Programul Organizației Internaționale pentru Migrație şi-a propus să convingă 30 de tineri care şi-au făcut studiile peste hotare să muncească în Republica Moldova. Le-a reuşit acest lucru? Este întrebarea pe care am adresat-o consultantei Organizaţiei, Viorica Olaru-Cemîrtan.
Un program de perspectivă: readucerea în Moldova a tinerilor cu studii și experiență în străinătate
Europa Liberă: Discutam cu dumneavoastră acum jumătate de an, spuneați că veți încerca să angajați acești tineri atât în instituții private cât și în instituții de stat. Astazi, din cei 16 care sunt deja angajați, unde au încercat ei să meargă mai mult, spre stat sau privat?
Viorica Olaru-Cemîrtan: „Cu precădere, din cei 16, majoritatea, 10 din ei activează în mediul privat. Domeniul public oricum este o destinație pentru acești tineri. Chiar la moment avem un tânăr angajat în Ministerul Educației, altcineva la Ministerul Drumurilor, cineva la Banca Națională, o tânără la Biroul de Relații Interetnice, cineva la Academia de Științe.
Evident că sectorul public este mai puțin atractiv din punct de vedere financiar, adică salariile care se dau pentru joburile în domeniul public sunt mult mai mici. Având în vedere faptul că programul oferă o susținere financiară pentru primele șase luni din momentul angajării, este un moment în care tânărul până la urmă face acest sacrificiu, să spun așa. Capătă experiență bună de lucru în organizațiile publice, timp de șase luni încearcă să se orienteze poate pe piața muncii mult mai bine, să capete niște abilități, experiență și să contribuie chiar la atragerea unor fonduri prin participarea la diferite programe internaționale.”
Europa Liberă: De câteva ori ați menționat cuvântul indemnizație. Mă gândesc că ar putea fi ascultători curioși care s-ar întreba în ce sumă este această îndemnizație.
Viorica Olaru-Cemîrtan: „Desigur nu este un secret, indemnizația este de 200 de euro lunar care nu se impozitează, care se transferă într-un cont special deschis în acest sens, direct de la OIM, pe numele beneficiarului.”
Europa Liberă: Cum ați răspunde unui eventual reproș: de ce un tânăr școlit în străinătate angajat într-o funcție publică trebuie să primească acest ajutor de 200 de euro, iar un tânăr care și-a făcut studiile în Republica Moldova nu?
Viorica Olaru-Cemîrtan: „Opinia respectivă are dreptul la viață, este un punct de vedere. Din contra, cred că trebuie să vedem partea plină a paharului, și anume faptul că susținând și motivând creșterea profesională a acestor tineri anume în sectorul public, noi întărim și capacitățile instituționale ale sectorului public, care, la momentul dat chiar are anumite probleme și la nivel de resurse umane și la nivel de motivări.
Nu este continuitatea angajaților acolo, pentru că nu rezistă din cauza salariilor mici. Nu e problema că OIM oferă o indemnizație în plus, problema e că salariile sunt mici în sectorul public. Trebuie să mergem să găsim soluții cum să îmbunătățim pentru toți angajații condițiile de retribuire a muncii, dar nu să tăiem și ofertele care sunt pentru o mică, infimă parte.
Europa Liberă: Acum câteva luni ați interacționat cu inteligența, să spun așa, pe care Moldova o are depozitată în străinătate. Se știe macar aproximativ câtă inteligență are Moldova peste hotare?
Viorica Olaru-Cemîrtan: „Vreau să vă spun niște cifre. La moment avem cei 16 beneficiari, din ei cinci s-au întors din România, doi tineri care lucrează deja în Republica Moldova sunt veniți din Cehia, doi din Franța și doi din SUA. Mai avem câte un tânăr din Marea Britanie, din Polonia, Elveția, China și chiar Bulgaria. Iată cum se distribuie geografic inteligența noastră care a revenit și care lucrează în domeniul privat și public, și în domenii destul de largi, în economie, jurnalism, medicină, inginerie, educație, mulți în jurispriudență. Deci sunt domenii care chiar au nevoie de efort de îmbunătățire calitativă.”
Europa Liberă: Ați reușit să aflați de la ei care totuși au fost problemele cu care s-au confruntat întorcandu-se aici după o bună perioadă cât s-au aflat în străinătate?
Viorica Olaru-Cemîrtan: „Ei au simțit că au o situație dublă, pe de o parte au avantajul că vin cu ceva nou, dar pe de alta parte au dezavantajul că nu cunosc, nu au experiență de lucru aici. Foarte multe companii cer experiență în Moldova. Trebuie să mai treacă ceva timp, să privească ceea ce s-a întâmplat de la distanță și poate atunci ne vor putea spune chiar ei mai mult din ceea ce au învățat, ce le-a fost dificil, ce au sesizat ei ca este altfel sau cum ar fi trebuit să fie multe lucruri, dar cu siguranță au multe de spus.”
