Linkuri accesibilitate

Vlad Pohilă: „constat că nu este o preocupare a autorităţilor statului pentru funcţionarea limbii, pentru exprimarea corectă”.




Republica Moldova are o sărbătoare a limbii române. Motive de sărbătorire, însă, mai puţin, chiar şi după 22 de ani de când limba maternă a majorităţii covârşitoare a populaţiei nu mai este marginalizată; politic în orice caz…. De ce limba română rămâne încă în profundă suferinţă? De ce până şi elitele intelectuale consideră de bun gust să-şi nesocotească disciplina vorbirii, a scrisului? De ce reprezentarea publică rămâne de neînchipuit fără vestimentaţie corespunzătoare, nu însă şi fără ţinută lingvistică? Vom discuta în această dimineaţă cu reputatul publicist, traducător şi lingvist Vlad Pohilă.

Europa Liberă: Pentru tineri în primul rând, care s-ar putea să nu ştie, trebuie să precizez, dle Pohilă, că sunteţi unul dintre înaintaşii fără de care, după 1989, limba română s-ar fi înstrăinat în continuare, lent dar sigur, de populaţia Republicii Moldova. Dar poate despre ce-a fost vorbim cu altă ocazie, mai ales că, dacă te uiţi la cohortele de merituoşi apărute acum, constaţi, cum se spune, că „puţini au fost, mulţi au rămas”. Acum, însă… Starea limbii române în Republica Moldova nu se poate compara cu cea de 22 de ani în urmă. Cu toate acestea, în lista dezamăgirilor din aceste două decenii, modul în care este vorbită şi scrisă limba română, pare să fie cap de afiş. Perioada de convalescenţă a limbii a fost prea scurtă, dle Pohilă, sau tratamentul a fost cam greşit ori prost?

Interviul dimineții la Europa Liberă: cu Vlad Pohilă despre dulcea limbă română și avatarurile ei în R. Moldova


Vlad Pohilă: „Cred că tratamentul nu a fost dintre cele mai
Lingvistul Vlad Pohilă în studioul Europei Libere

reuşite. 20 de ani este o perioadă suficientă şi să ne gândim la ceilalţi 20 de ani când Basarabia s-a aflat în cadrul României Mari şi s-au produs schimbări spectaculoase.

La drept vorbind, şi în aceşti 20 de ani s-au produs metamorfoze impresionante la noi, s-au extins cu mult funcţiile limbii române aici.

Aspectul mai trist este că în continuare se simte o indiferenţă faţă de limba română, de starea ei, a majorităţii populaţiei, cu mare regret o spun şi poate, în primul rând, din partea tineretului. Mulţi nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă importanţa primordială a limbii pentru existenţa unei naţiuni şi a fiecărui individ în parte.”

Europa Liberă: De ce grija vorbirii curate, aş spune chiar sănătoase, devine atât de greu o grijă personală, de igienă intelectuală personală chiar a cetăţenilor, indiferent de statutul lor social?

Vlad Pohilă
: „Eu cred că aici e vorba de o ştirbire a demnităţii umane şi naţionale, care a fost călcată în picioare atâta timp. Să spunem tinerii la care ne-am referit şi cu care am început, şi e normal să fie aşa, arată o grijă deosebită faţă de vestimentaţie, faţă de felul cum ies în lume, nu însă şi de faţă de felul cum vorbesc, or a vorbi corect este o necesitate, o obligaţie.

Poetul Grigore Vieru spunea că este o obligaţie civică,
Nu poţi delimita demnitatea umană de cea naţională.

patriotică, de a vorbi corect. Mulţi nu vor să accepte aceasta considerând că a vorbi este o chestiune secundară şi fiecare face cum poate. Avem un exemplu de mai multe decenii al balticilor. În ţările baltice a vorbi corect era şi este o chestiune de demnitate naţională; eu zic şi de demnitate umană. Nu poţi delimita demnitatea umană de cea naţională. Asta mi se pare că e problema problemelor la noi.”

Europa Liberă: Când e vorba de limbă nu poţi să nu te orientezi spre nişte modele de ţinută intelectuală pe care să le imiţi sau să le urmezi. Nu poţi, de exemplu, să nu te molipseşti de modul de a vorbi al unui idol politic. Ce este de făcut însă dacă, în cazul politicienilor, deseori, este vorbită nu româneasca, ci un fel de ştăbească, nomenclaturească sau deputăţească, cum spunea cineva?

Vlad Pohilă:
„Desigur că nu prea avem modele însă, iarăşi, raportat la perioada de 20-15 ani în urmă şi aici avem nişte schimbări în bine. Problema cu modelele pe care ar trebui să ni le ofere politicienii nu este numai a noastră, este pretutindeni. Din grabă sau din interesul de a se manifesta, în primul rând, ca nişte reprezentanţi ai puterii, oameni tari, politicienii, în majoritatea lor absolută, neglijează acest aspect al unei exprimări corecte, demne de urmat.”

Europa Liberă: Cine ar putea fi acel model incontestabil care să fie râvnit şi urmat cu respect? Mă refer la Republica Moldova. Un interpret faimos ar putea fi ? Pentru că e un noroc imens să întâlneşti vreunul care nu torturează cu seninătate limba lui maternă…

Vlad Pohilă:
„Îmi pare rău, dar nu pot să numesc nici măcar un personaj dintre politicieni care m-ar încânta prin felul cum vorbeşte, prin atenţia şi grija de a se exprima, nu numai la Chişinău dar şi la Bucureşti, unde starea limbii este alta, ea se află în largul ei acolo, la noi întotdeauna a fost strâmtorată într-o prigoană continuă. Cu regret, politicienii nu ne oferă nici la acest capitol modele.

Din fericire însă avem alte modele, avem teatrul, avem deja posturi de televiziune, posturi de radio, Europa Liberă oferă un model, vreau să vă felicit cu această ocazie şi pentru că ne aflăm chiar în ziua limbii române. Avem, sigur că da, sunt licee, sunt alte instituţii, unde limba română, grija faţă de ea, este pusă în capul mesei.”

Europa Liberă: Tratamentul pentru suferinţa grea a limbii române ar trebui să vină de la autorităţi, instituţiile statului prin politici chibzuite. Din acest punct de vedere, cum stau lucrurile din punctul Dvs. de vedere?

Vlad Pohilă: „Bineînţeles, nu sunt bine puse la punct aceste politici. Cu regret, iarăşi, constat că nu este o preocupare a autorităţilor statului pentru funcţionarea limbii în sensul mai larg, pentru exprimarea corectă, deşi există pârghii şi modele nu numai în ţările baltice, cu care noi avem un destin similar, dar şi în ţările civilizate. Franţa, de exemplu, a avut mereu grijă de limba franceză, ocrotind-o de influenţa masivă a englezei.

În situaţia noastră, când presiunea limbii ruse este încă devastatoare, desigur că ar trebui să fie luate nişte măsuri pentru a îngrădi circulaţia limbii ruse în detrimentul românei, care istoriceşte a fost defavorizată, rusa având un alt prestigiu istoric, aşa cum are în lume engleza.”

Europa Liberă: Dle Pohilă, în acelaşi context, luând în consideraţie că recent a fost reluat un incident legat de examenul de limbă română la BAC de către minorităţile etnice, cum vedeţi lucrurile din acest punct de vedere? De ce până acum există, nu vreau să zic nepăsare, dar dezinteres în cazul multor tineri şi profesori, dacă doriţi, sau funcţionari, de a învăţa limba?

Vlad Pohilă:
„Dacă e să spunem lucrurilor pe nume, la noi nu că ar fi un dezinteres, dar e o atitudine neglijentă şi chiar agresivă de respingere a limbii române.”

Europa Liberă: Dar nu putem pune toate pe seama acestor minorităţi, pentru că există şi reversul medaliei, dle Pohilă, nu?

Vlad Pohilă:
„Desigur, începem de la noi, pentru că neglijenţa şi atitudinea sfidătoare se vede în primul rând de la noi şi la o bună parte din populaţie, astfel încât problema limbii noastre ne vizează, în primul rând pe noi. Totuşi, nu trebuie să ne ascundem după deget, e o atitudine, în general, sfidătoare a rusofinilor, a nevorbitorilor de limbă română, să vedeţi că sunt foarte mulţi în acest spaţiu, totuşi, românesc, pentru că la acelaşi BAC au picat foarte mulţi tineri şi la matematică, nu s-a vorbit deloc de chestia asta şi nici nu s-a pus problema să fie reluat acest examen la matematică sau chimie. Pe când la română, să vedeţi că se poate da în ea cu copita. Asta e... ”

Europa Liberă: Ce părere aveţi despre cei pentru care vorbitul şi scrisul sunt o meserie, mai ales la televiziuni? Pentru că există destule critici că aceştia ar
Pentru noi limba română este un instrument de muncă, dar limba trebuie să fie şi o pasiune, trebuie să fie mai mult decât o pasiune, o dragoste şi aş zice eu o bucurie...

fi, deseori şi mai degrabă, răufăcătorii limbii, decât promotorii ei…

Vlad Pohilă:
„Nu cred. Totuşi, încerc să fac o corectare. Pentru noi limba română este un instrument de muncă, să spun aşa. Dar dacă ne limităm numai la asta atunci e trist, pentru că limba trebuie să fie şi o pasiune, trebuie să fie mai mult decât o pasiune, o dragoste şi aş zice eu o bucurie, cea mai mare, dar desigur şi o durere, cea mai mare, atunci când este agresată, când este neglijată. Astfel încât o abordare personală, cu mai multă atenţie, şi de aici se naşte şi bucuria de a utiliza limba, de a te exprima, de a căuta nuanţele şi aspectele frumoase, pentru că sunt atât de multe.

Mulţi nici nu înţeleg că atunci, prin 1988-1989, mulţi au descoperit splendorile limbii române, când s-au dărâmat nişte bariere. Acum, când româna a devenit mai liberă, când există un acces nelimitat la cărţi, la altă surse de informare, de apropiere de limba română, s-a uitat.

Noi, am crescut într-o perioadă de interdicţii şi în multe sensuri româna era mărul oprit, căutam acest măr, şi atunci când ziceam că l-am descoperit în toată splendoarea îl ţinem ca pe o comoară fără de preţ. Alţii nu au această bucurie şi îmi pare rău de cei care nu o pot avea.”

Europa Liberă: Mulţumim, domnule Pohilă. Publicistul, traducătorul şi lingvistul Vlad Pohilă a avut amabilitatea să fie alături de noi în această dimineaţă.
XS
SM
MD
LG