Luni
Deşi teoretic sînt în vacanţă, m-am obişnuit de ani buni, să muncesc. Aşa că îmi încep dimineaţa, alergînd 5 km în curtea şcolii băiatului meu, pentru că sala de sport de la minister e închisă în zilele de odihnă.
Citesc apoi ştirile, în linişte, fără să fiu deranjat la telefon, ceea ce se întîmplă mai rar. Încerc să ţin pasul cu noutăţile interne şi externe, în special cu cele din domeniul militar. Astăzi războiele se cîştigă altfel...
Mai tîrziu merg la repetiţia pentru concertul festiv dedicat aniversării a 20-a de la crearea Armatei Naţionale. E un eveniment important pentru fiecare dintre noi, cei care de ani buni ne-am angajat să stăm „La straja pămîntului străbun” şi de aceea nu trebuie să ne scape niciun amanunt. Au fost puse la punct ultimile detalii, milităreşte, astfel încît programul să fie cu adevărat de excepţie.
Marţi
Încă o zi „liberă”, dar pentru mine cu o agendă încărcată. Important e că familia mea s-a obişnuit cu acest program pe care-l am de 22 de ani şi îi sunt recunoscător.
Particip la conferinţa internaţională „20 de ani de la formarea organismului militar naţional”. Constat cu satisfacţie că tematica militară se bucură de interes în lumea academică. Am avut invitaţi de onoare, primul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, care a semnat decretul de creare a Forţelor Armate, foşti miniştri ai Apărării, academicieni. Cu această ocazie a fost prezentat şi Albumul „Armata Republicii Moldova”. Conceput ca o carte de vizită a armatei, albumul prezintă istoria evoluţiei organismului militar pe parcursul celor 20 de ani de existenţă.
După prânz, merg împreună cu familia la ţară - avem două zile de naştere, ocazie rară pentru mine să-mi văd rudele adunate la o masă. A fost o sărbătoare pe cinste, cu mese pline şi vorbe bune.
Miercuri
Este e Ziua Limbii Romane şi fiecare o sărbătoreşte cum consideră necesar. Cred că cel mai corect mod de a o omagia, este să vorbim corect. Provin dintr-o familie de
studierea limbii romane în armată este o prioritate.
alolingvi, aşa că venind acasă, din armata moldovenească, am redescoperit limba ţării mele şi n-a fost uşor. În situaţia mea au fost mai mulţi militari, de aceea studierea limbii romane în armată este o prioritate.
Organizăm cursuri de limba romană, astfel ca cei care nu o cunosc să înveţe şi să se poată integra în armată. Implicăm societatea civilă, aducem profesori de limbă română care vin cu metodici eficiente de studiere şi acest lucru îmi permite să spun că sîntem pe drumul cel bun.
Joi
Copiii merg la şcoală. Sînt un părinte mîndru,
pentru că am cu ce - am investit în educatia lor şi am aşteptat rezultate pe măsură. Cînd am fost la studii în Statele Unite, i-am luat cu mine, ca să „guste” din sistemul educaţional american, o oportunitate pe care nu o are fiecare. Ei au înţeles acest lucru şi au fost buni la carte. Sînt buni şi aici, în Moldova, merită lauda părinţilor.
La serviciu am o zi plină - şedinţe de planificare cu subordonaţii, după care vizita preşedintelui interimar, Comandantul Suprem al Forţelor Armate, Marian Lupu, la Ministerul Apărării. Cei mai buni militari au fost decoraţi cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la crearea Armatei Naţionale. În calitate de comandant al armatei, ştiu cît de important e să ai sprijinul conducerii ţării în realizarea unor proiecte şi pot să afirm că astăzi Armata Naţională beneficiază de o asemenea susţinere.
Vineri
Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, iar ziua de azi se anunţă a fi consistentă. Merg mai întîi la postul public de televiziune „Moldova 1”, la o emisiune în direct, ca să prezint „raportul” despre instituţia pe care o reprezint.
Relaţia cu presa este pentru mine una specială. Respectul pentru jurnaliştii care-şi fac meseria corect se împleteşte cu gândul că ei ar putea să nu perceapă mesajul meu având în vedere că tematica militară nu este pe înţelesul tuturor. La fiecare întrunire din armată le spun subordonaţilor că media poate fi prietenul nostru, dacă o tratăm cu respect, şi noi am incercat sa demonstram că sîntem o instituţie transparentă. Iar dacă presa ne-a si criticat, nu ne-am supărat, am învăţat lecţia, şi am continuat să ne facem datoria. Poate si asta a contribuit ca armata sa ajunga una dintre instituţiile aflate în topul încrederii populaţiei.
Particip la concertul de la Palatul Naţional. E un spectacol care mi-a demonstrat pentru a cîta oară că patriotismul promovat de noi nu e unul steril, ci plin de substanţă, pentru cei care cu adevărat ţin la ţară şi la simbolurile ei. Vreau să cred că şi eu, ca fiecare militar, sînt o părticică a acestui simbol, numit Armata Naţională!
Sîmbătă
Ziua Armatei Naţionale. Moment special pentru cei care am făcut legămînt de credinţă cu ţara şi servim sub tricolor. Mă gândesc la parcursul tinerei armate moldoveneşti, deloc uşor, la militarii, cărora poligoanele de instrucţie le-au ţinut loc de casă, iar cantinele mobile - de masă.
La acest moment aniversar, nu avem dreptul să nu ne gîndim şi la militarii care au căzut la datorie, pe timp de pace sau de război, şi care sunt repere morale pentru noi, cei care astăzi purtăm uniformă şi tricolorul la piept.
Armata Naţională se mai identifică cu militarii rămaşi invalizi în urma misiunilor pe timp de pace, cu militarii moldoveni care au executat misiuni internaţionale, în Irak, Liberia, Sudan, Coasta de Fildeş şi care sînt şi acum la datorie pe continentul african.
Armata Naţională se identifică cu cei care astăzi stau la posturi, 24 din 24 de ore şi care poartă povara unui serviciu riscant, dar neînţeles uneori pentru mulţi dintre conaţionalii noştri. În aceste condiţii, îmi înţelegeţi probabil emoţia, cînd spun că mă simt onorat să fiu conducătorul militar al acestor oameni - modele demne de urmat şi lor se cuvine astăzi să le prezentăm onorul. La mulţi ani, Armată Naţională! 20 de ani e doar un început!
