Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Trivializarea literaturii de dragul evenimenţialului


Charlotte Roche
Charlotte Roche

Noul roman semnat de o diletantă: Charlotte Roche „Rugăciunile pîntecului” dezbătut de toată presa serioasă, deşi criticii îl detestă din punct de vedere literar.




Toată presa germană vorbeşte despre Charlotte Roche. Vorbeşte aşa de parcă s-ar afla în faţa unui miracol săvîrşit la nunta din Canaan, cînd apa fusese transformată în vin. Cam aşa decurge şi

discuţia despre noul roman semnat de Charlotte Roche, intitulat „Schoßgebete” - „Rugăciunile pîntecului”. Este cel de-al doilea roman al fostei moderatoare a unor emisiuni difuzate de canalul muzical Viva. Roman tipărit într-un tiraj aproape incredibil de 500.000 de exemplare.

Primul ei roman, apărut în 2008, sub titlul „Feuchtgebiete” -„Zone umede”, tradus la scurtă vreme şi în limba franceză („Zones humides”, trad. de Claire de Oliveira, Paris, Anabet, 2009), a fost vîndut în peste 2 milioane de exemplare.

Paradoxul fenomenului Roche constă în faptul că mai toţi criticii serioşi au demonstrat că autoarea este o diletantă, că scriitura ei suferă de nişte deficienţe stilistice majore, că subiectele tratate sunt absolut banale şi se pierd în locuri comune şi vulgarităţi infantile.

Rugăciunile pîntecului”, apărut la editura Piper din München, prezentat ca roman, nu este nimic altceva decît o reluare a unor descrieri erotice şi sexuale, încadrate de o povestire de inspiraţie autobiografică precum mărturiseşte autoarea însăşi într-un clip publicitar lansat, bineînţeles, de către nişte profesionişti care l-au plasat pe youtube.



„În cartea mea este vorba despre o tînără femeie în vîrstă de 33 de ani, ca şi mine. Ea e cam nebună. Este căsătorită, are un fiu vitreg. De ce nu este ea întreagă la minte nu dezvălui eu acum. Asta trebuie să aflaţi citind cartea. [...] Dar pentru că nu se descurcă ea trebuie să facă o terapie.”

În acest stil banal de prezentare este scrisă şi cartea. Cei care au cumpărat romanul ori au făcut-o dintr-un impuls de voaierism facil sau, pur şi simplu, ca să se dea intelectuali. Povestirea cu nuanţe autobiografice se concentrează asupra unei întîmplări personale tragice.

În timp ce autoarea s-a deplasat în 2001 împreună cu cei trei fraţi ai ei la nunta ei, au avut un accident de maşină. Cei trei fraţi au murit. A refuzat să acorde atunci un interviu unui ziar de bulevard, ceea ce a declanşat un conflict între cele două părţi. Ziarul respectiv a lansat ulterior o adevărată campanie de denigrare contra autoarei, acuzînd-o de pornografie după apariţia primului ei roman. Acuzaţiile au avut un efect contrar intenţiilor de răzbunare jurnalistică, contribuind la creşterea popularităţii lui Charlotte Roche.

Romanul „Rugăciunile pîntecului” tratează şi terapia la care se supune figura centrală a cărţii. Asta cu scopul de a depăşi trauma pierderii fraţilor accidentaţi mortal.

Faptul că publicaţii serioase din Germania, de la „Frankfurter Allgemeine Zeitung” la „Süddeutsche Zeitung”, de la „Tageszeitung (taz)” la „Der Spiegel” şi „Die Zeit” s-au ocupat de acest roman, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru critica literară.

Comentariile şi interviurile legate de o carte de o banalitate strigătoare la cer trivializează literatura de bună calitate. Deşi mulţi comentatori s-au distanţat de „opera” pseudo-literară dezbătută, fără voia lor au adus astfel evenimenţialului un tribut, transformîndu-se în agenţi ai unei autoare pe care, în sinea lor, o detestă.
XS
SM
MD
LG