Linkuri accesibilitate

Valentin Garaba: „De trei luni de când discutăm experţii n-au mai apărut în Moldova.”


Capitala se pregăteşte cu destulă râvnă de propria ei sărbătoare – Hramul Chişinăului. Straiele de primenire, festivităţile, chiar diferite acţiuni din ajun ale edililor, nu-i împiedică însă pe ecologişti să ne vorbească despre necazurile mai puţin vizibile ale capitalei, dar tot mai grave pentru sănătatea omului – cele care ţin de degradarea mediului, a habitatului. Vom discuta în această dimineaţă cu dl Vladimir Garaba, preşedintele organizaţiei teritoriale Chişinău a Mişcării Ecologiste din Moldova.

Europa Liberă: Iată că oraşul, care se pregăteşte acum de hramul său, nu mai este chiar „cu umeri albi de piatră”, ca în cântec. Sau, dacă este, umerii îi sunt cam prăfuiţi. În orice caz, Dumneavoastră şi colegii Dvs. susţineţi că există destule motive să se spună că oraşul nu este chiar cel mai prietenos şi prielnic habitat. Ce probleme de sănătate ecologică a capitalei se ascund sau nu sunt observate sub straiele de sărbătoare în acest an?

Interviul dimineții la Europa Liberă: cu Vladimir Garaba despre problemele ecologice ale Capitalei



Valentin Garaba
Vladimir Garaba: „Chişinăul de mai mulţi ani se confruntă cu probleme grave de mediu, cum ar fi starea deplorabilă a râului Bâc, este cunoscut acest lucru, reducerea suprafeţelor şi degradarea spaţiilor verzi, pierdem în fiecare an mii de arbori, activitatea staţiei de epurare din Chişinău care în sfârşit s-a ameliorat un pic, dar…”

Europa Liberă: De ce spuneţi un pic, dle Garaba, mai sunt probleme cu această staţie?

Vladimir Garaba:
„Păi nu mai vine mirosul acela pestilenţial, s-a trecut la tehnologia de geo tuburi, este înlăturat la timp nămolul acela care producea mirosul, acum se iau măsuri pentru proiectarea unei noi staţii de epurare pentru oraşul Chişinău, deci aici lucrurile s-au mişcat un pic. Dar totuşi în zona ceea mai miroase dacă te apropii.

Însă în ultimul an s-au agravat, au devenit foarte acute două probleme. N-aş zice că sunt noi, dar ele pur si simplu s-au agravat. Este vorba despre mărirea impactului transportului asupra mediului şi este vorba despre managementul inadecvat al deşeurilor menajere solide. Da, noi avem în centrul oraşului, chiar şi la periferie o stare de salubritate normală.

Dar dacă vorbim la general s-a întâmplat un lucru la care nu ne-am aşteptat noi niciodată. Că tot gunoiul din oraş care va fi strâns şi transportat mecanizat va fi depozitat chiar în coasta Chişinăului, la 500 de metri de hotare, între Bubuieci şi Chişinău. Din ianuarie şi până în prezent acolo s-au transportat cam vreo 250 de mii de tone de deşeuri. Sigur că ele şi deja reacţionează, dar în viitor şi mai mare impact vor avea asupra oraşului, prin mirosul care se va răspândi, prin animalele care se înmulţesc, prin acest oameni care lucrează, zeci de oameni, pe teritoriul acela neorganizat. Deci, este o problemă foarte serioasă şi ea trebuie soluţionată.

Pe noi foarte mult ne miră faptul că tace din gură Inspectoratul ecologic de stat. Nu au făcut nici un act de control, trebuia de mult să stopeze activitatea acestei gunoişti pentru că ea nu este autorizată. Vă închipuiţi cea mai mare gunoişte din R. Moldova sub coastele Chişinăului? Variante de soluţionare sunt. Trebuie de reluat transportul la Ţânţăreni, trebuie reluat imediat transportul de deşeuri la Ţânţăreni. În caz contrar riscurile pentru mediu şi pentru sănătatea populaţiei sunt foarte şi foarte mari aici, în coasta Chişinăului.”

Europa Liberă: Dle Garaba, dar la Ţânţăreni ştiu că lumea protestează şi se opune. E o soluţie şi acolo sau oricum trebuie de găsit şi alte variante?

Vladimir Garaba:
„Asta este. Că municipalitatea nu negociază nici cu autorităţile din Ţânţăreni, şi nici cu populaţia referitor la reluarea transportului. Şi noi, cei din asociaţiile obşteşti de mediu considerăm că este o greşeală când nu se duc aceste tratative, când este o tăcere, pe când aici, lângă Chişinău groapa de gunoi, muntele acesta creşte zi de zi.”

Europa Liberă: Iar acest munte creşte, cum să zic, gunoiştea asta a luat fiinţă, ca să zic aşa, sau a apărut în urma moftului cuiva sau de voie, de nevoie?

Vladimir Garaba:
„Da, iniţial ea a fost de fapt provocată de protestele populaţiei din Ţânţăreni, care au blocat accesul la această gunoişte. Acesta este lucru ştiut. Dar după aceea de nenumărate opri li s-a propus să negocieze cu autorităţile locale, cu populaţia, ca să îndeplinească chiar nişte cerinţe care este normal să fie îndeplinite - de exemplu de consolidat digul de la gunoiştea Ţânţăreni, de plantat în jurul gunoiştii a unei fâşii forestiere – deci îs lucruri care de fapt ele trebuiau mai înainte făcute.

Şi iată îndeplinirea acestor cerinţe ar fi putut fi o condiţie a reluării transportului şi depozitării deşeurilor acolo, la Ţânţăreni. Acest lucru nu se face şi noi suntem foarte îngrijoraţi şi nici nu ştiu cum să influenţăm conducerea oraşului să înceapă aceste negocieri.”

Europa Liberă: Conducerea oraşului, cum ziceţi dv, este conştientă de pericolul, cum să zic, ecologic pentru sănătatea populaţiei?

Vladimir Garaba:
„Nu-mi dau seama ce se întâmplă. Eu cred că ar trebui să fie conştienţi, dar din ceea ce se întâmplă nu prea cred.”

Europa Liberă: Să revenim acum sau să trecem acum la problema a doua sau necazul numărul doi al Chişinăului – imensitatea, numărul imens al automobilelor care au inundat capitala. Care e problema aici până la urmă pentru că, de exemplu, am văzut străzi renovate recent sau în proces de renovare cu nişte spaţii de parcare de toată frumuseţea de-ţi vine să pui trăsura cu opt cai albi acolo de bine ce sunt amplasate. E asta soluţia pentru valul acesta de maşini care a inundat Chişinăul, dle Garaba?

Vladimir Garaba:
„Ar fi una din măsuri, dar nu cea de bază. Noi în primul rând susţinem crearea unor locuri de parcare în zonele unde există asemenea posibilităţi. Dar oraşul nostru, centrul este foarte îngust. Poate la periferii, unde străzile sunt mari, spaţioase, acolo s-ar putea de găsit loc într-adevăr, chiar a fost prevăzut cândva după proiect.

Acum când în centrul oraşului abia încap două maşini şi noi mai facem loc pentru parcaje, deci lucrul acesta sigur că este inadmisibil. Mă rog, nu ne-ar deranja foarte mult dacă acest lucru era făcut conform legislaţiei. Dacă se examina fiecare stradă, era elaborată o schemă de proiect, acest proiect era avizat de către expertiza ecologică, ca să se evolueze impactul asupra mediului să zicem a defrişării arborilor, a distrugerii gazonului, a îngustării trotuarului. Acest lucru nu s-a făcut.

Avem 15 străzi în proiect să fie reconstruite capital - niciuna din ele nu are proiect. Eu nu zic despre altceva, cum vor fi cheltuiţi banii, acestea nu sunt problemele noastre. Dar problemele noastre sunt că populaţia şi specialiştii care sunt în domeniu trebuiau să ştie unde şi ce se va face şi care va fi impactul asupra lor, asupra a tot ce e viu în municipiul Chişinău. Dar aşa se face fără nici un proiect, se construieşte, se reconstruieşte, şi eu cred că în viitor lumea totuşi va pune problema mai serios, mai tranşant…”

Europa Liberă: da cum se face, cum este posibil, dle Garaba, că toate astea se fac fără cum să zic, avizul, cuvântul care ar trebui să fie greu al ecologiştilor, celor care măsoară inofensivitatea ecologică a unui proiect sau altul?

Vladimir Garaba:
„Este o ignorare a legislaţiei R. Moldova. Fiindcă când îi întrebăm de ce fac acest lucru, ei spun că noi doar nu reconstruim strada, noi doar punem, aşternem asfalt, iar la aşternut asfalt nu este nevoie de expertiză ecologică. Bine, noi zicem, faceţi pe asfalt, dar nu vă apucaţi de bordură, nu vă apucaţi de trotuare, nu vă apucaţi de spaţiile verzi. Ş-atunci, poftim, nivelaţi asfaltul, reparaţi gropile şi cu asta terminaţi. Nu, ei fac totul capital.

Dar dacă este vorba despre reconstrucţii capitale, trebuie să se conformeze legislaţiei, ca toată documentaţia elaborată să fie supusă expertizei ecologice şi să fie obţinut acordul populaţiei din zonă. Ştiţi, este încă un lucru foarte straniu şi regretabil. Că Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare tacit susţine acest proiect prin faptul că a fost intermediar la negocierile unui credit. Şi am vorbit şi cu cei de la BERD, le-am explicat: politica dv. de mediu doar este clară – nu trebuie să fie impact asupra mediului în orice tip de lucrări de reconstrucţie în cazul dacă sunt finanţate. Dânşii ne spun că, da, iată noi o să avem experţi, o să vină şi o să discutăm. De trei luni de când discutăm experţii n-au mai apărut în Moldova.

Ştiţi, eu nu vreau să critic această instituţie foarte şi foarte stimată de noi, dar oricum trebuia să fie măcar o reacţie la toate cele spune în presă şi la direct. Acum vrem să creăm 30 de mii de locuri de parcare în centrul capitalei. Noi şi aşa nu avem o zi în an când ar fi concentraţiile de substanţe toxice normale. Tot timpul sunt depăşite la un ingredient sau altul.

Deci, ce facem noi? Şi zgomotul. Nici într-o stradă zgomotul nu corespunde normelor sanitare. Deci, ştiind acest lucru de ce să nu oprim maşinile la marginea oraşului, în cartierele unde nu este aşa aglomeraţie, să facem parcaje de interceptare, să facem drumuri de ocolire. Noi prin amenajarea acestor parcaje îi ademenim pe cei care acum încă stau la gânduri, nu vorbesc despre cei care permanent vin în centrul oraşului, de la Botanica, 3-4 km., zilnic parchează maşina şi poluează mediul. Noi îi ademenim încă mulţi alţii – în Chişinău sunt locuri de parcare, ele sunt toate gratis, hai să ne ducem să ne aşezăm unde ne doreşte inima.”

Europa Liberă: Dle Garaba, dar poate e un plan strategic bine gândit? Poate se urmăreşte ideea taxării, introducerii unei taxe pentru parcare în această zonă centrală, unde spuneţi că iată se fac 30 de mii de locuri de parcare. Cineva poate urmăreşte nişte scopuri de business?

Vladimir Garaba:
„Cu atât mai mult trebuia să fie evaluat impactul asupra mediului. Cu atât mai mult dacă e vorba de business. Bine, în general eu cred că trebuie susţinută ideea taxării acestor parcaje. Fiindcă noi suntem unica capitală din toată Europa unde se parchează maşinile gratis. Nu există aşa oraş mare în Europa…; noi de vreo cinci ani le facem pomană acelor care poluează mediul. Este o greşeală gravă a politicienilor din Chişinău.

Însă, bine, doriţi să faceţi business, privat sau public, atunci trebuie de trecută prin prisma impactului asupra mediului şi trebuie de obţinut acordul populaţiei. Iată care e treaba. Dacă în curţile blocurilor locative, acolo o bună parte din populaţie acceptă, alta nu acceptă, atunci de-a lungul străzilor eu nu cred că cineva va accepta, nici şoferii nu vor accepta să fie parcaje pentru că ele o să încurce şi transportului cu bicicleta, şi transportului pietonal, şi curăţirii mecanizate. Deci, nu s-a evaluat toată treaba asta…”

Europa Liberă: Dle Garaba, totuşi dv. ce soluţie vedeţi pentru invazia tot mai puternică de automobile în oraş? Că centură de ocolire mă gândesc că e poate prea scump. Să opreşti maşinile la intrarea în oraş ar fi cred că destui nemulţumiţi pentru treaba asta. Dv. vedeţi vreo soluţie ieftină şi care ar fi pe placul unei majorităţi măcar?

Vladimir Garaba:
„Totuşi, parcajele de interceptare ar fi o soluţie foarte bună. Doi, altă soluţie ar fi crearea infrastructurii pentru biciclete şi trecerea cetăţenilor la transportul cu bicicletele.”

Europa Liberă: E chiar atât de greu, iată, cu bicicletele?

Vladimir Garaba:
„Nu mai este greu. Iată aici nu se cer surse
Se cere o disciplină mai bună şi organizare mai bună a traficului în Chişinău..

mari. Se cere o disciplină mai bună şi organizare mai bună a traficului în Chişinău.

Parcă s-au făcut nişte paşi, am demonstrat că avem zeci, mii, mii de biciclişti, oamenii ar trece pe bicicletă şi am descărca centrul. În general centrul trebuie descărcat. Poate altă soluţie ar fi taxa de centru, cine intră în centru să plătească mai scump, parcajele să fie mai scumpe. Deci, nu prin metoda interzicerii, dar prin metoda permisiunii, dar cu pârghii economice.

Aşa fac în toate ţările. Cu cât e mai aproape de centru, cu atât parcajele sunt mai scumpe şi cu atât este pofta mai mică de a merge cu maşina în centrul oraşului. Căi sunt foarte multe, vă spun că în Europa deja s-a hotărât demult. Europa a mers pe altă cale, dar oricum noi avem încă oraş, încă, încă oraşul nu este pierdut.
XS
SM
MD
LG