M-am întîlnit deunăzi cu un occidental care, după doi ani de şedere în Moldova, se pregătea să plece acasă. Curios să cunosc perspectiva celuilalt, l-am întrebat cu ce impresii părăseşte el ţara eternei tranziţii. Occidentalul mi-a spus că în mare e foarte mulţumit de Moldova. Reieşea din spusele lui că moldovenii sînt nişte oameni deschişi, ospitalieri, prietenoşi.
Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
„Dar compatrioţii tăi cum sînt?” l-am întrebat.
Mi-a zis că occidentalii lui sînt individualişti, ursuzi, retraşi. Şi mi-a adus un exemplu. Vasăzică, îi sărise lui în ochi faptul că locatarii blocului în care stătuse discută între ei, se ajută unii pe alţii, că serile stau la taclale pe băncile din faţa scărilor, pe cînd lîngă blocurile lor nici nu există bănci pe care vecinii să şadă împreună.
„Totuşi, chiar dacă ai voştri sînt mai închişi în sine, blocurile voastre sînt mai îngrijite, mai curate” am ripostat.
A fost de acord, dar a spus că la ei pur şi simplu administratorul e mai bine plătit.
„Dar cum rămîne cu sărăcia? Moldova e campioană europeană la sărăcie” i-am zis. Dar cuvintele mele nu l-au impresionat prea tare. Nici la noi nu trăiesc toţi foarte bine. Unde mai pui că şi concurenţa e mai acerbă.
„Dar în Moldova corupţia face ravagii! ” am încercat să-l sperii. A rămas calm, impasibil.
„Şi în Occident sînt guvernanţi care fură, atîta doar că se camuflează mai bine” mi-a ripostat cu multă convingere.
Şi cam toată discuţia noastră a fost un astfel de ping-pong. Lacunele găsite de mine în spaţiul moldovenesc erau bagatelizate de oaspetele occidental, el vorbindu-mi imediat despre lacunele ţării sale.
În final m-a bătut prieteneşte pe umăr şi mi-a spus cu un aer de complicitate: „Nu te mai frămînta atîta, Iuliane. Nu e deloc rău să trăieşti în Moldova. Nici un loc din lume nu e perfect, iar pericolul te paşte oriunde, vezi tragedia recentă din Norvegia! Îţi zic eu, străinul, care a stat aici o vreme, Moldova e un loc destul de frumos şi confortabil!”
M-am uitat mai bine la străinul acela şi am înţeles că perspectiva lui conţinea un dram de adevăr, care însă pe mine, cetăţeanul moldovean, nu mă ajută absolut cu nimic. Şi mi-a mai trecut un gînd prin cap: dacă l-ar fi auzit guvernanţii autohtoni, l-ar fi luat în braţe şi l-ar fi sufocat cu îmbrăţişări fierbinţi.
