Linkuri accesibilitate

„Piaţa noastră încă nu este pregătită pentru un aşa mecanism.”




În R. Moldova, există acum o singură instituţie bancară care acordă împrumuturi speciale pentru studii. Numai că pentru a obţine un astfel de împrumut, tânărul trebuie să facă dovadă că dispune de un venit lunar dublu în raport cu rata pe care ar trebui să o achite, iar rata dobânzii nu diferă cu nimic de cea cerută de către bănci în cazul altor tipuri de împrumut – nici mai mult, nici mai puţin, 20%. In plus creditul respectiv se acordă doar pentru o perioada de doi ani, iar de vacanţe de plată - nici vorbă.

Dicționar european: credite pentru studenți



Un student la medicină, de exemplu, ar avea nevoie să împrumute cel puţin 100 de mii de lei ca să-şi plătească 6 ani de studii la universitate şi să restituie băncii o sumă mult mai mare în primii doi ani de la înscriere, fiind obligat şi să mai muncească pe de asupra. Lesne de înţeles în asemenea condiţii de ce tinerii nu dau buluc ca să se împrumute la bancă.

Angela Muşet este şefa unui centru de informare pentru studenţi care încearcă de ani de zile să sprijine cu burse tinerii dotaţi cu posibilităţi financiare reduse. Inclusiv colectând bani de la companiile moldoveneşti. Ea a împărtăşit Europei Libere o experienţă pe care a avut-o când organizaţia sa a încercat să convingă câteva bănci să ofere credite de studii unor tineri.

„Am încercat să avem nişte discuţii cu băncile pentru oferirea creditelor unor tineri ce vor să studieze peste hotare. Şi atunci a apărut problema gajului. Ce ar putea să pună în gaj studentul? Piaţa noastră încă nu este pregătită pentru un aşa mecanism. Dacă guvernul ar garanta oarecum aceste credite, ar fi o soluţie. Şi dacă băncile ar oferi creditele acestea pe perioade mai lungi, cu o perioadă oarecare de graţie. Asta ar fi cu adevărat o deschidere de uşi.”

Acum câţiva ani, guvernul a iniţiat un astfel de program, adoptând chiar o hotărâre privind creditarea în condiţii facilitare a tinerilor pentru studii. De ce procesul lasă impresia că bate pasul pe loc? Iată explicaţia lui Grigore Belostecnic, rectorul Academiei de Studii Economice, una din instituţiile care au testat mecanismul:

Grigore Belostecinic
„S-a încercat, dar nu prin implicarea statului. Unele bănci au încercat să ofere acest produs, dar doritori au fost puţini pentru că era mare dobânda. Statul nu era implicat cu nimic. Acolo unde are succes un astfel de program, statul acoperă cel puţin dobânda bancară. Dar riscurile nerambursării acestor credite sunt foarte mari. Or, mulţi absolvesc, pleacă în străinătate, pierd legătura cu ţară şi atunci ce garanţie există că vor fi întoarse…”

L-am întrebat şi pe fostul ministru al educaţiei Leonid Bujor, în prezent consilier al primului ministru, când studenţii moldoveni vor putea lua un împrumut din bancă ca să-şi acopere cheltuiala pentru studii:

„Pentru a face acest pas, a trece la standardele
Leonid Bujor

europene, trebuie să adoptăm Codul educaţiei. Ca să asigurăm baza normativă, să prevedem acest lucru.

Trebuie să demonstrăm că specialiştii se vor angaja ulterior în câmpul muncii, vor avea salarii şi vor putea achita creditele. Sunt convins că se vor schimba şi realităţile economice. Pentru că nimeni nu va lua astăzi un credit cu 17-20 procente dobândă. Toate lucrurile acestea sunt legate între ele,” ne-a spus consilierul ministrului educaţiei, Leonid Bujor.

*

Sistemul imprumuturilor pentru studenti difera de la o tara la alta in functie de strictetea cu care sint reglementate conditiile imprumutului si de eventuala imposibilitate de rambursare, care poate, sau nu, cadea sub legea falimentului.

Tarile comuniste nu au cunoscut un asemenea sistem, intrucit invatamintul universitar fiind atunci gratuit, celelalte nevoi ale studentilor erau asigurate prin eventualele burse pentru tinerii mai saraci, precum si prin posibilitatile de cazare si cantina.

In Occident, mai ales in tarile anglo-saxone - si in special in Statele Unite, unde taxele universitare pot atinge sume astronomice -, studentii pot beneficia de imprumuturi garantate de stat, cu o dobinda substantial mai coborita decit cea a imprumuturilor personale, oferite de bancile normale.

Statele Unite se mai deosebesc aici de vechiul continent tocmai prin importanta pe care o pot avea bancile private in acordarea imprumuturilor pentru studenti, care in Europa sint peste tot garantate de stat.

Marele avantaj al imprumuturilor studentesti este ca rambursarea lor este amanata pina dupa incheierea studiilor, cind absolventul poate sa fi obtinut o slujba care sa-I permita sa plateasca.

Sistemul a fost - si este - insa si foarte contestat. In primul rind, conditiile acordarii si ale rambursarii unui asemenea imprumut pot fi foarte rigide. Ca si in cazul unui imprumut obisnuit, extinderea perioadei de rambursare poate reduce rata lunara, insa va duce si la cresterea dobinzii totale pe durata rambursarii sumei imprumutate.

Tot asa, pentru a ramane la exemplul american, cu o dobinda de 6% un imprumut studentesc se situeaza, desigur, sub media pietei, insa ramane mai scump decit un imprumut ipotecar.

Unele tari, in special Canada si Australia, mai cunosc si fenomenul suplimentar al plecarii in strainatate a multor tineri care si-au terminat studiile si care, parasind tara, nu mai pot fi fortati sa-si ramburseze eventualele imprumuturi studentesti de care au beneficiat.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG