Linkuri accesibilitate

Pentru instituirea, prin referendum sau fără, a zilei de 36 de ore…


Aurel Stratan
Aurel Stratan

Jurnal de bord al unui ziarist, om de afaceri: Aurel Stratan.











Jurnalul săptămînii lui Aurel Stratan
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:29 0:00
Link direct


Luni

La 7:00 este deja insuportabil sa raman in pat. Ma furisez spre odaia cu computerul sa verific toate mijloacele de comunicare – email, facebook, skype, newsfeeds, telefoanele, televizorul. Inainte ma trezeam la opt, din cauza lucrului peste miezul noptii, insa mezinul m-a obisnuit sa ma trezesc cu jumatate de ora inaintea lui. Trag cu un ochi la programul de lucru din carnet – jumatate dintre sarcinile din saptamina trecuta au ramas nefacute si le transfer pentru cea curenta, la care adaog probleme noi. Ma gandesc: e prea scurta ziua, totusi…

Pana la zece, cand vine dadaca, lucrez in liniste. Copiii isi vad de treburile lor. Cat revine la probarea vestimentatiei mamei sau imita pregatirea bucatelor, cu implicarea tuturor tacamurilor care sunt in raza de acces, iar Lili cauta noi modele pentru constructorul-lego prin youtube. Uneori trebuie sa intervin pentru a scoate lengerie femenina imbracata pe gat sau tigaile din masina de spalat, cand piciul scanceste ca nu mai incape. Cel mai mare ma deranjeaza doar sa intrebe cuvinte din rusa sau engleza, cand nu intelege instructiunile din internet. Nu ma supar, ba chiar ma bucur – asa a invatat limba rusa si alfabetul chirilic, si intelege ceva si din engleza. Insa ma pot concentra pe deplin asupra lucrului doar cand apare babuta cu chipul senin – „Buna dimineata! Ce frumoasa-i viata!” - si ii scoate pe ambii la plimbare afara.

Sunt cateva evenimente de plasat pe site. Suna cineva si intreaba cum pot fi vizualizate informatiile complete. Vad si o solicitare de abonament. Raspund la o oferta de publicitate. Trimit un comunicat de presa. A ramas de vineri un ziar necitit. Fac copii la cateva pagini din Monitoarele Oficiale, pe care sper sa apuc sa le citesc pana la sfarsitul zilei. Verific statistica vizitarii sitului si contul bancar. Vad ca atat vizitele, cat si banii s-au imputinat.

E vara, lumea e plecata in vacanta, imi gasesc un argument pentru linistire. Scriu la o institutie de stat pentru a solicita informatii. Sper sa-mi raspunda la timp, caci devin spurcat cand raspunsul vine dupa consumarea evenimentului.

Aproape de amiaza ies in oras sa distribui facturi la clienti.
Ziua a fost una cu default tehnic – cartusul imprimantei s-a defectat si sistemul de distribuire a evenimentelor prin site nu raspunde comenzilor. Aceste probleme mi-au consumat o buna parte din zi. Am fost nevoit sa scot la print cateva documente in alta parte. A doua jumatate din zi am ramas si fara masina. Termenul de o luna acordat de centrul de revizie tehnica pentru a rezolva deficientele detectate expira intr-o saptamina si a trebuit sa las vehicului la un mecanic auto cunoscut.

Revin dupa 17:00 si gasesc o abundenta de mesaje, invitatii si anunturi despre evenimente. Iarasi la computer, pana tarziu.

Marti

Azi baietii au ales la ceai paine cu unt si dulceata, si oua prajite. Catalin vede cateva bomboane uitate pe un raft de frigider si ma intreaba „Mimi?” Da, ii raspund, insa pana nu mananci nu vezi mimi. Pana la urma nu-i mai dau, iar el uita de ele pana dimineata urmatoare. In timpul mesei, mezinul uneori cere portia lui badea, care ii pare mai atractiva. Ii explic mai in gluma, mai in serios: „fiecare cu ouale lui.”

La dejun, e o democratie totala: eu ma uit in frigider si, in dependenta de proviziile disponibile, propun baietilor sa le pregatesc ceea ce se face mai usor. Savurez timpul cand ei se ma urmaresc cu atentie cum le fac mancare. Cu aceasta ocazie imi amintesc de cuvintele lui Winston Churchull: „Nu exista o investitie mai importanta decat a pune mancare in gura unui copil.” Avea dreptate lordul, de-ar gandi la fel si liderii nostri…

Cat ma instiinteaza ca vine un „pipi”. Insist ca piciul sa faca la oala, oricare ar fi treaba, insa repede realizez ca anuntul a fost facut post-factum. Scutecele le folosim rareori, cred ca renuntam la ele definitiv pana in Ziua Independentei, cand va implini doi ani. Lili s-a apucat sa deseneze, ma pune sa-i ascut creioanele. O parte din vara a fost la bunei, acum se plictiseste acasa. La toamna merge in clasa intai si nu va avea timp pentru a se plictisi.

Sper ca am facut o alegere reusita cu scoala. Este una experimentala, unde sistemul de valori si metodele de predare sunt diferite de sistemul mostenit de la soviete. A fost dificil s-o conving pe Ina, dar intr-un final a acceptat si abia asteptam sa vedem primele rezultate. Costurile de scolarizare sunt comparabile cu cele din alte scoli publice.

Ma gandesc: totusi este o discrepanta mare intre lege si realitate – in timp ce legea garanteaza invatamintul gratuit general, in realitate platesti pentru tot si pentru toate. Si deoarece nu se reuseste sa aducem realitatea in concordanta cu legea, de ce sa nu ajustam legea la viata cotidiana?

Daca exista contributii financiare din partea parintilor – si ele intotdeauna au fost – atunci ar trebui de legiferat acest lucru. Statul, scoala, parintii, toti ar castiga de pe urma acestei masuri, deoarece va fi uniformizat modul de plata, va fi reglementata marimea taxelor si se va aduce transparenta in acest domeniu. Eu cred ca parintii vor intelege. La urma urmei, ceea ce este gratis intotdeauna se dovedeste a fi mai scump.

Pana a reveni la lucru, vizitez firma de turism cu care am
In studioul Europei Libere la Chișinău

calatorit in Bulgaria recent. Desi se vorbeste ruseste la agentia respectiva, toti ma inteleg cand le vorbesc in româna si nu-mi cer sa trec la comunicarea in limba rusa. Uneori ma traduc eu in rusa, cand cineva nu ma intelege, sau dau explicatii in româna, alteori ei trec la româna ca sa inteleg eu mai bine. Se simte interesul de a intelege si a comunica in limba mea - este interesul sanatos al afacerilor. Datorez firmei respective servicii de publicitate si promovare si am stabilit ce a mai ramas de facut.

Miercuri

Daca cumva Catalin nu-i permite mamei sa plece la lucru in liniste, solutia este muzica – duetul Dan Balan & Vera Brejneva usuca lacrimile chiar din prima strofa. Pentru siguranta il las sa asculte si Justin Bieber sau Alsu, iar cand am nevoie sa ramana locului pentru 20 minute ii pun Belle in versiune originala. Omuleanul stie ca tasta „space” la computer permite repetarea piesei la infinit. Cel mai mare nu arata mare dragoste fata de muzica, pasiunea lui sunt pictura, lego si shotiile. Deseori il corupe pe mezin. Cand ambii se prind amici la nebunii, cel mai bun lucru este sa pui nervii in congelator si sa te inarmezi cu rabdare. Daca cineva vrea sa intoarca o casa cu picioarele in sus… adresati-va, eu am specialisti in domeniu.

Apropos de locuinta. Am fost la banca selectata de catre primarie in calitate de partener la programul „Prima Casa”. Am fost nevoit sa adun majoritatea actelor din nou, deoarece teancul de hartii depuse la pretura nu au ajuns la institutia bancara. Desi am acumulat un punctaj mare in faza de selectie, suma pe care o calculeaza banca este prea mica pentru a procura o locuinta. Azi sunt asteptat la ofiterul pentru credite cu acte suplimentare.

Cei care nu stiu, sa stie: chiar daca demonstrezi un venit peste medie, nu exista nici o garantie ca imprumutul va fi acordat sau ca suma va fi suficienta. Si asta pentru ca banca nu recunoaste toate veniturile declarate si documentate. Dividendele, de exemplu, au valoare in proportie de doar 60 la suta, iar contractele incheiate cu organizatii din strainatate nu sunt recunoscute. Exista discrepante intre ceea ce s-a anuntat la lansare si realitatea care caracterizeaza acest program.

Dupa amiaza, cand a fost mai putin de lucru, am vizitat 4 banci sa aflu conditiile de creditare. La una dintre ele, care nu participa la „Prima Casa”, am descoperit primele semne de „omenie financiara.” Abandonez chestiunile bancare pentru o alta zi, volumul de informatii despre credite pentru saptamina curenta este suficient. In drum spre casa cumpar un telefon mobil pentru Lilian, securitatea lui va fi o noua provocare in timpul studiilor si voi avea nevoie de comunicare permanenta cu el.

Pana seara recuperez un contract, deja semnat de catre un nou client, colectez toate evenimentele si de fac o traducere pentru un prieten.

Aproape ca am uitat de copii. Astazi ne jucam de-a ascunselea. M-am ticsit in spatele unui divan, un loc foarte stramt pentru proportiile mele, dar castigator, fapt pentru care nevasta-mea ma dojeneste mereu – ”ghiuj batrin cu mintea verde!”

Joi

Am visat ca fac reparatii in casa. Gandul la locuinta proprie incepe sa ma domine. Acesta a fost motivul pentru care am scos la vanzare o parte din afacere. Agenda a crescut impreuna cu Lilian – intr-o mana tineam baiatul, cu alta dactilografiam. A fost nevoie de doi ani pentru a atinge nivelul de generare a profitului. Simt ca vine timpul sa-mi schimb jobul sau sa incep ceva nou.

Pe la amiaza aduc masina de la reparatie. Imediat trec pe la centrul auto si trec revizia tehnica. Comand prin telefon un nou copiator-imprimanta-scanner si un nou telefon, cu livrare pana la ora inchiderii depozitului. Telefonul vechi a fost foarte chinuit de Catalin, care l-a stricat pana la urma tot sunand la nani si nane sa-i aduca bomboane.

Dupa trei ore de lucru selectatez cateva anunturi imobiliare. Pentru a crea o imagine completa, aleg sa vad terenuri, case individuale si apartamente la bloc. Pe la 14:00 incep o serie de vizite in sectoarele Ciocana si Riscani, localitatile Stauceni si Gratiesti. Analizele privind stagnarea pietei imobiliare par sa fie adevarate – oferta este mare, cumparatori putini. Totusi, locuintele sunt inca prea scumpe, iar zilele trecute preturile iar au inceput sa creasca.

Toti cei care mi-au aratat apartamentele scoase la vanzare sunt intermediari, toti sunt rusi. Ofertele sunt dintre cele mai variate, iar optiunea care mi-a parut cea mai reusita este procurarea direct de la firma care construieste locuinta.

Revin spre seara la computer. O publicatie de investigatii jurnalistice a revenit la propunerea de a face schimb de abonamente si ne intelegem privind continuarea colaborarii. De asemenea, scriu un nou contract cu un post de televiziune. Pe lista de activitati mai este comanda de elaborare a unei mini-campanii promotionale online, dar inteleg ca nu ma voi putea concentra asupra sarcinii si o transfer pentru week-end. Mi-am notat si sa depun o plangere pe reteaua de magazine Nr.1, pe motiv ca imi baga contract in limba rusa.

Seara iar e timpul copiilor. Ne imbarcam in masina urgent si plecam in Parcul Stefan cel Mare, impreuna cu dadaca, la complexul de casute pentru cei mici. Acolo o recuperam pe mamica si precam la nanasi pentru o scurta vizita.

Vineri

M-am trezit mai devreme ca de obicei, sa verific surse pe care nu le-am atins mult timp. La două adrese electronice „colectionez” oportunitati de studii, lucru si finantare pentru jurnalisti si societatea civila din toata lumea, deja de 8 ani. S-au adunat peste 60000 de mesaje necitite. Anterior verificam aceste boxe electronice, selectam cele mai interesante invitatii, aplicam si calatoream. Acum nu mai am timp pentru ele si le ignor, pur si simplu. Lectura lor cere mult timp, iar eu nu am citit nicio carte in ultimii doi ani. Internetul si ziarele mi-au inundat intregul spatiu rezervat literaturii.

Am cateva intalniri in oras, toate legate de lucru. Ma intalnesc la un ceai si cu un fost coleg, jurnalist, care se intereseaza, ca printre altele, de preferintele mele politice. Inteleg ca la final ar putea sa-mi propuna un angajament PR in favoarea unui partid sau politician. O iau direct si fara ocolisuri, in speranta ca asa voi scapa de interlocutor sau vom ajunge la miezul problemei mai repede: NATO este singura optiune viabila pentru noi in ce priveste securitatea, aderarea la UE poate astepta pana cand devenim cu adevarat europeni, iar guvernul trece la fapte si inceteaza sa faca din aceasta aspiratie drapel de lupta pentru prosti.

Seara - iar la computer. Trag cu ochiul spre doua carti alaturi, apoi transfer privirea la teancul de ziare pe geam, si oftez – azi iar nu voi reusi sa citesc literatura pentru placere si ma voi limita la lectura presei. Despre vizionarea in continuare a serialelor StarGate Universe si The Game of Thrones, prin internet, nici nu se pune problema. Pledez pentru instituirea, prin referendum sau fara, a zilei de 36 de ore…

Sambata

Ziua este reusita daca ea incepe cu un dejun gustos si muzica potrivita. Sambata vine randul meu sa pregatesc ceva pentru toti. O sesiune retro de la Enigma face omleta mai delicioasa. Cel putin asa afirma baietii.

Plecam tuspatru sa cautam un ghiozdan pentru Lilian. Shopping-ul este si o oportunitate buna pentru Catalin sa invete cuvinte noi.

Saptamina aproape ca s-a consumat, iar realitatea a modificat intregul plan de actiuni pentru aceasta perioada. Viata este un credit, care trebuie capitalizat cat se poate de bine.

*Aurel Stratan - Nascut in Calarasi, la 6 decembrie 1972. A absolvit scoala de pictura si Colegiul Pedagogic din aceasta localitate. A studiat la Facultatea de Limbi Moderne si Literatura a USM si la Academia de Administrare Publica. A urmat cursuri de instruire in SUA, Marea Britanie, Germania, Suedia, Serbia, Bulgaria, Austria. Cariera a inceput-o la Radio Moldova International, a lucrat 10 ani la Basa-Press, a fost redactor-sef la Info-Prim Neo, redactor-sef adjunct la Capital Market. A colaborat cu publicatii internationale. Fondator SensMedia /Agenda.md.
Previous Next

XS
SM
MD
LG