Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal al unei bunici, mame şi soţii: Eugenia Şeremet.



Luni

Pana se trezi comoara mea Linara, asa imi dezmierd nepotica, pregatesc micul dejun. De pe masa nu vor lipsi placintelele ei preferate cu branza de vaci, marar, ceapa verde si ceaiul de diminetata. Merg in oras, caci am de rezolvat mai multe probleme. Nepotica ramane de una singura acasa, chiar si daca are doar opt anisori. La aceasta varsta frageda ii place deja sa citeasca si sa deseneze. La amiaza am revenit, am luat pranzul impreuna cu Linara. Ulterior am mers la Baby Hall unde s-a distrat pret de cateva ore.


Jurnalul săptămânal al Eugeniei Şeremet



Am convenit sa petrecem cat mai mult timp impreuna. Plimbatul pe aleile din parcul de la Botanica ne-a facut bine, deoarece am admirat natura in tot farmecul ei. Si aici recunostinta noastra pentru tot ceea ce a facut primarul. El a inzestrat parcurile cu terenuri de joc pentru copii. Nepotica a facut si sport pe la toate aparatele care parca au un magnet de atragere. Am revenit pe jos aproape de miezul noptii. Oboseala ne trada. Am servit ceaiul si am mers la pat. Linara m-a rugat sa-I citesc „Punguta cu doi bani”, dar a adormit bustean.

Marti

Linara se trezeste mai dimineata, luam micul dejun iar eu ma grabesc sa ajung la clinica. Am nevoie de niste investigatii, parca nu merge totul struna. Apoi iau cale spre piata. In pofida multor eforturi, locul de la piata mi se pare antisanitar. Am cumparat piersici, zamosi, castraveti si rosii. Ma stradui sa cumpar fructe si legume de la tarani. Parca am mai multa incredere si preturile nu musca atat de mult. Revenita acasa iau pranzul cu nepotica si mergem la Aventura Parc, care a ramas mai mult cu nume, caci in mare parte e uzat. Ne-am retinut un pic pe malul lacului in speranta sa vedem lebedele despre care se vorbeste la televizor, dar asa si nu am mai dat de ele. Nu ne-am retinut prea mult aici. Am preferat sa revenim in parcul de la Botanica. A trebuit sa raspund la foarte multe intrebari adresate de nepotica: de ce si pentru ce? Seara am accesat internetul pentru a cunoaste pulsul vietii cotidiene. Am vorbit prin skype cu fiica mai mica Liliana, stabilita cu traiul la Ecaterinburg. Am discutat despre multe, mai cu seama ne-am amintit de Ovidiu, sotul meu, taica-sau pe care l-a iubit atat de mult. Dumnezeu sa-l odihneasca.

Miercuri

Eugenia Şeremet
O zi de vara obisnuita dar care te indeamna sa meditezi asupra multor momente. Eu sunt tipul de om care ma gandesc mai putin la odihna. Dar, Slava Domnului, au grija de asta copii mei. Gloria, fiica mai mare a facut reserva de bilete la odihna pe litoralul bulgaresc. Intre timp, continui sa rezolv probleme de rutina. Revin acasa epuizata. Dar dornica sa discut cu fiul Sergiu, ramas dupa plecarea noastra in Tighina. El e cel care ingrijeste mormantul sotului. Ovidiu a avut un final tragic pe timpul razboiului de la Nistru. Acolo si-a gasit odihna cea de veci. Suntem coplesiti de durere, mai ales vara, perioada cand ne-am despartit pentru totdeauna. Au trecut 19 ani, dar rana e deschisa. Atat de mult ne lipseste sotul, taticul si buinelul nostru drag. Dupa discutia emotionala cu feciorul, ma alin cu lectura. Citesc „Parisul este o carte”. Dar suna telefonul. Abandonez cititul si ceva mai mult timp acord cunostintelor cu care demult nu mai discutasem.

Joi

Impreuna cu Valentina Andronic, colega de breasla de la Institutul de Relatii Internationale definitivam un set de teste STANAG pentru absolventii Academiei Militare din Moldova. Merg in ospetie la cumnata Maria care se pregateste de nunta la nepoata Diana. Desi pentru tinerii insuratei este un eveniment exceptional, parintii si rudele consuma nervi si bani din plin. Dar asta e traditia la moldoveni si multi dintre noi incercam sa o pastram. Altceva ca uneori se face exces de zel. Dar de data asta sunt de acord cu parintii mirilor care ii impaca pe toti. Chiar si daca s-ar parea ca relatia de rudenie putea sa ne indeparteze dupa disparitia sotului Ovidiu, ma bucur ca am ramas tot atat de apropiata rudelor barbatului meu. Asteptam nunta, va fi una de poveste.

Vineri

O zi pe care o dedic in exclusivitate iarasi nepoticai Linara. Nu e pentru prima oara cand vorbim despre bunicul ei pe care nici nu l-a cunoscut, dar despre care ar vrea sa-i vorbesc zilnic. Impreuna ne-am amintit despre ziua mortii lui. A fost la 27 iunie 1992. Copilei ii vine foarte greu sa inteleaga de ce a murit bunelul Ovidiu in timpul razboiului de la Nistru. Nu cred ca la varsta ei poate intelege drama pe care am trait-o atunci si o mai traiesc si azi. Cineva i-a curmat zilele doar pentru ca punea pret pe tot ce este sfant: familie, limba, istorie, natiune, patriotism. Nici pana azi nu pot intelege cum de a indraznit cineva sa-l urasca, sa-l deteste pentru ca era un om de omenie. Nu a vrut si nu a facut rau nimanui. Dar pentru cumsecadenia lui a suferit enorm. L-au sechestrat in plina zi pe una din strazile Benderului. L-au lovit cu cruzime cu patul armei pana au ajuns la statul Major al lui Kostenco. Acolo l-au si rastignit. Cineva din cunostinte mi-a povestit cum au ordonat sa-l impuste. Asta au si facut gardistii dupa ore de chin insuportabil. L-au aruncat in drum si un bulldozer l-a dus la cimitir unde l-au ingropat in groapa numarul 3. Acolo l-am gasit peste trei luni in vara lui 1992. In acelasi an in luna septembrie am invitat un preot sa-i facem parastasul sa-l inmormantam crestineste. Asta deja povesteam cand in casa a intrat o alta nepotica, Victorita care e eleva in clasa a 11. Ravasesc aceste amintiri. Din cei cinci nepoti doar cel mai mare, Vahid l-a cunoscut pe bunelul lor Ovidiu. Imi amintesc cum noi un grup de locuitorti de la Bender veneam la prima aniversare a proclamarii Independentei. Am participat cu sotul Ovidiu la Marile Adunari Nationale. Dupa douazeci de ani asa si n-am ajuns sa ne bucuram de adevarata independenta si statalitate a tarii noastre.

*
Eugenia Şeremet: nascuta la 5 octombrie 1946 in satul Dolna, raionul Nisporeni. A absolvit facultatea limbi straine la USM. A activat mai multi ani ca profesoara la Mingir si Cioara, raionul Hancesti, ulterior 10 ani a fost profesoara si sefa de studii la scoala nr.1 din Tighina si la scoala nr.19 din acelasi oras. Lector superior la Universitatea Coooperatist-Comerciala din Moldova. Lector superior la Universitatea de Studii Umanistice. Profesoara de limba franceza, lector superior la Institutul de Relatii Internationale.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG