Linkuri accesibilitate

Muncă, forfotă şi întrebări retorice, în preajma Zilei Independenţei


Vlad Mircos

Vlad Mircos

Jurnalul săptămânal al compozitorului şi muzicianului Vlad Mircos


Luni

Ascult Radio „Europa Libera”. Rețin știrea despre apariţia unor panouri publicitare cu sloganul: „Sunt cetăţeanul Republicii Moldova şi mă mândresc cu aceasta! 20 de ani e abia un început!”. Această afirmaţie s-ar potrivi, poate, pentru reprezentanţii partidelor politice de la noi, care s-au tot succedat la guvernarea acestei ţări năpăstuite şi care timp de 20 de ani au dus-o din bine în şi mai bine. Dar ei nu reprezintă toţi cetăţenii Republicii Moldova...


Jurnalul săptămânal al lui Vlad Mircos



Vlad Mircos
E cam multă ipocrizie şi falsitate în textele şi imaginile de pe toate aceste panouri, precum şi în forfota ce domneşte privind sărbătorirea aniversării a 20-a de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova. Majoritatea oamenilor însă îşi caută de treabă şi nu-şi umflă pieptul de mândrie că sunt cetăţeni ai acestei ţări. Trec pe la Casa Radio, unde particip la repetiţia orchestrei simfonice dirijate de maestrul Gheorghe Mustea. Două din lucrările mele, înregistrate recent, vor răsuna în concertele susţinute de acest colectiv, fapt care mă bucură în mod deosebit. Am avut o întâlnire de creaţie si cu o tânără interpretă, care a îndrăgit una din piesele noi scrise. Sper să fie de bun augur acest început de colaborare. Seara am continuat lucrul la un proiect muzical început în zilele de weekend.

Marţi

Asist la o nouă repetiţie a orchestrei simfonice în timpul căreia a fost descifrată o lucrare nouă. În drum spre casă m-am întâlnit cu un textier. Mi-a lăsat datele de contact, în speranţa unei colaborări pe viitor. Seara, ca de obicei, am lucrat la calculator, instalând o bibliotecă de sunete orchestrale. Câteva din ele le-am şi plasat în noul meu proiect muzical. Apoi am telefonat la ţară, pentru a-i ura noapte bună fiului Cristian-Laurenţiu, aflat toată vara la bunei. S-a obişnuit deja, ca în fiecare seară să ne povestească cum şi-a petrecut ziua, după care să ne ureze „somn uşor, vise bune, vise plăcute, vise colorate...” Îi este dor de noi...

Miercuri

Vlad Mircos
Ucraina sărbătoreşte 20 de ani de independenţă. Autorităţile de la Kiev au decis, însă, spre deosebire de cele moldoveneşti, să anuleze parada militară, care ar fi costat circa 20 milioane de dolari. Suntem oare noi mai bogaţi decât Ucraina, care are un teritoriu de câteva ori mai mare decât al nostru, are ieşire la mare, munţi, zăcăminte naturale, industrie şi agricultură dezvoltată etc.?... Retorică întrebare. Drumul spre serviciu a fost anevoios, deoarece am fost nevoit să merg în centru pe jos. Bulevardul Ştefan cel Mare era ocupat pentru repetiţia paradei militare. Traversam Piaţa Marii Adunări Naţionale şi, nu ştiu de ce, dar nu mă prea încântă priveliştea militarilor în uniforme de paradă şi cea a maşinilor blindate lustruite.

Merg la Radio Moldova. Am suprapus pe o fonogramă înregistrată recent cu orchestra simfonică vocea solistei Rodica Ciobanu, grupul feminin din Capela Corală „Moldova” şi solo-ul de saxofon interpretat de Alexei Litvin. A trebuit să fiu, împreună cu regizorul Veaceslav Butucel, deosebit de atent la intonaţia vocală şi calitatea interpretării, pentru ca rezultatul final să fie unul cât mai reuşit. E o onoare şi o mare responsabilitate să colaborez cu maestrul Gheorghe Mustea şi un colectiv din circa 70 de muzicieni cu studii de conservator şi experienţă îndelungată de muncă, care pot aprecia la modul adecvat calitatea şi nivelul de profesionalism al unei lucrări. Seara, după serviciu, a urmat ca de obicei lucrul asupra unui proiect muzical. Discuţia telefonică de la 22.30 cu fiul ne-a amintit că e timpul să mergem la culcare...

Joi

Am pus la punct ultimele nuanţe cu privire la întâlnirea din 27 august a absolvenţilor promoţiei a XX-a, din care fac parte şi eu, cu profesorii la care am studiat, la 25 de ani de când am absolvit Şcoala medie din Antoneşti, Cantemir. Am fost plăcut surprins, când cei mai mulţi din foştii mei colegi au fost de acord sa ne revedem după atâta amar de vreme. O parte au rămas în localitatea de baştină, iar marea majoritate s-a împrăştiat prin lume... M-am bucurat să aud la telefon vocile mirate şi plăcut surprinse ale foştilor profesori, care au acceptat cu bucurie invitaţia noastră. Sper să fie o întâlnire de suflet...

Vineri

Vlad Mircos
Iată că am ajuns cu bine la acest sfârșit de săptămână, care precede o mică vacanţă de sărbători. Voi merge la ţară, dar voi fi şi la Chişinău, în „turnul meu de fildeş”, metaforic vorbind. Ziua a trecut destul de repede, într-un ritm intens de muncă. Spre seară am luat autocarul spre satul de baştină. Fiul a rămas surprins să mă vadă, deoarece nu-i spusesem când vin. S-a bucurat, dar s-a şi întristat un pic, deoarece va trebui să plece de la bunei, unde pe parcursul a trei luni s-a obişnuit cu un alt ritm de viaţă, şi-a făcut prieteni de joacă, etc. Trebuie să meargă ultimul an la grădiniţa...


*
Vlad Mircos. Născut la 28 martie 1969 în satul Antoneşti, raionul Cantemir. A studiat la catedra „Muzicologie şi Compoziţie” a Academiei de Muzică din Chişinău, activând ulterior în calitate de cercetător ştiinţific la Academia de Ştiinţe a Moldovei, precum şi în calitate de consultant în Direcţia Teatru, Muzică, Instituţii de Spectacol şi Uniuni de Creaţie a Ministerului Culturii. În prezent, deţine funcţia de consilier al directorului general al Studioului „Moldova-Film”. Este compozitor, muzicolog, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova, membru al Uniunii Oamenilor de Creaţie din Moldova, autor a circa 100 de articole de cronică muzicală în presa periodică din Republica Moldova şi România, autor a numeroase lucrări instrumentale, orchestrale, corale şi cântece de muzică uşoară, membru al juriului la diverse concursuri de muzică uşoară naţionale şi internaţionale din ţară şi străinătate.
XS
SM
MD
LG