Linkuri accesibilitate

Sergiu Ostaf: „Cred că în 3-4 ani, prin acţiuni foarte clare, s-ar putea asigura un grad mai mare de depolitizare a poliţiei”.





Vasile Botnaru l-a întrebat pe directorul centrului CREDO, Sergiu Ostaf ce anume presupune instruirea polițiștilor moldoveni în cadrul acordului de colaborare încheiat astăzi între MAI şi societatea civilă, finanțat de Comisia Europeană:


Sergiu Ostaf răspunde întrebărilor lui Vasile Botnaru



Europa Liberă: Pe fundalul evenimentelor de la Londra este greu să vorbeşti despre o poliţie super-tolerantă. Exemplul, care vine de acolo, dovedeşte că poliţia este forţată să intervină şi cetăţeanul nu întotdeauna vede frontiera între dreptul la exprimare şi transformarea unui protest paşnic în violenţe. Şi la Chişinău avem o experienţă tristă de exteriorizare violentă a unor proteste. În aceste condiţii, ce obiective urmăreşte acest acord?

Sergiu Ostaf
Sergiu Ostaf: „Într-adevăr, poliţia trebuie să cunoască cum să acţioneze inteligent. În momentul în care avem o demonstraţie paşnică, poliţia are anumite sarcini şi anumite obiective. În primul rând să faciliteze desfăşurarea acestor întruniri, pe de altă parte să ofere spaţiu suficient de sigur pentru alte categorii de persoane, care nu participă la această întrunire. În momentul în care avem anumite elemente agresive, sau o anumită parte a acestei întruniri degenerează într-o acţiune violentă, atunci desigur poliţia trebuie să cunoască cum să procedeze pentru a limita răspândirea acestui element violent asupra întregii întruniri. Şi aici se cer anumite acţiuni concrete discreţionare asupra unui segment de protestatari. În ambele cazuri, poliţia trebuie să înveţe anumite tactici de comportament, în ambele cazuri este nevoie de o intervenţie cât din partea societăţii civile pentru a oferi o anumită perspectivă de drepturile omului şi anumite deprinderi, şi anumite atitudini corespunzătoare de acţiuni în ambele situaţii. Dar este nevoie şi din partea specialiştilor şi profesioniştilor din partea Ministerului de Interne, care ar putea să ofere o perspectivă de acţiuni tactice de asigurare a întrunirilor publice. Deci, prin urmare este imposibil să gândim o intervenţie sau o acţiune inteligentă din partea poliţiei în ambele situaţii fără cooperare între Ministerul Afacerilor Interne şi fără societatea civilă. Şi anume la tangenţa între aceste două intervenţii, acestor două acţiuni comune putem găsi acel mijloc de aur, care oferă şi o soluţie agreabilă de către societate în întregime. Eu cred că Moldova învaţă şi ar putea să înveţe din experienţa poliţiei londoneze despre asigurarea întrunirilor publice. Şi pe de altă parte să înveţe din lecţiile eşuate sau comportamentul eşuat al poliţiei londoneze. Deci proiectul acesta este anume de a transfera anumite practici şi acţiuni pozitive şi pe de altă parte să învăţăm din lecţiile nereuşite ale unor acţiuni poliţieneşti din alte state.”

Europa Liberă: Dacă aş încerca să-mi imaginez cum e să fii un poliţist, mai cu seamă cel care trebuie să dea ordine, nu m-aş simţi foarte confortabil în condiţiile din Republica Moldova, unde există categorii blamate social, unde există presiunea venită, uneori venită, de la autorităţi. De exemplu, sunt persoane indezirabile în virtutea unei atitudini publice, cum ar fi persoanele de orientare sexuală netradiţională sau musulmanii, ai căror drepturi au fost recunoscute prin lege. Şi atunci cum e de făcut ca să fie protejat poliţistul în această situaţie, când el trebuie să protejeze drepturile unor cetăţeni blamaţi?

Sergiu Ostaf: „Aici vine o responsabilitate deosebită şi pe de altă parte şi o onoare deosebită a poliţistului să facă o acţiune şi o meserie în interes public. Şi în momentul în care poliţistul şi întregul serviciu poliţienesc înţelege această responsabilitate deosebită, care îi revine în virtutea unei funcţii publice importante, de aici va veni şi un mai mare respect din partea societăţii. Sunt absolut sigur că poliţia din Moldova, aşa cum a spus şi domnul ministru, va recăpăta această încredere în momentul în care va proteja în mod echidistant, clar, nediscriminatoriu, cu verticalitate în sensul impunerii şi aplicării valorilor democratice în întreg sens al cuvântului, fie că aceasta este pentru a asigura drepturile minorităţilor sexuale, fie că aceasta este pentru a asigura drepturile minorităţilor religioase, fie că aceasta este pentru a asigura drepturile unor categorii social vulnerabile. Anume acest comportament de asigurare echidistantă, de fermitate, aservitate în aplicarea legii în mod nediscriminator oferă şi o mai mare legitimitate a poliţistului. Acum ca efect al acestor acţiuni verticale, aplicarea legislaţiei în mod nediscriminatoriu o să vină şi un respect mai mare pentru poliţist şi pentru această profesie de poliţist, care este extrem de importantă şi onorabilă în societate. Ca să reuşim să facilităm constituirea aceste reputaţii şi încrederii mai mari în activitatea poliţiei este nevoie desigur de retehnologizarea poliţiei, asigurarea materială şi asigurarea statutului independent, asigurarea socială în activitatea poliţiei. Şi atunci dacă aceste două politici şi acţiuni corespunzătoare ale poliţiei sunt întrunite atunci avem o şansă că şi profesia de poliţist va fi una onorabilă şi în societatea noastră o să fie respectată. Şi pe de altă parte cu siguranţă o să avem şi un grad mai mare de toleranţă în societate vis-a-vis de acele categorii de persoane defavorizate despre care am vorbit.”

Europa Liberă: Factorul politic, parlamentarii în special sunt gata ca să accepte ca poliţia să fie scoasă de sub tutela lor?

Sergiu Ostaf: „Aici cred că este o întrebare mai dificilă, pentru că noi înţelegem că poliţia în experienţa noastră a fost de fiecare dată un factor de influenţă administrativă. Acum noi înţelegem că cel puţin ce putem desprinde din reforma, care este anunţată în serviciul poliţienesc, acest serviciu va deveni unul autonom, independent, la nivel declarativ, la nivel de documente de politici avem acest obiectiv specificat. Prin urmare, putem desprinde că şi clasa politică cel puţin declarativ este determinată să facă serviciul poliţienesc unul autonom, depolitizat. Însă de la declaraţie până la aplicarea în practică mai este încă o etapă de parcurs. Eu cred că într-o perioadă de trei-patru ani, cu anumite acţiuni foarte clare, specifice şi tehnice am putea să asigurăm un grad mai mare de depolitizare a serviciului poliţienesc. Aceasta se va realiza prin intermediul depolitizării aparatului central al Ministerului, care va fi compus din oamenii care nu sunt, nu au grade militare, sau de altă natură, dar sunt oameni care gândesc politicile, supraveghează implementarea de către serviciile poliţieneşti a acestor politici de asigurare a ordinii publice şi ar putea să ofere şi un control intern asupra prestaţiei serviciilor poliţieneşti, aceasta este o etapă. A doua etapă desigur este responsabilizarea serviciilor poliţieneşti, a comisariatelor de poliţie ş.a.m.d. către cetăţeni. Asigurarea unui control civic asupra activităţii poliţiei. Şi atunci influenţa politicului ar putea cu încetul să descrească, pentru că poliţia va fi în vizorul şi sub controlul societăţii civile şi din partea aparatului central al Ministerului, care va controla prin intermediul planurilor strategice, prin intermediul prestaţiei serviciilor poliţieneşti şi satisfacerea necesităţilor oamenilor. Prin urmare, aceste mecanisme foarte concrete ar putea să asigure o mai mare depolitizare. Dar desigur, tot despre ce am vorbit acum nu va fi posibil de realizat dacă înşişi politicienii, clasa politică nu va înţelege odată şi odată că vom beneficia cu toţii mai mult dacă vom avea un serviciu poliţienesc depolitizat, care va acţiona doar în baza legii, va crea condiţii echitabile de manifestare a tuturor forţelor politice şi nu va exista tentaţia asta de a influenţa comportamentul poliţiei în funcţie de interesele politice.”
XS
SM
MD
LG