Linkuri accesibilitate

Cucerind rapid, ca nişte strategi experimentaţi, toate pârghiile puterii, de la şef de direcţie sanitară la bieţi activişti culturali de prin judeţe, oamenii lui Năstase sunt stăpâni pe situaţie.




18 august 2001

Actuala putere se ţine foarte bine în şa.

Editorial săptămânal.
de Radu Călin Cristea


„Sondajele de opinie nu prevestesc nici o furtună pe ţărm, unde Iliescu, Năastase et co. s-au instalat confortabil după alegeri, fără bătălii pentru algoritm, fără răfuieli publice, fără demisii, fără mişcări în front. […]

La Cotroceni s-a instalat un Ion Iliescu predispus, pare-se sincer, să se împace cu teme şi personaje care până în ʼ96 şi chiar mai târziu reuşeau numai să-l înfurie. De la utopia guvernului de uniune naţională […] până la apariţia când la dreapta, când la stânga Regelui Mihai, n-a fost să fie un pas prea mare pentru un om politic care ştie ce înseamnă să nu ratezi anumite oportunităţi.

La Palatul Victoria, „delfinul” Năstase este activ, se mişcă iute şi-l găseşti peste tot, afirmă, neagă, taie panglici, se întâlneşte cu asociaţiile de vânători şi pescari, bate cu pasul judeţele, dă mâna cu pompierii, vorbeşte fluent limbi străine, este… disponibil să plonjeze într-o realitate pe care alţi premieri nici nu au atins-o, dezgustaţi.

Cucerind rapid, ca nişte strategi experimentaţi, toate pârghiile puterii, de la şef de direcţie sanitară la bieţi activişti culturali de prin judeţe, oamenii lui Năstase sunt stăpâni pe situaţie şi beţia din ce în ce mai accentuată a acestei stări se exprimă în forme care pot pune pe gânduri.
Stilul dominant al puterii, unul afişat adesea ostentativ, iscă temeri pentru că începe să prindă contur suspiciunea că există şi altceva, nespus, poate secret, dincolo de acest sprint triumfal, desfăşurat aparent doar pe pistele clasice ale jocului democratic. […]

Regretatul analist politic Ghiţă Ionescu, fost profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Manchester, a scris o carte plină de pilde despre opoziţie. În rezumat, definiţia unei democraţii o dă puterea opoziţiei. Opoziţia devine o entitate dinamică, strângând laolaltă partide, societate civilă, presă, tot ce poate frâna şi stopa la timp orice abatere a puterii de la normele democratice.

Ne temem că o asemenea opoziţie lipseşte în acest moment în România şi privează PSD de un partener incomod şi tocmai de aceea extrem de util şi eficace. Societatea civilă românească rămâne într-o stare de prelungită ebuliţie şi este departe de a reprezenta atât de aşteptatul şi atât de necesarul servant, în măsură să modeleze mentalităţi şi să indice direcţia cea bună. […]

Serviciul mass media reconfortează, fără îndoială, deşi bătălia pentru menţinerea obiectivităţii şi a echidistanţei rămâne complicată pentru mulţi jurnalişti români datorită diverselor presiuni politice şi a intereselor comerciale ale unor patroni. Opoziţia democratică încearcă să se facă auzită dar PD şi PNL trebuie să se mulţumească mai de grabă cu exerciţii de stil polemic, practicând „opoziţia verbală”. [...]

Cu un „self control” din ce în ce mai amorţit, guvernanţi au început să rescrie istoria postcomunismului românesc. Evenimentele din decembrie 1989 par desprinse parcă dintr-o altă poveste. Generalii Stănculescu şi Chiţac ar putea fi acuzaţi doar că au reprezentat o ameninţare la adresa ordinei publice şi a regimului politic. Numai că ordinea publică era cea vegheată de miliţieni şi securişti iar regimul politic era unul totalitar. Tocmai pentru că au ameninţat aceste stări de lucru, cei doi generali meritau decoraţi, intrând, prin urmare, în lectura noului regim, în familia disidenţilor anti comunişti.

În condiţii neclare a fost îndepărtat generalul Dan Voinea care afirma că ar fi finalizat toate dosarele revoluţiei. Către o nouă citire se îndreaptă şi mineriadele, măcar unele din cele șase conduse de Miron Cosma, socotit în unele cercuri ale puterii o victimă a unei justiţii politizate. Într-un recent interviu, primul ministru Adrian Năstase declara „de mai bine de zece ani de frământăm în legătură cu trecutul, cu restituirea bunurilor confiscate de regimul comunist, cu Securitatea, cu revoluţia. Şi în acest timp, celelalte ţări se dezvoltă mai rapid decât noi”.

D-ul Năstase omite că celelalte ţări se dezvoltă mai repede şi pentru că o fac într-un climat în care cetăţenilor li se permite, chiar sunt îndemnaţi să-şi cunoască trecutul!
XS
SM
MD
LG