Linkuri accesibilitate

Lory Wallfish - o viață dedicată muzicii și lui Enescu


Ernst și Lory Wallfisch în anii ʼ50

Ernst și Lory Wallfisch în anii ʼ50

România nu-și celebrează fiii răspîndiți în lume, mulți dintre ei astăzi dispăruți, dedicîndu-le discuri, ce ar permite și contribui la educația generațiilor viitoare.





Puțini sînt cei care, plecați cu decenii în urmă din România, au făcut mai mult pentru cunoașterea, popularizarea și interpretarea operelor lui George Enescu, decît Lory Wallfisch. Pianistă și clavecinistă apreciată într-un duo de mare renume cu soțul ei, Ernst Wallfisch, autoare a zeci de articole de muzicologie în reviste de specialitate din lumea întreagă, pedagog apreciat în Statele Unite (profesor emerit la Smith College la Northampton), unde a fost și printre fondatorii, în 1981, iar apoi președinta chiar a Societății George Enescu, preocupată în ultimii ani cu traducerea în limba engleză a volumului „Capodoperele lui George Enescu” de Pascal Bentoiu, Lorry Wallfisch merită cu prisosință mai mult decît elogiile relativ zgîrcite ale lumii muzicale românești.

La dispariția lui Lory Wallfisch


Este adevărat că tîrziu, în 1999, a primit titlul de Dr. Honoris Causa la București și că în orașul ei natal, Ploiești, se desfășoară un concurs de pian ce îi poartă numele. Dar vocea ei principală, cea a pianului, alături de marele interpret de violă ce a fost Ernst Wallfisch, nu poate fi auzită. România nu-și celebrează fiii răspîndiți în lume, mulți dintre ei astăzi dispăruți, dedicîndu-le discuri, ce ar permite și contribui la educația generațiilor viitoare de amatori de muzică în respectul și mîndria apartenenței la o școală muzică de marcă.

Născută la Ploiești, Lory Wallfish a fost unul din elevii de frunte ai celebrei profesoare Florica
Ernst și Lory Wallfisch

Musicescu în anii ce au precedat cel de-al doilea război mondial. In 1938 l-a cunoscut pe tînărul Ernst Wallfisch, născut la Frankfurt dar venit în România în perioada interbelică, unde a studiat vioara și viola cu o altă celebritate a timpului, Cecilia Nițulescu-Lupu și cu Ludovic Feldman. In vara anului 1943 Lory și Ernst au cîntat pentru prima oară împreună în duo la un recital oficial, iar în noiembrie 1944 s-au căsătorit.



In condițiile dificile ale persecuțiilor antonesciene, George Enescu avea să-i primească la scurtă vreme și, după expresia pianistei, să-i „binecuvînteze” cu aura și încurajarea sa, cerîndu-le chiar să repete ultima mișcare a piesei de Schumann intepretate (Märchenbilder) pentru a fi auzită și de soția sa, Măriuca Cantacuzino. In iunie 1945, Ernst Wallfisch interpreta împreună cu Enescu la pian piesa acestuia „Konzertstuck”, iar cuplul de tineri începea să viseze la o carieră internațională.

Posibilitatea le-a fost oferită de vizita lui Yehudi Menuhin, în mai 1946, la București, la recepția oficială în onoarea acestuia Duo-ul intepretînd un program scurt, cum își amintea Lory. Menuhin avea să le ofere fondurile necesare plecării, iar cei doi ajungeau la New York în ianuarie 1947. Lory și Ernest s-au stabilit ulterior în Statele Unite devenind cetățeni americani în 1953.

A urmat o carieră excepțională în muzica de cameră, întîlnirea, la îndemnul Clarei Haskil, cu Pablo Casals, la prima lor revenire în Europa, în 1954, concerte la Festivalurile de la Prades, Edinburgh, Menton, Besançon, Salzburg, Lucerna și multe altele, parte a concertelor lor fiind imortalizate pe discuri, astăzi puțin accesibile.

Printre performanțele lor remarcate a fost descoperirea la Biblioteca de stat a Prusiei și interpretarea în premieră mondială a unei sonate de tinerețe a lui Mendelssohn.

Coperta unuia dintre puținele CD-uri cu Duo Wallfisch
După dispariția neașteptată a lui Ernst Wallfish, în 1979, Lory și-a concentrat activitatea pe cercetările de muzicologie, pe pedagogie și în special pe încurajarea studiilor și popularizarea lucrărilor lui George Enescu. Arhiva lor de muzică de violă a donat-o Arhivei Internaționale de violă William Primrose de la Brigham Young University, unde formează o colecție aparte cu peste 300 de piese.

Lory Wallfish a fost o personalitate extrem de umană și accesibilă, iar una din studentele încurajate de ea îi aducea elogii meritate, în ianuarie trecut, la publicarea doctoratului ei despre „George Enescu: Pianismul și lucrările sale pentru pian solo”.

Iris Annette Perry scria: „Binecunoscuta biografă a lui Enescu, Lorry Wallfish, profesor de pian la Smith College, merită mulțumiri speciale pentru timpul, dedicația și observațiile neprețuite asupra acestui subiect. [...] La vîrsta ei înaintată, ea a îndurat frigul înghețat mergînd prin Manhattan, pentru a mă asculta cîntînd și a-mi furniza un feedback deosebit de constructiv.”

Rămîne, vă spuneam, muzica Duo-ului Lory și Ernst Wallfisch din care vă propunem un fragment din piesa lui Schumann, interpretată odinioară în fața lui Enescu, și înregistrată aici live, la Festivalul lui Casals de la Prades, în 1956.
XS
SM
MD
LG