Linkuri accesibilitate

Sentimentul de încredere în ţara provizoratului


Moldova - Iulian Ciocan, broadcaster, Oct2010

Moldova - Iulian Ciocan, broadcaster, Oct2010

Cuvîntul „încredere” a fost compromis aproape în totalitate într-un spaţiu care e de două decenii unul al provizoratului.



Într-un interviu amplu, consistent, acordat postului nostru de radio, ministrul de externe, Iurie Leancă, vorbea, pe bună dreptate, despre nevoia de optimism. „Numai în baza unui sentiment de încredere, numai ştiind că ceea ce faci se poate finaliza cu un rezultat benefic pentru ţară şi pentru cetăţeni, poţi să mişti lucrurile înainte” zicea ministrul de externe.

Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan


Este minunat că un politician de la noi gîndeşte în felul ăsta, iar Iurie Leancă chiar pare a fi un ministru care munceşte cu acribie şi cu multă încredere pentru integrarea europeană a Moldovei. Şi dacă această încredere ar mai fi răspîndită pe toate palierele sociale ale ţării... În privinţa asta însă lucrurile nu arată prea bine.

Cuvîntul „încredere” a fost compromis aproape în totalitate într-un spaţiu care e de două decenii unul al provizoratului. Pe palierul cel mai de jos, al cotidianului, încrederea există doar în doze homeopatice, ba chiar lipseşte cu desăvîrşire deseori.

Omul plămădit de haosul tranziţiei nu are încredere în politicieni, poliţişti, funcţionari, medici, profesori, drumari, vecini. El poate avea încredere numai în sine însuşi, în familia sa şi, probabil, în vreun cumătru. El poate avea încredere într-o cantitate mare de bani, care îi permite să-şi rezolve problemele imediate. Numai că şi cumătrii, şi banii, nu-i pot spulbera convingerea că ceilalţi cetăţeni ai ţării nu au nimic de-a face cu el, că societatea e divizată în parcele egoiste-indiferente-paralele, că proiectele de interes public sînt realizate aici de mîntuială, că legile sînt aplicate în funcţie de capriciul cuiva.

Şi atunci, degeaba crezi în tine, dacă nu ai încredere în concetăţenii tăi care, la rîndul lor, nu au încredere în tine. Iar şi mai grav e că nici integrarea europeană făurită de nişte guvernanţi reformatori, optimişti şi încrezători nu prea poate da roade atîta timp cît în mase domneşte temeinic egoismul de tip anarhic şi neîncrederea. La urma urmei, integrarea asta tot pentru mase se face. Şi fără ele nu are sorţi de izbîndă. Aşa mi se pare.

Avem, fireşte, nevoie de politicieni instruiţi, gospodăroşi, plini de încredere. Asta însă e prea puţin dacă societatea pe care o ghidează nu mai are valori, şi dacă încrederea nu există nici măcar între partidele lor, aparent unite de acelaşi ţel.
XS
SM
MD
LG