Linkuri accesibilitate

200 de pagini pline de fete, care mai de care mai dulci, ca un cozonac de stafide...



Oricine va pune mâna pe Fete-le lui Nic Kelman, Ed. Trei, 2008, trebuie că ştie din capul locului că deschide o cutie a Pandorei doldora de… dorinţe ascunse, unele îndelung refulate. Elle o recomandă cu căldură: „O carte care te prinde în mrejele ei de la prima propoziţie…”

Iar prima propoziţie sună astfel: „Cum au ajuns atât de tinere? Fetele astea care până ieri păreau atât de departe de noi, fetele astea care păreau o ţară străină…” Ei bine, cine nu-şi doreşte să călătorească în străinătate?! Mai ales când este bogat, puternic şi (încă) potent! Or, chiar prima călătorie din carte ne aduce în faţa ochilor nu atât o ţară străină – e vorba de Coreea de Sud –, cât un trup fraged de fată: „Întregul ei corp se luptă încă să răzbată în afară, buzele, sânii, coapsele, întregul ei corp nu s-a hotărât să se oprească, să se pietrifice, să se macine. Nu ai văzut niciodată ceva atât de pârguit în toată viaţa ta”.



Trec peste scena „secerişului”, de mare rafinament, pentru a cădea în plină economie de piaţă: „Nu vrei cu adevărat să te opreşti din ce făceai, dar consideri că (…) nu ai plătit ca s-o faci pe ea să se simtă bine, că ar trebui să primeşti lucrul pentru care ai plătit efectiv”.

Alte peste 200 de pagini sunt pline de asemenea fete, care mai de care mai dulci, ca un cozonac de stafide, pentru a culmina cu povestea seducătorului sedus de fiica unor prieteni, relatată cu de-amănuntul. Nu atât scenele fierbinţi ale acesteia, numeroase, cât acea „noapte ca nici o altă noapte din viaţa ta” aşează romanul lui Nic Kelman alături de capodoperele genului, cum ar fi, de pildă, Frumoasele adormite ale lui Yasunari Kawabata.

Citez un mic fragment, spre edificare: „…când ea a adormit, ai stat pur şi simplu lângă ea, ţinându-i trupul tânăr strâns lipit de al tău, cât de strâns ai putut. Mirosind-o. Privind în gol pe întuneric. Pur şi simplu ai stat aşa toată noaptea. Treaz. Fără să te mişti. (…) N-ai vrut să iroseşti nici o clipă în care să te bucuri de senzaţia aceea pe care erai aproape sigur că nu o încercaseşi niciodată şi te îndoiai că vei mai avea vreodată ocazia să o simţi. Senzaţia aceea că eşti viu”.
Acum, ce-ţi încurcă să fii şi tu, dacă nu un autor, cel puţin un cititor cu trecere la Fete?

19 sept. ’11
XS
SM
MD
LG