Linkuri accesibilitate

Sunt unii care speră ca, după reforma administrativ teritorială şi modificarea Constituţiei, România să se numească republică guvernamental-prezidenţială, aducând cuplul în faţa altarului, să-l spele de păcate.



Chiar şi după lunga vară fierbinte a vacanţei, parlamentarii români sunt obosiţi. Cară pe umeri poveri invizibile pe care nu le pot pune, cum s-au obişnuit, în cârca şoferilor, secretarelor, portarilor şi nici măcar a alegătorilor. Urmează un an de foc pentru aleşi. Îi vedem obosiţi din prima zi, cu priviri pierdute şi fără chef. La anu' au un bacalaureat pe care, dacă numărul fotoliilor din parlament va scădea iar alegerile locale şi generale se vor comasa, unii dintre ei îl dau degeaba, rămânând şi „fără coledzi”, şi fără speranţa să prindă următorul tren electoral. Că nu mai au altul decât peste patru ani.

România: Republica Guvernamentală România



Cine-i indignat că parlamentarii moţăie în loc să parlamenteze nu le-a văzut agendele. Politicienii, se ştie, au personalităţi multiple, prin urmare şi agende multiple care se bat cap în cap. În viaţa de zi somnolează pe băncuţă şi nu-i trezeşte decât şeful de grup, să bage cartela. Parlamentarul are o agendă pe care o primeşte săptămânal în cutiuţa sa poştală de la Secretariatul Camerei. Dacă te uiţi pe agenda din această săptămână, te apucă ameţeala. Moara de vorbe a parlamentului ar trebui să macine zilnic sute de legi.
Oameni modeşti, ca de obicei, parlamentarii sunt mulţumiţi cu ce au deocamdată. Nu ar vrea să schimbe nimic astăzi, ci mâine.

Grosul este format din pachetele de urgenţă, adică sutele de ordonanţe şi hotărâri venite de la guvern, pe care politicienii nici nu ar mai trebui să le mestece şi nici să le digere. Nu e de mirare că mulţi vorbesc în somn. Pe lângă acestea, mai e şi agenda partidului. Coaliţia guvernamentală care, din respect pentru Traian Băsescu, nici nu mai are vise personale, ci reia obsesiv visele de aur ale preşedintelui, vrea să ciuruiască harta ţării, constituţia şi viitoarele alegeri locale şi parlamentare. La rândul lor, cei din opoziţie au şi ei ambiţiile lor, curios de asemănătoare cu ale preşedintelui: şi ei vor să reducă numărul parlamentarilor la 300, să nu fie decât un tur de scrutin şi să interzică migraţia politică. Oameni modeşti, ca de obicei, parlamentarii sunt mulţumiţi cu ce au deocamdată. Nu ar vrea să schimbe nimic astăzi, ci mâine. Pe agenda lor personală e un singur punct: supravieţuirea. D-aia trăiesc de azi pe mâine.

Însă până mâine, parlamentarii mai au o noapte. Iar viaţa lor de noapte este mult mai activă. E drept că tot în băncuţe, tot la televizor şi tot plină de vise, dar de data asta cu prim-planuri meşteşugite, să le arate alegătorilor că sunt oameni în carne şi oase. Din spuma acestor discursuri iese bine spălat patriotismul pur şi înălţător ca Afrodita, răsar neaoşismul şi mândria naţională, fâlfâind ca drapelul lui Avram Iancu. Băile de mulţime se fac seara, în public, şi au un „ce” iniţiatic, când se dezgolesc politicienii de caracter să-i vadă musafirii din platou şi noctambulii dependenţi de televiziune.

Între noapte şi zi, parlamentarii nu par să aibă grija zilei de mâine. Şi nici măcar a zilei de azi. Oamenii lui Emil Boc au grijă de toate, că d-aia sunt guvernanţii şi guvernantele României. Nu mai e loc pentru alţii. Ei repară străzi, alocă bani, taie sau dau: ajutoare, prerogative locale sau speranţe. Sunt eficienţi. Te desfiinţează sau te înfiinţează dintr-un pix şi o ştampilă. Sfânta treime a democraţiei este ipostaziată în România doar de guvern, poate din pricini de criză, de agendă secretă sau doar pentru că are cheile împărăteşti ale bugetului. Celelalte două feţe ale democraţiei, justiţia şi legislativul, sunt, cum spuneam, obosite de atâta plictiseală. Sau poate că sunt timorate de mareea neagră a ordonanţelor guvernamentale, speriate de pumnul de fier îmbrăcat în mănuşi Gucci care le răvăşeşte agendele sau de valizele Vuitton cu care sunt cărate fondurile europene către cotloanele partidului. Guvernul a pus stăpânire pe celelalte puteri ale statului care fie-l maimuţăresc din respect (e cel cu bani din familie, nu?), fie-l combat într-o doară, visând să câştige alegerile viitoare ca să ajungă la butoane. Nu viaţa de zi cu zi a celor guvernaţi, ci guvernarea în sine a ajuns o obsesie colectivă, abuzată zilnic de coaliţia majoritară, dar vehement şi flămând dorită de politicienii opoziţiei. Şi sunt unii care speră ca, după reforma administrativ teritorială şi modificarea Constituţiei, România să se numească republică guvernamental-prezidenţială, aducând cuplul în faţa altarului, să-l spele de păcate.
XS
SM
MD
LG