Linkuri accesibilitate

Independența și dilemele ei: Transnistria, identitatea națională și cadrul geopolitic...


Anatol Țăranu și Cornel Ciurea în studioul Europei Libere

Anatol Țăranu și Cornel Ciurea în studioul Europei Libere

Punct și de la Capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi: Anatol Țăranu și Cornel Ciurea.






,,Luați atâta suveranitate câtă puteți duce”, spunea pe timpuri Boris Elțin, adresându-se periferiilor federale, ca să-și fortifice ratingul. Asta după ce Federația Rusă dăduse startul zisei parade a suveranităților, la care s-a aliniat și Republica Sovietică Socialistă Moldovenească în speranța că va putea duce în spate suficientă suveranitate ca să scape de stigma copilului de bogdaproste.

Punct și de la Capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi


Peste un an a urmat proclamarea independenței, care, constatăm astăzi, s-a dovedit a fi nu numai un propulsor, dar și o povară, exact așa cum spunea Elțin. La împlinirea a două decenii de la proclamarea independenței, rămâne în vigoare întrebarea: oare câtă suveranitate putem duce? Astăzi vom căuta răspunsul la această întrebare împreună cu istoricul și politologul Anatol Țăranu, fost deputat, semnatar al Declarației de independență a Republicii Moldova și cu politologul, profesorul universitar, Cornel Ciurea.

Moderatorul emisiunii, Vasile Botnaru, la una din dezbaterile PRO TV
Europa Liberă: Întrebarea îndrăznesc s-o formulez poate de o maniera mai radicalistă și no-jubiliară, non-festivistă, dar necesară. Înțeleg oare oamenii că pentru independență trebuie să și plătești?


Trebuie să strângi cureaua. Dacă te declari independent tebuie să fii pregătit să plătești, de exemplu, 400 de dolari mia de metri cubi de gaz, să fii pus în anticamera Uniunii Europene și nu în capul mesii pe loc de nănași, cum și-ar imagina unii moldoveni. Traian Băsescu chiar acum s-a gîndit să le spună moldovenilor că nu poate să dureze la nesfârșit așteptarea Europei. Și vă întreb pe Dumneavoastră dacă după 20 de ani oamenii că independeța are cel puțin două fațete? Domnule Țăeanu?

Anatol Țăranu:
,,Eu cred că de obicei societatea este diversă, diverse segmente în mod diferit recepționează situațiile. Dar majoritatea covârșitoare a oamenilor desigur că nu doresc să plătească costurile independenței și nu prea înțeleg de ce ar trebui să facă lucrul acesta. Majoritatea populației se conduce de preceptul că trebuie să trăiască bine.

Noi, care ieșim dintr-o societate paternalistă, trabuie să fi conștienți de faptul că oamenii de decenii sau poate chiar și de secole au fost educați într-o anumită modalitate de percepție a vieții. Ei așteapta ca lucrurile să vină ca de la sine, sau cel puțin de la stat.

Noi nu avem dezvoltată în societate cultura caracteristică pentru societățile occidentale, unde inițiativa privată este una supremă. La noi lucrurile stau invers. Și de aici majoritatea populației crede că costurile trebuie să le plătească cineva, nu ei.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea?

Cornel Ciurea:
,,În Republica Moldova nu există un

sentiment și o conștiință a suveranității asumate. Acest lucru poate fi ușor explicat prin faptul că nu a existat o tradiție a statalității în țara noastră. De exemplu, în Georgia există un toast tradițional – ,,Pentru Patrie”, sau ,,Pentru independență”. În Republica Moldova nu există așa ceva.

Noi întotdeauna ne-am zbatut între suveranitate, care a
întotdeauna ideea de imperiu ne-a fost mai dragă decât cea de suveranitate..

venit în țara noastră ca un cadou, și imperii – otoman, după asta rus, acum e imperiul european, îl putem vedea sub această formă. Și întotdeauna ideea de imperiu ne-a fost mai dragă decât cea de suveranitate.

Și este regretabil acest lucru, pentru că suveranitatea, independența sunt, după cum am spus, un cadou nesperat care ne-a fost dat. Dar nu conștientizăm acest lucru și înclinăm spre o existență care depinde de altcineva.”

Europa Liberă: Dar la începuturi intelectualii au încercat să convingă prin anumite leiluri ale independenței și chiar au atras chiar mase largi în Piața Marei Adunări Naționale. Vedem acum rememorate acele cadre documentare, când foarte multă lume se părea că a prins gustul acestor valori și beneficii ale independenței. Domnule Țăranu, atunci ei erau inconștienți, hipnotizați? Sau acum au fost hipnotizați ca să uite despre acele valori?

Anatol Țăranu:
,,În teritoriile în care este prezent Partidul Național cred că foarte conștient au luptat pentru independență. Alta e că a fost un număr infim de oameni, care înțelegeau acest lucru, iar masele largi care au fost atrase - eu am explicația mea: revoluția democratică care s-a început în Uniunea Sovietică în anul 1999, taman la 200 de ani de la marea revoluție franceză -, această revoluție s-a întâmplat desigur nu grație eforturilor moldovenilor.

A fost o revoluție care a fost provocată de reforma conservatistă, pe care a întreprins-o etajul de sus al Partidului Comuniștilor, care a încercat în acest fel să salveze sistemul socialist care falimenta. Însă această reformă conservatistă nu a fost stăpânită de promotorii ei și până la urmă ea a evoluat într-o revoluție democratică. Și iată această revoluție nu a fost în mare parte opera moldovenilor, dar ceea ce s-a întâmplat mai departe, această revoluție democrtică a provocat o altă acțiune, o mișcare de eliberare națională, o mișcare naționalistă care deja în mare măsură este opera moldovenilor.


Noi de fapt am asistat, începând cu anul 1989 la o revoluție dedublată - una democratică, dar în interiorul căreia foarte repede au început să se dezvolte germenii unei revoluții de eliberare națională și această dedublare a revoluției a dus la aceea că în partea sa covârșitoare Republica Moldovenească susțineau revendicările principale ale revoluției democratice.

Ei au început puțin câte puțin să se detașeze de această mișcare revoluționară, fiindcă nu se regăseau în ceea ce se numea mișcarea națaională. Și iată această nesincronizare a celor două revoluții a provocat foarte multe probleme cu care ne confruntăm și astăzi.”

Europa Liberă: Domnule Țăranu, ca pe un istoric vreau să vă întreb: când și cum s-a întâmplat că lozinca unionistă a fost retrasă, ca să nu spunem compromisă? Toată lumea spune că în momentul semnării Declarației existau două curente puternice. Unii vroiau să semneze Declarația de Independență ca să zădărnicească unirea. Ceilalți erau convinși că Declarația de Independență este un pas, o trambulină spre unire. Or, această unire până la urmă a făcut deservicii, spun foarte mulți oameni acum, la 20 de ani de la declarația independență. Unul din exemplele grăitoare, relevante este traiectoria făcută de Iurie Roșca, care de la unionism vehement, a bătut în retragere și a devenit un statalist convins.

Anatol Țăranu:
,,Eu cred că cazul lui Iurie Roșca este unul totuși particular și necesită o analiză aparte. N-ar trebui din cazul lui Iurie Roșca să facem deducții generaliste. Ideea unionistă în Republica Moldova persistă și astăzi, așa cum a existat în proporții mult mai mici în anul 1989 și era caracteristică doar pentru un grup foarte restrâns de oameni, de intelectuali.

Iar acest avânt revoluționar care exista pe atunci îi făcea pe mulți oameni să fie toleranți față de această idee, pe care ei pur și simplu nu o înțelegeau și nici nu puteau s-o înțeleagă. Câteva generații au fost educate într-o românofobie crasă și altă reacție nu putea exista. Întrebați când s-a făcut această detașare? Cred că ea a existat dintotdeauna.

Alta e că unionismul din faza romantică a trecut într-o fază
ideea unionistă în R. Moldova a avut și partea sa extrem de pozitivă pentru că a contribuit la ceea ce se numește căutarea și găsirea identității noastre adevărate.

mai pragmatică a zilelor de astăzi și ideea unionistă există și astăzi ca o soluție de dezvoltare pentru Republica Moldova pe viitor. Cu toate că unii vorbesc că unionismul ne-a provocat foarte multe probleme, dar eu cred că ideea unionistă în Republica Moldova a avut și partea sa extrem de pozitivă pentru că a contribuit la ceea ce se numește căutarea și găsirea identității noastre adecvate, identității noastre adevărate.

Și în acest sens procesul încă nici pe de parte nu s-a terminat, este foarte greu să judeci despre unionism în condițiile când procesul este încă în derulare și nu și-a găsit încă formele sale finale.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, dar cum se împacă unionismul cu independența, unionismul fiind de fapt o nouă dependență?

Cornel Ciurea:
,,E adevărat și aceasta a fost problema originară a democrației noastre. Unionismul a fost o cale spre afirmarea independenței, dar nu putea să ducă până la capăt. O existență independentă nu acceptă unirea cu un stat vecin. Și această contradicție ne-a prins pe noi din prima clipă a existenței noastre. În această contradicție s-au regăsit toți oamenii care s-au aflat în Marea Piață Adunări

Naționale, dar și liderii politici, care foloseau ideile și valorile românești pentru afirmarea identității și spiritualității noastre ca neam, dar nu erau pregătiți să facă pasul următor, să ducă ideea și valorilor române până la concluzia finală, până la realizarea actului unirii.

Și din păcate acest blestem în fond ne urmărește pe parcursul acestor 20 de ani. Ideea unirii nu dispare, dar ea anulează ideea de independență. Și toate partidele politice, care jonglează sau chiar sunt sincer atașate la valorile românești se află prinse în această capcană.”

Anatol Țăranu: ,,Ideea unirii a evoluat pe parcursul acestor ani și atunci când s-a spus că ideea unirii poate să fie realizată în cadrul Uniunii Europene, în cadrul aderării Rrpublicii Moldova la Uniunea Europeană, unde nu există hotare, sau hotarele politice sunt diminuate până la maximum, astăzi putem să vorbim deja despre o idee a unirii, care diferă foarte mult de ceea ce a existat în 1989. Asta este una la mână.

Și mai pe urmă foarte clar trebuie să definim ce înseamnă noțiunea de unire. Iarăși vreau să mă refer la ceea ce a spus colegul meu. Dacă e să vorbim despre unirea politică – da, așa este. Asta ar însemna dispariția statului moldovenesc. Însă unirea în sensul unificării spiritualității, care de fapt este una și aceeași, unirea ca asumarea identității adevărate a moldovenilor de dincoace de Prut, păi în acest sens unirea indiscutabil este un proces benefic.”

Europa Liberă: Domnule Țăranu, dar după 20 de ani există teste, pe care nu le trece nici clasa politică, dar nici societatea. Și vă dau cel mai recent exemplu – povestea cu Istoria românilor, nu s-au găsit suficiente vorbe ca să nu deranjeze partenerii politici, ca să nu deranjeze societatea, ca să nu deranjeze Președinția de la București.

Anatol Țăranu:
,,Mai degrabă este o neînțelegere. Actuala guvernare, cu toată deosebirile ei de guvernarea comunistă, în fond a moștenit și unele percepte ale comuniștilor. Vă aduceți aminte de Voronin, fraza lui celebră – înainte de a vorbi despre limbă, trebuie să pui ceva pe limbă. Iată această percepție este una profund eronată. Anii aceștea au demonstrat că interdependența este inversă.


Înainte ca să pui ceva pe limbă, trebuie să rezolvi problemele identitare, dar aceasta înseamnă că trebuie să fii capabil să te descurci și în problema limbii. De aici vin și toate celelalte probleme, iar guvernarea actuală, după toate probabilitățile pur și simplu permite ca să fie dusă de curentul cotidianului și nu încearcă să elaboreze un concept strategic de dezvoltare a societății noastre, care trebuie să aibă în calitate de problemă vitală, în calitate de problemă centrală ceea ce este legat de identitate.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea?

Cornel Ciurea:
,,Eu cred că este un gest surprinzător, care a trezit reacții legitime, dar deocamdată nu este clar până unde se va merge. În fond am aruncat unul din principalele stindarde ale mișcării patriotice și trebuie să găsim explicații pentru acest gest. A fost o simplă neatenție? A fost o încercare de a fi în consonanță cu valorile europene? Sau a fost altceva la mijloc? În fond asemenea gesturi reprezintă, cum am spus, o aruncare de drapel în timpul bătăliei. În sensul acesta, iarăși spun, nemulțumirile președintelui Băsescu cred că sunt legitime.”

Europa Liberă: Încercam să insinuez că dacă un test elementar ca Istoria românilor a dat peste cap strategiile de comunicare ale guvernării, mă tem că o unire spirituală sau valorile supreme ale independenței sunt prea complicate pentru a fi explicate publicului larg, jurnaliștilor. Revin la întrebarea dacă alte subiecte complicate ale independenței au fost puse la punct cu ocazia jubileului? Dacă s-a făcut un inventar, cum ar fi fost normal, al beneficiilor și al sacrificiilor care vin odată cu independența?

Anatol Țăranu:
,,Acest inventar îl facem și noi în cadrul acestei emisiuni. Nu știu în ce măsură poți oficial să elaborezi un asemenea document sau asemenea percepție.”

Europa Liberă: Dar nu e vorba de document, de discursuri publice. În loc să se discute despre culoarea ciorapilor, să se discute despre filozofia statală.

Anatol Țăranu:
,,Iată aici avem probleme, aveți perfectă dreptate. Din păcate, guvernanții noștri sunt axați pe o altă problematică. Deseori le scapă niște lucruri strategice, iar asta înseamnă că guvernăile care s-au succedat de la 1991 nu au fost capabile să prioritizeze necesitățile acestei țări și ale acestei societăți în dezvoltare. Societatea moldovenească în fond este una foarte specifică, nu prea o să găsim analogii în Europa în acest sens. De aici și abordările trebuie să fie foarte specfice în ceea ce privește calea de dezvoltare, modalitățile de dezvoltarea a Republicii Moldova.

Pentru noi este important că în acești 20 de ani care s-au consumat în mare măsură nu au adus la realizarea acelor așteptări care au existat pe la începuturi și acest lucru desigur că lovește foarte grav în ceea ce se numește percepția independenței, percepția statalității Republicii Moldova. Eu cred că restanțele acestea dacă nu vor fi recuperate în timpul apropiat, mă tem că vom avea probleme. Și încă un moment la care vreau să mă refer în ceea ce privește studiul acesta al istoriei.

Istoria trebuie să se facă pentru a educa cetățeanul acestei țări, pentru a educa patriotul Republicii Moldova. Și mie mi se pare că istoria românilor, cu toate controversele acestei abordări, este unica posibilă pentru a educa adevăratul patriot al Republicii Moldova, al statului Republica Moldova, fiindcă istoria românilor înseamnă asumara unei identități adecvate. Fără această identitate niciodată nu o să existe țara.”


Europa Liberă: Domnule Țăranu, dar nu este politizatarea disciplinei? Cred că europenii încearcă să ne îndemne să învățăm istoria ca și matematica, ca și astronomia, ca și chimia. Sau nu?

Anatol Țăranu:
,,A, nu, dragă domnule Vasile, nu este așa și știi de ce? Europenii pur și simplu nu înțeleg ce se întâmplă astăzi în Republica Moldova. Ian întreabă-i pe francezi, pe germani cum au învățat ei istoria, când se constituiau statele naționale în Europa și ai să vezi că situația era completamente diferită de ceea ce se întâmplă astăzi.


Faptul că astăzi europenii au introdus astăzi istoria asta integrată, istoria de globalizare, ș.a.m.d. este absolut firească. Ei deja au depășit perioada statului național, ei s-au ridicat la un nivel cu totul diferit de ceea ce a existat de exemplu în secolul al 19-lea, în secolul națiunilor. Iar Republica Moldova, care este un stat în constituire și problema noastră este cum o să ne constituim noi? În formula unui stat național, sau în formula unui stat polietnic, o societate polietnică.

Comuniștii ne-au propus să facem o societate polietnică, dar iată că Europa ne semnalează: multiculturalismul, pe care s-a mizat atât de mult în Europa a falimentat. Nu cumva eșecul acesta trebuie să-l punem la baza statului moldovenesc? Nu trebuie să uităm că Republica Moldova continuă să fie un stat în cadrul de formare, în cadrul de constituire.

Și dacă n-o să înțelegem acest lucru și o să încercăm să atribuim Republicii Moldova perceptele unor state care de exemplu demult au depășit perioada unui stat națonal, cum sunt majoritatea covârșitoare a statelor europene, mă tem că o să dăm greș. Noi aici repetăm știi care model? Modelul Mongoliei, care putea să treacă la socialism sărind peste perioada capitalismului.”

Cornel Ciurea: ,,Totuși, nu m-aș aprofunda foarte mult în subiectele identitare, care reprezintî doar un aspect al suveranității noastre, sau a problemei suvernatății, pentru
există trei capcane pentru suveranitatea R. Moldova: chestiunea transnistreană, cea a definirii identității și cadrul geopolitic.

că ea nu poate fi realizată pe deplin. Din punctul meu de vedere există trei capcane pentru suveranitatea Republicii Moldova. Din cauza acestor capcane nu vom fi încă mult timp un stat în toată puterea cuvântului.

Prima capcană ar ține de Transnistria. Și rușii vorbesc despre capcana suveranității în acest context. Ne-am creat ca stat, dar fără teritoriu. O parte din teritoriu nu ne aparține și nu putem realiza reintregirea. Atâta timp cât Transnistria va fi în afara Republicii Moldova, sau nu va fi controlată nu putem vorbi despre existența unui stat și nu vom putea să ne respectăm propriul stat în sensul deplin al cuvântului.

O a doua capcană este cea despre care am vorbit – capcana

identitară. Am creat un stat dar toate valorile acestui stat se află într-un stat vecin, aparțin unui stat vecin. Și de aici veșnica tentație a abandonului propriului stat și mișcarea spre Vest.

Și a treia capcană este capcana geopolitică. Ne-am proclamat stat cu viziuni europene, cu orientarea înspre Vest, înspre integrarea europeană, dar geopolitic aparținem Estului.”

Europa Liberă: Dar și mental.

Cornel Ciurea:
,,Și mental, da, și cultural aparținem Estului. Și toate aceste capcane sunt capcane firești, ele nu depind de voința cetățenilor, nu are rost să acuzi populația Republicii Moldova pentru aceste vicii. Ele sunt de fapt rezultatul unei situații concrete și nu există soluții imediate pentru statalitatea noastră. Statalitatea noastră este o promisiune, de fapt. O statalitate mereu amânată.

Suntem ca poporul evreu, nu ne-am constituit încă ca stat, dar sperăm că la un moment dat, la un punct de cotitură în istoriei se va produce acastă cotitură sau formare a statului nostru. Deci trăim în această perioadă de suspendare între statalitate și altceva. Și suntem în căutarea acestor soluții, care nu vor veni în curând.”

Europa Liberă: Vreau să vă îndemn să încercăm totuși să facem un inventar al beneficiilor și eventual al sacrificiilor pe care le presupune independența. Dumneavoastră, domnule Ciurea, văd că ocoliți independența și puneți mai curând semnul egal cu suveranitatea.

Cornel Ciurea:
,,Suveranitatea este un concept mai cuprinzător, care include și independența, dar include și multe alte lucruri.”

Europa Liberă: Din păcate nu avem acuma timp să nuanțăm, pentru că Moldova și-a proclamat întâi suveranitatea, după aia independența.

Cornel Ciurea:
,,Dar în mod logic trebuia să fie invers. Modul cum formulați întrebarea – propuneți un sacrilegiu. În sine ideea de suveranitate și independență reprezintă un dar nesperat, care ne-a fost dat nouă moldovenilor. Să te gândești în termeni economici de cost-beneficiu mi se pare o misiune imposibilă. Cu toții trebuie să ne bucurăm.

Există un mare avantaj din faptul că moldovenii, un popor neobservat de nimeni pe parcursul întregii istorii, la un moment dat a devenit un stat. Sunt multe alte popoare, mult mai mari, mă gândesc la kurzi în primul rând, care nu au această fericire și doresc cu orice preț să devină un stat și nu pot să o facă.”

Europa Liberă: Sau tătarii din Rusia...

Cornel Ciurea:
,,Sau tătarii din Rusia. Deci din punctul ăsta de vedere să te gândești la costuri mi se pare, după cum am zis, strigător la cer.”

Europa Liberă: Dar eu nu am vrut neapărat costuri economice. Am vrut de exemplu beneficii în sensul că, fiind independent, poți să-ți construiești politica externă, astfel încât să te dai prieten cu cine e mai puternic, asumându-ți riscurile să deranjezi pe cineva care este la fel de puternic. În sensul ăsta mă gândeam: cu ce te avantajează când ești un stat independent?

Cornel Ciurea:
,,Eu cred că tocmai argumentul, pe care l-am înaintat anterior, de suveranitate ca un cadou nesperat, nu funcționează în cazul statului nostru. Și lumea vede mai curând dezavantajele suveranității. Dezavantaje însemnând, nu știu, frontiere și imposibilitatea de a ajunge în Europa, în Vest. Dezavantaje însemnând sărăcie mai mare în comparație cu perioada sovietică, deși e o chestie controversată.

Deci, lumea vede doar dezavantajele suveranității, deși est o contradicție, pentru că în mod normal ar fi trebuit să vorbim despre suveranitate ca despre un bine absolut. Dar oamenii încă nu au simțit această ofrandă, care ne-a fost dată, pentru că încă simt aceste contradicții despre care am vorbit – Transnistria, unirea și geopolitica.”

Europa Liberă: Dar este un număr de cetățeni, care au simțit această ofrandă. Unul dintre ei îl avem în studiou. A fost ambasador la Moscova. Dacă n-ar fu fost un stat independent, cred că domnul Țăranu nu ajungea ambasador.

Anatol Țăranu:
,,Exemplul acesta al meu într-un fel demonstrează avantajele unei suveranități. Pentru mine suveranitatea în linii mari înseamnă un lucru: poporul are dreptul de sinestătător să-și decidă soarta. Ar putea să aleagă și o cale greșită de dezvoltare, dar a făcut-o singur, prin propria sa voință.

Independența e puțin altceva: independența înseamnă de fapt constituirea unui stat național. Iar statul în societățile și în cultura europeană niciodată nu a avut o valoare intrinsecă sau - hai să spunem așa - o valoare absolută. Statele vin și dispar, popoarele rămân.

În acest sens suveranitatea desigur că este o valoare, care nu ar trebui să fie discutată. Dacă un popor nu este capabil să prețuiască suveranitatea, înseamnă că acest popor nu
cred că noi moldovenii nu în deplină măsură suntem capabili astăzi să conștientizăm valoarea a ceea ce se numește suveranitate.

prea are dreptul să existe ca o entitate. Cât privește statul: eu cel puțin personal, sunt aici mai rezervat în ceea ce privește valoarea statului ca o valoare absolută. Pentru mine statul este o chestie mai secundară. În acest sens, vorbind despre avantaje și dezavantaje, cred că noi moldovenii nu în deplină măsură suntem capabili astăzi să conștientizăm valoarea a ceea ce se numește suveranitate.

Iar independența - să vedem. Dacă vom fi capabili să folosim în deplină măsură dreptul de a fi suverani și vom fi capabili să construim un stat național, în care noi moldovenii, această parte a românimii, ne vom simți bine, inclusiv minoritățile naționale care conlocuiesc cu noi în acest spațiu, păi foarte bine, să existe acest stat. Dacă nu vom fi capabili să facem acest lucru, atunci ne așteaptă unirea politică cu România sau, nu este exclus, că ne așteaptă unirea cu o altă entitate, dar în cazul acesta al doilea poporul moldovenesc cu siguranță își va pierde suveranitatea sa națională.”

Europa Liberă: Sau va reveni la tiparele sovietice.

Anatol Țăranu:
,,Normal, despre aceasta și vorbesc. Iar contopirea cu România a statului Republica Moldova în cazul dacă o să ne asumăm identitatea noastră istorică, ar însemna nimic altceva decât o suveranitate asumată deja într-o ambianță mult mai largă.”

Europa Liberă: Celebrul vers: ,,Ca un strugure de poamă stai pe harta Uniunii” - o deplină suveranitate și independență pe ce continent ar trebui să se obțină? Înțeleg eu că pledați și Dumneavoastră pentru strugurele de poamă pe harta europeană, nu?

Anatol Țăranu:
,,Mă tem că este încă un drum lung de parcurs până la această formulă. Problema societății noastre știți în ce constă? Cu toate că foarte multă lume aici blamează ideea unirii, dar în ultimă instanță această unire stă acolo în depărtare ca o soluție salvatoare pentru Republica Moldova.

Eșuarea oricărui alt stat ar însemna o catastrofă adevărată pentru oamenii care populează acel stat, cu consecințe imprevizibile. Pentur moldoveni chestia se rezolvă într-un mod relativ bine. Nu reușește proiectul statului național dintotdeauna ne așteaptă soluția unirii politice cu România. Alta e în ce măsură minoritățile naționale ar fi de acord cu o asemenea soluție.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, strugurile de poamă pe care hartă îl vedeți?

Cornel Ciurea:
,,Totuși cred în perceptele geopolitice, că statele nu se mișcă, sau se mișcă foarte greu pe hartă. Dacă
în geopolitică statele nu se mișcă cum vor comentatorii politici și vom rămâne în continuare victimele acestor capcane și dileme.

s-a spus că suntem un strugure pe harta Uniunii, atunci cred că vom rămâne încă mult timp un strugure în această zonă. Îmi pare rău să o spun, pentru că sunt un promotor al integrării europene, dar sunt și un adept convins al regulilor geopolitice.

Repet, în geopolitică statele nu se mișcă cum vor comentatorii politici. Și din acest punct de vedere pot să spun că vom rămâne în continuare victimele acestor capcane și dileme. Vom tânji, poate, după unire ca după o soluție salvatoare, dar vom avea întotdeauna minorități care ne vor spun ,,niet”.

Vom dori reîntregirea statului, dar în același timp vom face tot posibilul ca această reîntregire să nu se producă din cauza pericolului transnistrizării. Vom dori să mergem în Uniunea Europeană și să trăim ca ei, dar vom vorbi limba rusă și vom merge des la Moscova pentru ca să ni se dea gaz, lumină ș.a.m.d.”


Anatol Țăranu: ,,Stimate coleg, ca să mă refer cu puțină ironie la remarca pe care ai făcut-o referitor la comentatorii politici. Vreau să te întreb, câți comentatori politici au prezis căderea Uniunii Sovietice prin ʼ86-87?”

Cornel Ciurea: ,,Evident, da.”

Anatol Țăranu: ,,Și încă un model - Cipru în percepția geopolitică este un stat integru, iar o parte a Ciprului este deja membru al Uniunii Europene, iar altă parte a Ciprului, care a dorit să fie dacă ar fi fost acceptată de partea grecească, devenea, era astăzi. Era de fapt statul reîntregit. Dar iată că nu s-a întâmplat acest lucru din cauza ciprioților greci.”

Cornel Ciurea: ,,Păi își Ciprul își are propriile sale capcane. Din cauza acestor lucruri Republica Moldova va ava de învățat această lecție a suveranității și va trebui să uite de soluțiile mântuitoare, pentru că ele nu sunt accesibile, ele există doar în teorie. În practică, noi suntem condamnați să existăm ca un stat ciuntit și acest lucru va dura o perioadă destul de lungă de timp.”

Europa Liberă: Dar presiunea internă poate egala sau depăși presiunea factorului geopolitic până la urmă?

Cornel Ciurea:
,,Păi nu poate, din această cauză spunem că am văzut oameni că am văzut oameni în Piața Marii Adunări Naționale în ʼ89, dar spunem că nu ei au fost factorul decisiv. Același lucru putem vorbi despre Republica Moldova de astăzi – da, existăm ca stat, dar statalitatea nu ni se datorează nouă, poporului din interior. Se datorează unei rupturi majore, care a avut loc la sfârșitul anilor ʼ80. Deci în mare parte, suntem victimele acestui joc geopolitic care se face în lume. Dar pe de altă parte nu avem alte soluții, trebuie să fim actori activi. Pentru că avem o viață de parcurs și în această viață trebuie să facem ceva.”

Anatol Țăranu: ,,Știți, eu pur și simplu am fost în sală și am votat Declarația de independență și vreau să vă spun că dacă nu ar fi existat factorul străzii, nu știu dacă unanimitatea care a fost demonstrată atunci în Parlament...”

Europa Liberă: Relativa unanimitate.

Anatol Țăranu:
,,Relativă unanimitate, da.”

Cornel Ciurea: ,,Dar strada a fost și la Kiev, strada a fost și în țările central-asiatice.”

Anatol Țăranu: ,,În Rusia n-a fost.”

Cornel Ciurea: ,,În Rusia a fost Ielțîn, care a fost susținut.”

Europa Liberă: Domnule Țăranu, totuși întrebarea vreau s-o formulez mai direct: factorul geopolitic este mai puternic decât presiunea care poate s-o exercite poporul, clasa politică. Voința politică poate să egaleze factorul geopolitic?

Anatol Țăranu:
,,Poate. În anumite momente istorice poate. Și dacă acest lucru se întâmplă, dacă coincid mai mulți factori, factorul geopolitic este nevoit să dea înnapoi în fața presiunii interne. Dar aici sunt de acord cu colegul meu, că în majoritatea covârșitoare a cazurilor în cotidian, factorul geopolitic este unul dominant, care de fapt determină inclusiv și arhitectura politică din interiorul multor țări.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG