Linkuri accesibilitate

Grav e faptul că societatea moldovenească pare paralizată, anemică, incapabilă să se mobilizeze împotriva pericolelor.




Într-un roman memorabil al lui Victor Erofeev este un episod tragi-comic. Doi amici ajung lîngă turnul Ostankino din Moscova. Unul dintre ei se caţără în vîrful turnului şi începe a scruta de sus urbea imensă. Cel rămas jos îl întreabă ce vede. Şi cel cocoţat îi zice că vede un thriller. Cel de jos se arată nedumerit şi atunci omuleanul din vîrful turnului precizează: Rusia e un thriller!

Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan


Mă gîndesc uneori, stimaţi ascultători, că şi de pe acoperişul Spitalului Republican din Chişinău personajul acela ar fi zărit un thriller în desfăşurare. Păi, nu au fost oare ultimii 20 de ani un adevărat thriller pentru mulţi moldoveni? Am avut parte, pe durata independenţei, de o sumedenie de poveşti îngrozitoare, iar dacă stau să mă gîndesc mai bine, deja simplul fapt că trăieşti aici e sinonim cu pericolul. Dacă eşti un simplu muritor aici, nu prea poţi să-ţi plănuieşti viitorul. El e incert, tot aşa cum incert e şi viitorul protagoniştilor dintr-un thriller.

Din noianul de ştiri înfiorătoare care ne sînt livrate zilnic de mass-media cu generozitate – omoruri, violuri, tîlhării, banditisme - una mai cu seamă m-a răvăşit. Cadavrul unui nou-născut a fost găsit într-o pungă lîngă scara unui bloc de pe strada Miron Costin din capitală. M-a tulburat ştirea asta nu doar pentru că ea e înfiorătoare în esenţa ei, ci şi fiindcă am recunoscut, din reportaje, locurile în care am copilărit. Punga cu cadavrul copilului fusese lăsată în ograda învecinată cu blocul în care am trăit cea mai mare parte a vieţii. Miron Costin, fosta Karl Marx, e strada copilăriei mele care a devenit, iată, o prelungire a thrillerului autohton.

Fireşte că lucruri înfiorătoare se întîmplă pretutindeni, chiar şi în societăţile prospere. Grav de-a dreptul e faptul că societatea moldovenească pare paralizată, anemică, incapabilă să se mobilizeze împotriva pericolelor. Noi nu prea ştim ce vrem şi încotro mergem, noi ne-am baricadat, obosiţi şi înrăiţi, în fortăreţele noastre familiale şi nu vrem să înţelegem că pericolul le poate oricînd distruge. Noi mai construim oare ceva împreună?
XS
SM
MD
LG