Linkuri accesibilitate

La Căpriana, Europa Liberă în dialog cu profesorii școlii locale.


Astazi este Ziua profesorilor şi ea este sărbătorită în mai multe ţări ale lumii. Au oare profesorii din Moldova ce să sărbătorească ? Sunt ei mulţumiţi cu statutul pe care îl au, cu condiţiile lor de muncă, cu rezultatele lor? Un reportaj de la Valentina Ursu.

17 pedagogi am surprins aici în cancelaria şcolii din Căpriana. Sunteţi cu braţele pline de flori. E un prilej aparte, e Ziua Profesorului, aveţi recunoştinţa copiilor. Dar în ochii Dumneavoastră, ai multora dintre Dumneavoastră, dacă sincer, citesc şi un pic de tristeţe, şi un pic de nemulţumire, şi un pic de nelinişte.


De ziua profesorului, cu microfonul Europei Libere la Căpriana



- „Într-adevăr, în ochii noştri astăzi se citeşte gândul Dumneavoastră.”

- „Fiindcă nu suntem remuneraţi şi suntem nevoiţi ca să lucrăm adăugător.”

Europa Liberă: E uşor astăzi să fii profesor?

- „E şi uşor, dar e şi greu, pentru că avem un salariu mic.”

- „Eu am 51 de procente de profesiori pensionari de-acum. Deci ar trebui guvernanţii de astăzi să se uite la generaţia care vine, ar trebui să se gândească la cei care o să vină de mîine, care o să vină să ne ia eştafeta. Ce face un tânăt pedagog, care nici două mii de lei nu are, ca să vorbim sincer aşa, care n-are casă? Cum poţi să trăieşt cu două mii de lei, când serviciile comunale sunt foarte scumpe, jumătate din salariu, la ţară cel puţin jumătate din salariu se duce pe servicii comunale.”

Europa Liberă: Haideţi să vorbim despre curajul profesorului astăzi.

- „Curajul profesorului probabil este imens şi guvernanţii noştri din păcate ei nu înţeleg că învăţătorul este cel care i-a făcut pe toţi să devină oameni. Asta este probabil cea mai grea profesie din lumne. Noi venind la şcoală cu adevărat vă spun sincer uităm de familie, uităm de copii, uităm de problemele noastre, fiindcă ne dedăm cu totul copiilor. Pentru noi şcoala este o a doua familie. Copiii vin la noi cu problemele lor, cu ceea ce au pe suflet şi dacă noi căpătăm încrederea ca ei cu adevărat să ne expună ceea ce au pe suflet nouă, înseamnă că noi suntem învăţători.”

Europa Liberă: V-aţi gândit vreo dată să schimbaţi profesia?

- „Nu să schimbăm profesia, nu. Am încercat să combin profesia de profesor să mai realizez ceea ce am pe lângă casă. Adică să mai vând şi eu nişte fructe, să mai vând şi eu ceva ca să pot să întreţin familia. Şi vânzând la piaţă, am ieşit în minus că am numărat banii cu cât m-am dus şi cu cât am venit. Şi am zis: Doamne, mulţumesc că am diploma şi mulţumesc de cât am. În altă parte cred că n-am să fac nici atât.”

- „Da eu m-am dus cu mama mea la piaţă ca să vindem prune uscate. Şi am stat eu 10-20 de minute şi am zis: mamă, uite, ia-ţi torba şi stai aici cât vrei, că asta e la mine prima şi ultima dată. Şi mai mult n-am mai încercat, petru că am ştiu că aici imi e locul.”

Europa Liberă: Deci, nu schimbaţi banca din clasă pe tejgheaua de la piaţă?

- „Mă simt umilită.”

- „Nu e locul meu acolo.”

Europa Liberă: Care a fost recunoştinţa, care v-a sensibilizat din partea copilului?

- „Eu, de exemplu, am avut un copil, care nu putea citi, Mihăiţă Hămuraru, care acum e în clasa a şaptea. Şi când a venit maică-sa la şcoală şi mi-a spus: oare ce-i faci, doamnă Doina, de el vrea să vină la şcoală? Copii se ţin scai din urma mea.”

Europa Liberă: Şi totuşi nu mă convingeţi că elevul poartă această recunoştinţă zi de zi, de dimineaţă până seara.

- „Nu toţi, dar o parte din ei poartă.”

Europa Liberă: Mulţi elevi sunt copii care nu au nici mamă, nici tată alături şi Dumneavoastră a trebuit să înlocuiţi rolul mamei şi a tatei. Vă reuşeşte?

- „O facem, fiindcă ştim de-acum că eu nu au pe altcineva.”

Europa Liberă: Fac carte aceşti copii, părinţii cărora sunt plecaţi?

- „O parte fac, dar avem copii care-s grei, care nu pot însuşi.”

Europa Liberă: Note rele le puneţi?

- „Se întâmplă, da. Altfel nu-i poţi stimula la învăţătură.”

Europa Liberă: Există o diferenţă între primele generaţii de elevi, pe care le-aţi avut şi cele de astăzi?

- „Există, foarte multă.”

Europa Liberă: Prin ce se deosebesc?

- „Înainte copii când veneau la lecţii veneau cu un interes extraordinar să înveţe, să acumuleze, să ştie. Acum mai puţin. Banii mai mult pe dânşii îi interesează. Pe noi nu banii, pe noi ne interesează sufletul, capacităţile, educaţia lor.”

Europa Liberă: Poate e şi vina părinţilor, care aflându-se la muncă peste hotare le trimit bani în speranţa că le completează golul, pe care l-au lăsat aici în sufletul fiicei, feciorului.

- „Da, într-adevăr, copii având bani de buzunar, cred că asta e cea mai mare bogăţie a lor. Noi socotim că cea mai mare bogăţie e să fie el om, să fie educat, să-şi stimeze apropiaţii şi pe oricare.”

Nina Scutaru, directoarea şcolii din Căpriana

Nina Scutaru, directoarea şcolii din Căpriana

- „Pentru mine mai multă bucurie nu-mi trebuieşte decât să vadă în mine nu atât profesor, nu un director de şcoală, dar un prieten, atât pentru colectiv, cât şi pentru elevii din şcoală.”
XS
SM
MD
LG