WikiLeaks, Moldova şi transparenţa guvernării

Situl Internet WikiLeaks a dat din nou publicităţii peste 250 de mii de documente secrete sau confidenţiale ale Departamentului de stat american. Primele documente, publicate în decembrie, erau verificate şi editate de patru mari publicaţii internaţionale: New York Times, El Pais, Der Spiegel şi The Guardian. De această dată, documentele sunt publicate în forma originală, ceea ce a determinat cele patru mari publicaţii să condamne drept iresponsabilă decizia lui Julian Asange, iniţiatorul paginii WikiLeaks. Mai mult, „Jurnalişti fără frontiere” a anunţat că nu mai sprijină WikiLeaks. Printre noile documente sunt şi unele referitoare la Moldova. Aduc ceva nou, pot submina credibilitatea unor politicieni, sunt mai mult decât bârfe? Liliana Barbăroşie a stat de vorbă cu mai mulţi editorialişti:

Dezvăluirile WikiLeaks, Moldova şi transparenţa guvernării

Nicolae Negru de la Jurnal de Chişinău găseşte informaţiile publicate de WikiLeaks interesante şi „aproape” credibile. „Aproape” pentru că nu trebuie să uităm că ele reprezintă de fapt un punct de vedere asupra unor realităţi, şi nimic mai mult:

„Aceste documente corespondează oarecum, dacă putem să spunem aşa, cu realitatea. Să ne referim chiar la vizita lui Marian Lupu la Moscova. Despre această vizită a scris presa, a fost publicată chiar şi o fotografie cu el pe un aeroport din Moscova, dar el zicând că e la Budapesta. Găsim confirmarea în aceste documente şi la speculaţiile dinaintea alegerilor din iulie 2009 precum că partidele din alianţă au examinat posibilitatea să meargă în alegeri pe liste comune. Există şi alte confirmări, cum ar fi, de exemplu, scrisoarea cu Iurie Roşca. De fapt, totul ce a spus la întâlnirea cu ambasadorul american Iurie Roşca, domnia sa a scris în Flux – despre spionajul rusesc, scenariile de asasinare a sa, despre mafie, despre Valeriu Pasat. Adică, să spunem că există ceva nebulos în ele nu am putea. Nou iată pentru mine personal a fost scrisoarea despre întâlnirea lui Marian Lupu cu Pulbere (preşedintele Curţii Constituţionale, Dumitru Pulbere), deci asta este nou, dar pare să corespundă cu realitatea. Noi trebuie să ne dăm seama că aceste documente reflectă o expunere, a unui dialog dintre un ambasador şi politicienii moldoveni. Şi mai trebuie să ţinem cont că politicianul nostru una poate declara public, iar alta într-o discuţie privată. În aceste documente noi, iată, vedem comportamentul real al politicienilor noştri.”

La rândul său, istoricul şi analistul politic Octavian Ţicu vede în WikiLeaks o invitaţie la reflecţie. Cel mai curios lucru care se întâmplă în Republica Moldova în legătură cu aceste dezvăluiri, mai crede Octavian Ţicu, este graba cu care majoritatea politicienilor au încercat să nege veridicitatea acestor informaţii:

„WikiLeaks-ul a făcut posibilă percepţia democraţiei într-un alt fel decât pînă acum şi de fapt sloganul WikiLeaks-ului, ca atare, „Ajutaţi să facem guvernarea mai transparentă” este o lozincă care se reflectă şi în cazul Republicii Moldova. Pentru că multe dintre supoziţiile de aici se confirmă în cazul Republicii Moldova. Pentru noi este un exerciţiu de reflecţie destul de important, pentru că demonstrează că există posibilitatea de a face o guvernare mai transparentă. Majoritatea acestor mărturisiri reflectă de fapt criza politică profundă în care ne aflăm…”

Dar ce consecinţe pentru lumea politică de la Chişinău ar putea avea publicaţiile WikiLeaks.

Iată cum răspunde la această întrebare Nicolae Negru:

„În cel mai rău caz, aceste document îi vor sili pe unii politicieni să se comporte mai civilizat şi să se gândească de două ori înaite de a spune ceva.”

Şi punctul de vedere al istoricului Octavian Ţicu:

„Pe de o parte sigur că ne-am fi aşteptat la consecinţe spectaculoase, dar pe de alta, vedem că chiar şi în SUA, lucrurile acestea nu s-au răsfrânt decât asupra conducerii WikiLeaks. Dacă comparăm cu anul 1974, când Nixon datorită unei astfel de scurgeri de informaţii a fost demis, acum acuzaţii mult mai grave nu s-au soldat cu nimic. Dezvăluirile vor continua, iar încercarea unei democraţii de a-şi proteja actul de guvernare demonstrează limitele democraţiei ca atare. Dar eu personal am văzut în WikiLeaks o emanaţie de democraţie, o capacitate a democraţiei de a se reproduce ca atare, pentru că într-un alt context aceasta nu ar fi posibil. Încercaţi să vă imaginaţi că se întâmplă aşa ceva în Rusia sau China…”