritatea prin dezvoltarea încrederii în sine a elevului. Rolul lui este cel mai esenţial deoarece el este acela care îl îndrumă pe calea cea dreaptă. Părinţii în goana asta de bani nu tot timpul au posibilitatea şi nu au timpul necesar pentru a-şi educa copilul, pedagogul este cel care de la 7 ani îl ia sub tutela sa şi îl creşte.”

Studenta Doina Ţugulea se declară convinsă că noua generaţie de profesori are sarcina să refacă statutul de altă dată a profesorilor, care actualmente se confruntă cu un deficit de autoritate în faţa elevilor.

„Profesorii sunt marginalizaţi, dar nu mă sperie asta pentru că eu totuşi cred că în viitor se va schimba situaţia profesorilor, ca şi înainte profesorii erau mult mai stimaţi, mult mai respectaţi, aveau un statut mai înalt dar acum s-a diminuat acest statul al lor, dar eu cred că în viitor generaţia noastră va schimba această situaţie.”

Fireşte că la Universitatea Pedagogică am întîlnit şi studenţi care au recunoscut sincer că fac pedagogie de nevoie, pentru că au avut media prea mică ca să fi avut şanse la alte universităţi. Dar cum sinceritatea nu este testată la admitere în mod obligatoriu, ei reuşesc să mimeze interesul pentru pedagogie de la o sesiune la alta, şi doar la repartizare locurilor ies la iveală.
XS
SM
MD
LG