Linkuri accesibilitate

Absența surîsului și a peștelui proaspăt de pe litoral trebuie analizate împreună, întrucât nu se mai întâlnesc nicăieri într-o asemenea combinație culturală.”




Observatorul strain care in mod implauzibil ar esua pe coasta româneasca a Mării Negre ar fi in mod inevitabil surprins de doua fenomene rare: primul este o posaceala permanenta, afisata temeinic de intreaga populatie; cel de-al doilea este extrema dificultate - prin anumite parti ale litoralului chiar imposibilitatea - de a mânca pește proaspat.

Jurnal de corespondent: Dan Alexe (Bruxelles/Vama Veche)


Dan Alexe mai surîde
Cele doua fenomene, nesurîsul si absenta peștelui proaspat de pe litoral, par nelegate intre ele; ele trebuie insa analizate impreuna, intrucat nu se mai intalnesc nicaieri intr-o asemenea combinatie. Pe de o parte, posaceala a devenit un fel de marca faciala nationala.

De la pontifii culturali bucuresteni, pana la fetele cu piercing si iPhone 4 infipt in slip, toata lumea are aceeasi expresie permanent ofensata. Pe litoralul românesc, expresia generala de totem bosumflat, cu pielea tatuata si infulecator de shaorma devine uneori chiar nelinistitoare.

Din aceasta perspectiva a comunicarii minimaliste si a absentei zambetului in contactele sociale, nu este o surpriza ca de la Mamaia pana in Vama Veche, pentru a marca extremele geografice si socio-culturale ale litoralului, restaurantele ofera peste tot aceeasi hrana anosta si prefabricata, care ignora produsele mării. Acolo unde acestea exista pe meniu, e vorba in general de ingrediente importate, iar nu de peste proaspat din Marea Neagra.

E adevarat, produsele bune ale marii trebuie pescuite, trase… din mare, iar nu aduse si decongelate de la bulgari sau de la greci. Pe de alta parte, problema cu zambetul este ca implica in mod inutil atat de multi din muschii fetei. Enciclopediile medicale ne spun ca pentru a produce un surîs folosim nu mai putin de 17 din muschii fetei. Pentru români, care si-au facut din shaorma de pui industrial compresat noua mancare nationala, efortul implicat in zambet (sau in gatitul mancarii bune) e inutil, asa incat comunicarea se petrece in general cu fețele inchise si ofuscate, in vreme ce mancarea se rezuma la umplerea burtii cu produse industriale.

Prostul gust culinar e intretinut chiar de catre clientii trendy ai restaurantelor. Am intalnit distinsi reprezentanti nesurazatori ai „elitelor" bucurestene, care nu faceau distinctie intre somn si somon, si care, chiar daca ar fi facut-o, nu stiau ca niciunul din acesti pesti, pe care ii infulecau decongelati si rau pregatiti, nu traieste in Marea Neagra.

Chiar si „elitele”, cu expresia lor afisata grav-ofensat, traiesc intr-o cultura in care, desi marea e la indemana, nimeni nu se sinchiseste de pește si nimeni nu distinge soiurile de pește. E adevarat, stim ca dacii nu navigau, dar intr-o tara cu atatea sute de km de litoral si care vrea sa atraga turisti sofisticati, ignoranta totala intr-ale produselor mării ar trebui sa dea de gandit si sa starneasca analize culturale… eventual insotite de un zîmbet.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG