Linkuri accesibilitate

Un clasament al celor care au avut de câștigat și de pierdut de pe urma celui mai devastator atac petrecut pe teritoriul Americii din întreaga istorie a acestei țări.



La împlinirea a 10 ani de la atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001, redactorul șef al biroului de la Washington al Europei Libere, Christian Caryl a întocmit un clasament al celor care au avut de câștigat și de pierdut de pe urma atacurilor. Un rezumat de Alexandru Eftode.

Cine a câștigat?

1. Complexul industrial-militar al Statelor Unite


Anii de după 11 septembrie 2001 au marcat cea mai amplă expansiune a sectorului american de securitate națională de după Războiul Rece. În decurs de un deceniu, Statele Unite au cheltuit peste 7 trilioane de dolari pentru Ministerul Apărării, serviciile de informații și războaiele din Irak și Afganistan (de exemplu, numai bugetul serviciilor de informații s-a dublat în ultimii zece ani).


Înființarea Ministerului Securității Interne a reprezentat cea mai mare reorganizare în structura guvernului federal de la cel de-al doilea război mondial. Multe detalii rămân, însă, necunoscute din cauza unei extinderi pe măsură a culturii secretului. În investigația America Strict Secret, ziarul ”Washington Post" a dezvăluit că 854,000 de oameni au acces astăzi la date clasificate și că, după 11 septembrie, pentru activitățile serviciilor secrete au fost construite la Washington și zonele învecinate 33 de clădiri speciale. “Împreună ele ocupă un spațiu de aproape trei ori mai mare decât Pentagonul, de 22 mai mare decât clădirile Capitol Hill, sau aproape 1 milion 600 de mii de metri pătrați”.

2. Iranul

În timpul luptelor din anii 1990 pentru controlul în Afganistan, talibanii în marea lor majoritate suniți au masacrat afganii șiiți și au ucis 10 diplomați iranieni aflați în nordul țării. Așa încât Teheranul a fost cât se poate de mulțumit să vadă răsturnarea guvernului talibanilor de către americani în toamna lui 2001. Liderii Republicii Islamice au fost chiar și mai mulțumiți când noul guvern de la Kabul al președintelui Hamid Karzai a inclus membri marcanți ai Alianței Nordice (inclusiv mulți tadjici vorbitori de persană care primiseră ajutoare iraniene în timpul perioade îndelungate de rezistență anti talibană). În 2003, când trupele americane au intervenit în Irak și l-au răsturnat pe Saddam Hussein, guvernul iranian a avut din nou motive de bucurie. Saddam, omul care declanșase în 1981 războiul de opt ani între Irak și Iran, era cel mai mare inamic al Iranului. Guvernul său condus de partidul Baath a fost înlocuit cu membri marcanți ai comunității irakiene majoritare șiite. Mulți dintre ei locuiseră în Iran sau se bucuraseră de alte forme de sprijin iranian timp de decenii înainte de intervenția americană. Toate acestea au sporit considerabil influența Iranului pe plan regional pe fundalul continuării programului nuclear iranian.

3. Firmele de securitate private

Înainte de 11 septembrie 2001, în lume existau doar câteva firme de securitate private care ofereau servicii în teatrele de război și activau, de regulă, departe de ochii lumii. Dar în ultimul decenii ele s-au transformat într-o întreaga industrie de miliarde de dolari. Aceasta extindere a ridicat semne de întrebare dacă este judicios să fie transferate unor firme private funcții pe care le îndeplinea odinioară doar armata.


În timpul războiului din Irak, numele companiei Blackwater a devenit sinonim cu folosirea iresponsabilă a armelor așa încât firma a trebuit să-l abandoneze (poartă acum misterioasa denumire “Xe”). În anul viitor, Departamentul de Stat urmează să dubleze numărul firmelor de securitate private cu care lucrează în Irak (de la 2700 la 5500). Desigur, 11 septembrie 2001 a fost o ”binefacere” pentru industria de securitate în sens larg. Au beneficiat numeroși actori, de la producătorii de scanere pentru aeroporturi până la producătorii sticluțelor în care pasagerii sunt obligați să-și pună șamponul pentru a trece controlul înainte de îmbarcare.

4. Vladimir Putin

Fostul agent KGB Vladimir Putin a ajuns președinte odată cu cel de-al doilea război purtat de Rusia împotriva rebelilor islamiști din republica nord-caucaziană separatistă, Cecenia. Înainte de 11 septembrie 2001, numeroase guverne occidentale criticau Rusia pentru atacurile împotriva rebelilor, între care folosirea nediscriminatorie a bombardamentelor și tirurilor de artilerie și ”dispariția” multor tineri ceceni. Legăturile dintre unii separatiști și Al Qaida se bucurau de mult mai puțină atenție. Însă după atacurile de la New York și Washington, numai aceste legături păreau să mai conteze. Kremlinul și Casa Albă au căzut de acord să facă schimb de informații și să coopereze în Afganistan, iar criticile americane împotriva încălcării drepturilor omului în Rusia s-au redus subit și semnificativ. Alți dictatori din fosta Uniune Sovietică, în special în țările central asiatice învecinate cu Afganistanul de asemenea au jucat cartea amenințării teroriste pentru a primi sprijin american. Deseori, nevoia de a menține liniile de aprovizionare pentru campania din Afganistan a prevalat asupra îngrijorărilor privitoare la drepturile omului.

5. Ateiștii

În timpul Războiului Rece, oponenții comunismului în Occident își etalau credința, fapt care complica propovăduirea ateismului. Priveliștea agresivității motivată religios oferită de atacurile de la 22 septembrie a oferit însă un argument solid celor care denunță credința drept o superstiție.


Filosoful Daniel Dennett, fizicianul Stephen Hawking și jurnalistul Christopher Hitchens l-au folosit pentru a ataca cultele. Ateistul proeminent Richard Dawkins a vândut două milioane de exemplare ale cărții sale "The God Delusion", un succes greu de imaginat înainte de începutul ”Războiului contra Terorismului”. Cu toate acestea, ateiștii încă se confruntă cu o anumită dificultate: Islamul rămâne religia care se extinde cel mai rapid în lume, iar marea majoritate a americanilor continuă să cultive credința în Dumnezeu.

6. Robotica militară

Înainte de sfârșitul secolului trecut, industria aviatică americană a construit aparate de zbor fără pilot ghidate de la distanță, care foloseau tehnologii de comunicații și informaționale avansate pentru a spiona ținte greu accesibile în locuri îndepărtate. Apoi, cuiva i-a venit ideea să instaleze pe aceste aparate de zbor rachete. Zece ani mai târziu, forțele aeriene americane antrenează astăzi mai mulți operatori ai aparatelor controlate de la distanță decât piloți obișnuiți. Succesele obținute de Statele Unite cu ajutorul acestor aparate a generat o explozie în industria robotică militară la nivel global, aflată pe cale să schimbe însăși natura războiului.

7. Turcia

Chiar dacă Turcia a avut câteva probleme răzlețe cu proprii islamiști, deceniul scurs după 11 septembrie 2001 a fost pentru ea un urcuș lent, dar sigur. Guvernul islamistului moderat Recep Tayyip Erdogan aflat la putere din 2003 s-a bucurat de o perioadă de puternică creștere economică. Turcia a folosit-o pentru a-și întări poziția de singura țară din Orientul Mijlociu extins în stare să îmbrățișeze progresul, chiar dacă își accentuează în același timp rădăcinile islamice. Erdogan a reușit să mențină Turcia în NATO, chiar dacă turcii s-au opus Statelor Unite în unele chestiuni (cum ar fi refuzul de a permite tranzitul trupelor americane pentru intervenția în Irak din 2003). De asemenea, Turcia și-a întărit legăturile cu țări ca Iranul și Siria, în paralel cu relațiile mai strânse cu Uniunea Europeană și Rusia.
Disfuncționalitățile de după 11 septembrie în țări ca Pakistanul și Arabia Saudită au ajutat Turcia să se remarce ca un exemplu al rezonabilității în lumea islamică.

8. Puterea executivă din Statele Unite

În săptămânile care i-au urmat lui 11 septembrie, Congresul a adoptat două legi care au acordat Casei Albe puteri sporite pentru războiul împotriva rețelei teroriste Al Qaeda. Prima, Autorizarea Folosirii Forței Militare îl împuternicește pe președinte să ”folosească întreaga forță necesară și potrivită” împotriva teroriștilor, oferindu-i în esență mână liberă să acționeze după bunul plac.


Cea de-a doua, numită USA Patriot Act, a oferit guvernului federal puteri sporite la urmărirea propriilor cetățeni cu scopul prevenirii unor noi atacuri. Pe parcursul ultimilor zece ani, Curtea Supremă și Congresul au lipsit în mare parte ramura executivă de împuternicirile dobândite în faza incipientă a ”Războiului contra Terorismului”, dar nu de toate. Chiar dacă președintele Obama a stopat politici ale predecesorilor, inclusiv pe cea care permitea forme de tortură la interogarea suspecților de terorism, administrația actuală a prelungit unele prevederi ale USA Patriot Act. El își menține dreptul la o interpretare largă a noțiunii de secret de stat și a continuat operațiunea CIA care folosește aparate de zbor nepilotate în Pakistan, cu un control public minim.

9. WikiLeaks

Principala lovitură a acestui portal de dezvăluiri pe internet, anume publicarea a sute de mii de depeșe secrete ale diplomației americane despre războaiele din Irak și Afganistan n-ar fi avut loc dacă nu exista un ”Război contra Terorismului” care se fie scos la lumină. Fondatorului WikiLeaks, Julian Assange îi place să se compare cu Daniel Ellsberg, cel care a dezvăluit secrete ale Pentagonului și despre care spune că a oprit de unul singur Războiul din Vietnam (contribuția Viet Cong-ului nu contează pentru Assange).

10. Leopardul zăpezilor din Afganistan

Trei decenii de război nu au avut cum să ajute mediul din Afganistan. O rază de lumină a răzbătut prin norul de probleme ecologice ale Afganistanului vara aceasta, când agenția de protecție a mediului a aprobat o listă de 33 de specii protejate de stat, inclusiv leopardul afgan al zăpezilor. Guvernul nu poate face mare lucru pentru a asigura aplicarea legilor, dar orice pas mic ajută (talibanii nu și-ar fi bătut capul probabil cu așa ceva). Și recenta creare a unui parc național în provincia Bamiyan întărește speranța că natura din Afganistan își poate lua în sfârșit un răgaz după ani de despădurire și epuizare a resurselor.

Cine a pierdut?

1. Familiile celor uciși la 11 septembrie 2001


2996 de oameni și-au pierdut viața în atacurile de la 11 septembrie. 1300 de copii au ajuns orfani în acea zi. În zece ani scurși de atunci, la New York au fost identificate rămășițele a doar 1629 de oameni morți în turnurile gemene, adică sub 60 la sută din numărul total. Restul se consideră oficial dați dispăruți. Atacurile teroriste au distrus viața a mii de oameni care nu-și mai pot reveni. Nu este surprinzător că 500 de rude ale victimelor au dat în judecată compania familiei Bin Laden și prinții saudiți, cerând despăgubiri de o mie de miliarde de dolari. Scopul: să se împiedice finanțarea unor atacuri teroriste similare în viitor.

2. Al Qaida

Rețeaua teroristă a reușit să aplice o lovitură enormă Statelor Unite și economiei americane, dar organizatorii atacurilor nu au întrevăzut consecințele faptelor lor. În declarațiile făcute în anii 1990, Osama bin Laden s-a referit la atacul sinucigaș din 1983 în Liban, care l-a făcut pe Ronald Reagan să retragă trupele americane din acea țară, precum și bătălia de la Mogadishu din 1993 care a dus la abandonarea operațiunii americane de menținere a păcii în Somalia. Bin Laden credea că americanii sunt mișei care nu pot răspunde la scară largă. În rezultat, amplul atac al Statelor Unite în Afganistan în săptămânile de după 11 septembrie l-au luat prin surprindere iar nucleul rețelei Al Qaeda nu a reușit de atunci să-și recapete echilibrul. Osama bin Laden este mort. Cel care a planificat atacurile de la 11 septembrie, Halid Şeic Mohamed este prizonierul Statelor Unite. Nenumărați agenți ai Al Qaida au fost uciși sau capturați, reducând organizația la umbra a ceea ce a fost odinioară. Din nefericire, ideile care au alimentat-o supraviețuiesc.

3. Pakistanul

Tensiunile religioase și politice alimentate de atacurile de la 11 septembrie și de reacția Statelor Unite nu au afectat mai puternic vreo altă țară decât Pakistanul. În ultimii 10 ani, peste 30 de mii de pakistanezi au murit în atacurir teroriste, inclusiv fosta șefă a guvernului Benazir Bhutto și numeroase alte figuri proeminente din politică și cultură. Atacurile americane asupra ascunzișurilor jihadiștilor din regiunile tribale ale Pakistanului au trezit reacții anti-occidentale în rândul pakistanezilor și au amplificat amenințările cu jihadiste și așa pronunțate. O radicalizare în spirală amenință însăși integritatea Pakistanului. Marea majoritate a pakistanezilor sunt probabil mai preocupați de dezvoltarea economică decât de politică. Dar ei au avut puțin de câștigat de pe urma miliardelor de dolari transferați de Statele Unite Islamabadului după 11 septembrie 2001, mare parte din care au fost cheltuiți de armată.

4. Familiile militarilor americani

Peste 6 000 de militari americani și-au pierdut viața în războiul Statelor Unite contra terorismului, iar alți 43 de mii au fost răniți. Mulți dintre cei răniți s-au ales cu traume cerebrale sau și-au pierdut membrele în exploziile minelor amplasate de insurgenți pe drumurile din Irak și Afganistan. Avalanșa de răniți a supraîncărcat sistemul de sănătate pentru veterani. Povara amplelor operațiuni din străinătate asumate de Statele Unite după 11 septembrie 2001 este purtată în mod disproporționat de numărul relativ redus al americanilor înrolați în armată și familiile lor. Numeroși militari de rând au petrecut multiple rotații în teatrele de război, creând dificultăți enorme pentru familiile rămase acasă. Prin contrast, americanii civili au făcut în acest război puține sacrificii comparabile cu cele ale militarilor.

5. Orașul New York


La New York, în turnurile gemene au murit 2753 din cei aproape 3 mii de oameni care și-au pierdut viața la 11 septembrie 2001. Dintre new-yorkezii decedați 343 erau pompieri, iar 60 polițiști. Oameni din 70 de țări se numără printre victime, reflectând caracterul multicultural al New Yorkului. Alți 422 de mii de locuitori ai orașului au manifestat simptome ale stress-ului post-traumatic. Mii dintre primii participanți la operațiunile de salvare la Ground Zero - pompieri, medici și asistenți de urgență și alții - par să sufere de afecțiuni la plămâni și cancer din cauza inhalării prafului toxic de la prăbușirea clădirilor. Sute de bolnavi au murit de la atacuri până astăzi, dar numărul deceselor cauzate de consecințele directe ale lui 11 septembrie 2001 este greu de stabilit. New Yorkul a suferit și în plan economic. A trebuit să accepte miliarde de dolari ca fonduri de urgență de la guvernul federal timp de doi ani după atacuri. Se estimează că orașul a pierdut 100 de mii de locuri de muncă în deceniul scurs de la 11 septembrie. Este inutil să se mai menționeze vidul rămas în relieful New Yorkului în locul celor două turnuri.

6. Musulmanii moderați

Musulmanii din Statele Unite și Marea Britanie au fost nevoiți să se confrunte cu o serie de atacuri din ură și acuzații furioase în urma lui 11 septembrie 2001. Multe organizații musulmane s-au desolidarizat public de Al Qaida și acțiunile acesteia, dar opinia publică occidentală s-a concentrat în schimb pe sentimentul anti-occidental puternic din multe țări islamice, o reacție la intervenția politică și militară americană în Orientul Mijlociu și Asia de Sud. Există însă numeroase indicii că atitudinea musulmanilor față de Al Qaida și aliații acesteia s-a alterat constant pe parcursul anilor, nu în ultimul rând din cauza faptului că mai ales musulmanii au murit în nenumăratele atacuri sinucigașe din Irak și Afganistan. Site-rile jihadiste irosesc astăzi multă energie pentru a se plânge pe neputința de a racola noi recruți. Polarizarea generată de 11 septembrie și reacția Americii a umbrit aspirațiile moderate ale multor musulmani până la Revoluția Verde din Iran din 2009 și recenta Primăvară Arabă, care au arătat că numeroși tineri musulmani din lumea întreagă resping violența și terorismul și pledează în schimb pentru schimbare politică pașnică.

7. Călătorii cu avionul


Înainte de 11 septembrie 2001, numai 10 la sută din bagaje la zborurile interne din Statele Unite erau verificate în vederea depistării armelor sau explozibilului. La cinci săptămâni după atacuri, președintele Bush a promulgat o lege pentru verificarea obligatorie a tuturor bagajelor. Pasagerii din Statele Unite obișnuiți numai cu scanări fugitive, au trebuit să treacă la alt regim - să vină la aeroport cu ore înainte de zbor, să-și scoată încălțămintea, centurile și sticlele cu apă din bagajele de mână înainte de a fi supuși unor cercetări minuțioase. Așa cum autoritățile americane au cerut verificări asemănătoare la zborurile către Statele Unite din afară, aceste inovații s-au răspândit în întregul sistem internațional de transport aerian de pasageri. Nu doar în aeroporturi, dar și la bordul avioanelor a început o nouă eră a vigilenței, uneori justificată cum a arătat cazul din decembrie 2009, când pasagerii au descoperit și împiedicat să-și ducă planul la îndeplinire un potențial atacator cu explozibilul în lenjerie. La sol, efectele sunt discutabile. Recentele testări ale securității aeroporturilor de către jurnaliști întreprinzători au arătat că doritorii încă mai pot trece de verificări cu numeroase lucruri interzise.

8. Hawalas

Aceste rețele informale și anonime folosite pentru tranzacții financiare în mare parte din Orientul Mijlociu și Asia de Sud nu au fost niciodată urmărite cu atâta intensitate în trecut. Dar dezvăluirea faptului că Al-Qaeda a folosit uneori rețelele hawala pentru a transfera bani în vederea desfășurării operațiunilor a schimbat situația. În Afganistan, forțele speciale americane au intervenit împotriva principalelor rețele pentru a opri fluxurile financiare către traficanții de droguri și insurgenți. Ministerul american de finanțe a exercitat presiuni la Dubai și alte centre financiare din Golf pentru a adopta legi mai aspre împotriva spălării banilor. Serviciile de informații americane au folosit tehnici de urmărire electronică pentru a se asigura că banii transferați prin Hawalas sunt obținuți legal.

9. Pacifiștii

Pacifiștii nu au dispărut, dar le-a venit mai greu să-și apere punctul de vedere într-o eră în care grupările teroriste folosesc tactica atacurilor sinucigașe asupra civililor fără apărare. În Statele Unite, un val de sentimente patriotice răbufnite după 11 septembrie i-a motivat pe mii de americani de vârsta studenției să aleagă înrolarea în armată, nu protestele anti-război. Pacifiștii rămași sunt respectați anume pentru faptul că mai există în ciuda sorții potrivnice. Denumirea unei grupări înființate de familiile celor morți în atacurile din 2001 spune multe: ”Familiile lui 11 Septembrie pentru un Viitor Pașnic”.

10. Arabia Saudită

Osama bin Laden s-a asigurat că majoritatea atacatorilor care au deturnat avioanele la 11 septembrie erau cetățeni saudiți, știind că acest lucru va complica relația regatului cu Statele Unite. Parțial, acest calcul a funcționat. În timp ce Washingtonul și Riad-ul și-au continuat relația mai mult sau mai puțin la fel ca în trecut, opinia publică americană s-a îndreptat împotriva Arabiei Saudite. 11 septembrie 2001 a pus în lumină sprijinul financiar al saudiților pentru multe grupări extremiste din lume, precum și asupra Wahhabismului practicat de saudiți, o doctrină islamică deosebit de aspră față de drepturile femeilor. Înainte de 11 septembrie, nimănui în lume nu-i păsa, de pildă, că femeilor saudite nu li se permite să conducă mașina. Chiar dacă direcția către reforme capătă sprijin în lumina Primăverii Arabe, radicalii cu mentalitate Al Qaida care înfierează obiceiurile decadente ale familiei regale saudite încă rămân populari, iar viitorul monarhiei saudite nu pare neapărat luminos.
XS
SM
MD
LG