Linkuri accesibilitate

„Nici uitare, nici refulare...“


Afișul expoziției dedicate ridicării Zidului Berlinului

Afișul expoziției dedicate ridicării Zidului Berlinului

Comemorarea ridicării Zidului din Berlin în urmă cu o jumătate de secol.






Germania se pregăteşte în aceste zile să comemoreze un eveniment care a simbolizat nu numai divizarea ţării, ci şi cea a continentului european. Este vorba despre ridicarea Zidului din Berlin pe data de 13 august 1961.

Jurnal de corespondent: William Totok (Berlin)


Mai multe cărţi noi, apărute acum în Germania, se ocupă de acest eveniment crucial. Tot aşa o serie de filme documentare şi artistice, expoziţii, emisiuni tematice difuzate zilnic de radioteleviziunea germană.

Sîmbătă, cînd se împlinesc 50 de ani de la ridicarea zidului, vor avea loc la memorialul din Bernauer Straße festivităţile oficiale de comemorare la care vor participa politicieni, foşti disidenţi, oameni de cultură şi, bineînţeles, rudele şi apropiaţii victimelor care au murit în timpul încercării de a escalada zidului.

Comentînd evenimentul într-un amplu interviu radiodifuzat, şeful guvernului al landului federal Berlin, social-democratul Klaus Wowereit a lansat şi un mesaj către generaţiile viitoare: să vegheze ca istoria să nu se repete.

„Noi nu vrem să uităm; ceea ce a fost nu se poate refula. De aceea generaţia tînără trebuie să fie informată despre ceea ce a fost dictatura din RDG. Noi vrem să comemorăm victimele ca să nu se mai întîmple ceea ce a fost; asta să fie un memento pentru viitor.“

Ridicarea zidului a fost justificată de către regimul est-german, condus de stalinistul Walter Ulbricht prin faptul că numai astfel se poate stopa infiltrarea agenţilor imperialişti. În limbajul oficial, zidul era definit ca un „bastion antifascist“ (detalii despre istoria Zidului pe internet: Berliner Mauer).

Succesorul lui Ubricht, Erich Honecker susţinea încă în ianuarie 1989 că zidul va mai „exista şi în 50 sau 100 de ani“. Zidul avea o lungime de 160 km. După război oraşul Berlin fusese împărţit în patru zone de ocupaţie, americană, britanică, franceză şi sovietică. Partea sovietică a devenit în 1949 capitala Republicii Democrate Germane.

Criza economică accentuată din partea răsăriteană a declanşat un adevărat exod. Singura modalitate de a părăsi RDG-ul era stabilirea în partea de vest a Berlinului. Căile de acces spre ţările vecine fuseseră închise în 1949, iar frontiera de stat supusă unui regim sever de supraveghere.

Pînă în 1961, au părăsit Germania de est peste 2,7 milioane de persoane. Construirea Zidului pe data de 13 august 1961 viza oprirea exodului şi nimic altceva. Pînă pe data de 9 noiembrie 1989, Berlinul Occidental fusese practic o „insulă“ înconjurată de un zid monstruos. Numărul celor
In amintirea victimelor regimului est-german: cruci lîngă Reichstag-ul din Berlin

care au fost împuşcaţi în timp ce încercau să treacă zidul se ridică la cel puţin 245. După 1990 au fost judecate 277 de persoane implicate în împuşcarea celor care au încercat să fugă din RDG.
XS
SM
MD
LG