Linkuri accesibilitate

„Între câteva sfârșituri, și alte câteva începuturi…”


Vitalie Sprânceană

Vitalie Sprânceană

Jurnalul săptămânal al lui Vitalie Sprânceană.




Luni

Sunt prins între câteva sfârșituri, și alte câteva începuturi.

Sfârșește aventura de o lună care s-a numit grupul de lectură. Ne-am adunat câțiva inși, în fiecare luni și joi, în parcul Valea Morilor să citim și să-l discutăm pe Pierre Bourdieu - sociolog, filosof și intelectual francez, unul dintre marile nume ale științelor sociale contemporane. Ceea ce părea o nebunie – să găsești oameni care vor să citească lucruri serioase și încurcate pe durata vacanței, pe deasupra fără remunerare – a căpătat treptat chipul unei normalități. Grupul a ieșit funcțional. Și viu. Mă bucur că așa oameni există. Inclusiv la Chișinău.


Jurnalul săptămânal al lui Vitalie Sprânceană



Particip la școala de vară Mobilitate Socială și Modernizare în Europa Centrală și de Est în secolul XX, coordonată de colegii de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” Petru Negură și Diana Dumitru. Organizare bună și participare selectă, atât externă: Sorin Antohi, Alexei Miller, Don Calb, Victor Carady, cât și internă: Igor Cașu, Andrei Cușco, Petru Negură. Cel mai mare atu al școlii este inter-disciplinaritatea, adică abilitatea organizatorilor de a aduna, sub acoperișul unei discuții istorici, sociologi, politologi, filosofi, critici literari, antropologi și lingviști. Întrebările vin din tot atâtea domenii. Această „Castalie” temporară va avea, promit coordonatorii, o continuitate. Cel puțin în următorii 3 ani – o oportunitate unică pentru tinerii pedagogi din Moldova de a construi și menține contacte personale cu lumea academică din afară.

Marți

Vitalie Sprânceană
Mă aflu în penultima săptămână a sejurului moldovenesc. Vacanța de vară ia sfârșit pe 16 august, când zbor înapoi în America. Intru în zona ritualică - despărțirea, ca și întâlnirea, ascultă de niște reguli stricte: să te vezi cu ăla și celălalt, să pronunți anumite vorbe, având permanent în minte subtila avertizare că cuvintele de despărțire trebuie să poarte un sens special. Amărăciunea unor despărțiri e dizolvată în cheful petrecerilor, iar a altora e consumată așa, fără îndulcitori.

Seara mă văd cu Vasile Ernu la Terasa Uniunii Scriitorilor. Unde berea e indecent de ieftină. Ne cunoaștem de pe internet, cum e cazul și cu alți oameni cu care m-am văzut săptămânile astea. Fiecare nouă întrevedere infirmă teoria că internetul, în special rețelele de socializare, ar constitui o pierdere de vreme. Din contra – am cunoscut atâția oameni noi și faini pe facebook încât am devenit prieteni și în viața reală. Avantajul internetului, îmi zice un amic, rezidă în faptul că-ți dă timp să-i cunoști pe oameni. Te apropii de ei pe îndelete. Spre deosebire de viața reală în care toată lumea se grăbește. Cu Vasile discutăm despre oameni, cărți, Chișinăul anilor 90, stânga, dreapta, stratificare, discriminare și excluziune. Are planuri mari. Și multe. Îl invidiez pentru energie.

Miercuri

Număr bobocii. Cei ai șederii în Moldova. Am răsfoit cărțile ce aveau o oarecare legătură cu subiectul tezei mele de doctor – Globalizarea religioasă - și comunitatea pe care o studiez în detaliu: baptiștii moldoveni. N-am găsit prea multe lucruri. Comunitatea baptistă e prea recentă pentru a lăsa ceva urme în bibliotecă.

Vitalie Sprânceană
Seara organizez o mică petrecere. Cu legume coapte și ceva carne friptă. Facem toate astea la balconul apartamentului pe care-l închiriez. Bineînțeles că afumăm balconul iar fumul ce se ridică o nemulțumește pe vecina de sus care ne amenință că aduce un covor prăfuit și-l scutură peste noi și peste bucatele noastre. Zice că n-a auzit așa prostie: să faci legume coapte la balcon. Ne sugerează că am putea aduce și o vacă la etajul 8. Îi spun că alte soluții nu avem, că nu facem gălăgie și că, în afara fumului, nu văd alt deranj pentru ea la care doamna insistă să ne strice petrecerea, de data asta cu lada de gunoi pe care ar răsturna-o cu mare plăcere și furie asupra noastră. Mă uimește faptul că reușește, în doi timpi să ardă toți pașii unui dialog, inclusiv posibilitatea unei înțelegeri. În locul discuției - amenințări, în locul dialogului – și mai multe amenințări. Unde o fi linia de mijloc?

Joi

Ultima întâlnire a grupului de lectură. Vizionăm un film documentar – Sociologia ca artă marțială – ce-l urmărește pe Pierre Bourdieu în diferite ipostaze: activist, profesor universitar, intelectual angajat. Ne despărțim cu promisiunea că ne mai vedem. La alte întâlniri cu cărți. Ar fi rândul lui Karl Marx, zice lumea. Pe care trebuie să-l recitim atent. Ca să ne descurcăm cu el și cu trecutul viitorului luminos prin care a trecut întreaga țară.

Vineri

Vitalie Sprânceană
Școala de vară e găzduită de o pensiune turistică situată pe șoseaua Chișinău-Leușeni, între raioanele Ialoveni și Strășeni. Noaptea dorm în oraș - un vechi tabiet căruia îi rămân încă fidel. Ajung la pensiune în două etape: întâi până la Suruceni, spre care pornește în fiecare dimineață un microbuz de la Autogara Centrală, apoi din Suruceni iau o mașină de ocazie. Așa am făcut ieri, și alaltăieri, și marți. Așa gândesc să procedez astăzi. Dar... socotelile de la gară nu se prea potrivesc cu cele ale drumului... Întâi că microbuzul iese din autogară cu 15 min întârziere. Ceea ce înseamnă că am și întârziat deja înainte să pornim. Ajunși la Șoseaua Balcani, șoferul oprește la marginea orașului și ne anunță: Mai departe nu mergem! De ce?, îndrăznesc să-l întreb. Mașina s-a defectat, mă taie vizibil iritat șoferul. Ca și cum automobilul n-ar fi trecut o revizie tehnică ce l-a declarat „normal” și „în funcțiune”. Absență totală a predictibilității. Din ambele capete. A pornit cu întârziere. Și nici la destinație n-a mai ajuns. Drept că nu ne-a luat bani, dar am pierdut o căruță de timp.

Mașinile de ocazie ce ar lua pasageri întâmplători se lasă așteptate. Mă ia, într-un târziu, un flăcău ce merge spre Bacău cu care stăm la taclale. La ieșire nu vrea să-mi ia bani. Am, zice, bani destui. Aveam nevoie de cineva cu care să schimb o vorbă.

Ajung pe gratis. Dar am plătit destul din timpul meu.

*
Vitalie Sprânceană: Născut la 6 iulie 1982 in satul Coropceni, Telenești. A studiat științe politice la bulgari. După aia filosofie – la moldoveni. Acum învață sociologie la americani. Printre anii de studiu a amestecat și niște ani de muncă: reporter la un ziar, operator la un net club, funcționar public, lector la universitate. Citește. Scrie. Înoată. Blogger activ și implicat.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG