Parlamentarii din majoritatea sistemelor legale s-au bucurat intotdeauna de anumite privilegii, menite a le asigura deplina libertate de exprimare, pentru a le permite sa legifereze in totala independenta.
Parlamentul britanic, cel mai vechi din lume, datind din Evul Mediu timpuriu, e cel care ofera exemplul clasic al privilegiilor parlamentarilor. Printre acestea, cel mai solid si mai logic este „imunitatea parlamentara”. Deputatii, membrii Parlamentului, nu pot fi arestati sau dati in judecata pentru fapte comise in timpul mandatului lor de parlamentar.
Un alt privilegiu care decurge de aici este acela ca un deputat poate vorbi liber despre orice subiect in fata egalilor sai, fara teama de urmari legale care ar decurge din interpretarea limbajului sau, chiar daca anumite interventii ar putea fi considerate abuzive verbal.
Unul din efectele directe ale acestor legi privind statutul deputatilor este acela ca ei nu cad sub incidenta legislatiei privind calomnia, de pilda. In majoritatea tarilor, in afara cazurilor de flagrant delict in chestiuni penale de drept comun, un parlamentar nu poate fi anchetat sau interogat de justitie decit dupa ridicarea imunitatii sale de catre ceilalti deputati reuniti in plen.
Daca privilegiile meritate ale parlamentarilor au fost stabilite pentru prima oara in Marea Britanie, tot acolo a inceput in ultimii ani si marele scandal al coruptiei parlamentarilor intr-o democratie. Deputati care solicita bani de la firme de lobbying pentru a introduce amendamente… Deputati care folosesc fondurile discretionare ale parlamentului pentru cheltuieli private, s.a.m.d, abuzurile revelate public au fost nenumarate…
La fel, ultimii ani au revelat o serie de scandaluri care au facut sa fie chestionate pina si privilegiile parlamentarilor europeni, la rindul lor prinsi in scandaluri de coruptie si de abuz al pozitiei lor in favoarea unor firme de lobbying, sau in alte interese private. Multi au profitat de pozitia lor de deputat european, unul din ultimele cazuri fiind de pilda deputatul social-democrat roman Adrian Severin.
